Asa imi place cand se pune un "hei" la inceput. La orice inceput. Un "hei" la inceput de propozitie e ca si cum ai pune mai mult drag in propozitia respectiva, ca si cum arati clar ca vorbesti numai cu o singura persoana si ca ea e in momentul ala centrul universului tau. E mai greu sa spui o minciuna dupa "hei".
"Hei, ce ai mai facut tu?"
"Hei, stii ca te iubesc!"
"Hei, nu vrei sa vii sa ne uitam la un film?"
"Hei, de ce stai asa departe de mine?"
"Hei, dar nu arati deloc ca Nicolae Balcescu!"
13 comments:
"nu arati deloc ca nicolae balcescu"?!
hei, ce conversatii au unii! :)))
:)) asta e din seria: oamenii si complexele lor ciudate
nu e deloc greu sa spui o minciuna dupa 'hei'. mai ales daca 'minti reflex' :D
''hei, nu arati deloc ca otto von bismark''
hei, asta e si mai si
Hey, today is the greatest day i've ever known!
Ah, da ? De ce ?
A...nimic, unaalta...
:P
PS. Bine scris, parca te umpli de hei-uri si de energie :)
hei, imi place blogul tau! hei, mult de tot! :))
e si mai interesant cand e folosit in comunicarea scrisa - arata o anumita naturalete si intimatate, apropiere de cel cu care vorbesti
ba chiar l-am vazut folosit intr-un direct mail de la o banca...
dar tu stii mai bine asta - esti copy, nu? :)
Hei... ti-am descoperit recent blog-ul... super... il citesc cu mult interes, (si o doza de fascinatie)... imi place...
Great work!!!
:)
hei, multumesc :) :)
doru: dap, dar pe blog nu vreau sa fiu copy ;)
dar macar 'paste' vrei sa fii? (joc nevinovat de cuvinte! :D)
Mai e si varianta cu un "hei..." si atit, fara nimic dupa el... :)
Un "hei" cit un amestec de inocenta, melancolie, tristete, resemnare, grija, simplitate, sinceritate, intrebare...
:)
da, stiu "hei"-ul asta. imi place si el
Hei, ce chestie! Si mie imi place "hei"-ul :-)
Post a Comment