Buletin de stiri mici

A trecut si mirosul de tei, acum seara miroase iar a friptura, cartofi prajiti si muscate severe. Iar mie mi-e pofta de rom din ala ars, de care beau piratii sau banditii din hanuri bantuite. As vrea sa inventez oja-film mut. Asterni oja pe unghii si cand te plictisesti sau ai chef de o experienta altfel, trebuie doar sa te uiti la ce se intampla pe propriile unghii. Sau, de ce nu, pe unghiile celui care sta langa tine in metrou. De ce film mut? Pentru ca ar putea fi un pic inspaimantator ca unghiile tale sa faca zgomot, nu? Avem destula poluare fonica in oras.
Iar acestea sunt ultimele mele sfaturi intelepte pentru mine: Adopta cat mai multi oameni si fa-ti cat mai multe familii. Tine-te singur ocupat si vezi-ti de viata chiar si atunci cand n-ai chef de nimic si ti se pare ca totul e fara rost. Totul se rezuma la exercitiu si incapatanare. Pune-ti inima pe tava si fa-o turta dulce, tocanita, televizor, fular sau ce ai tu chef. Important e sa o folosesti la ceva pentru ca o inima nefolosita iti face ochii urati si viata oribila.
Am observat ca imi place foarte mult sa-mi dau sfaturi. Sunt propriul meu lider motivational si escroc international.

Filosofia omului prins de furtuna

Sa revenim la normal asadar. Irenul de azi e cu totul altfel decat Irenul de acum o luna, mai temator si mai fatalist. Insa, intr-un mod ciudat, toate fricile si greutatile prin care am trecut m-au facut un om mult mai vesel. Nici nu vreau sa ma gandesc ce râzăreţ as deveni dupa o apocalipsa. Se pare ca am construit undeva, in mijlocul sufletului meu, o mica fabrica de voie buna, unde prelucrez toata gandurile rele, spaimele si greutatile si le transform in emoticoane zambarete de messenger. Sau poate am luat-o razna :)) Mie mi se pare logic. Daca tot ti-e greu si te simti vai de capul tau, ce rost are sa-ti faci viata ( a ta si a celor din jur) de un milion de ori mai grea? Mai bine razi si faci tot ce poti sa fie bine.

In cautarea linistii pierdute

Eram atat de fericita incat era de la sine inteles ca o sa se intample ceva rau. Mama a fost internata in spital si locurile s-au schimbat: eu am devenit mama si ea copilul. A fost ceva grav trecut cu bine din fericire. Am ramas insa speriata, obosita si seaca. Nu-mi prea vine sa scriu si nici sa revin la planurile de acum 2 saptamani. Incerc sa-mi fac singura chef, dar linistea e un iepure care odata speriat revine greu inapoi.  Asa ca imi petrec timpul prinzand ploi, uitandu-ma la filme stupide, intorcand la loc urechi de caini intoarse pe dos si privind in gol, sport la care am devenit olimpica in spital. Si am impresia ca nimic nu e mai important pe lumea asta decat faptul ca pur si simplu respiram. Sunt sigura insa ca o sa-mi revin repede, sunt un om mult prea vesel ca sa ma complac in starea asta grea prea multa vreme.