Puncte superficiale pe ordinea de zi

As vrea sa existe un supermarket care sa aiba DE TOATE. Inclusiv masini mici ale timpului, de unica folosinta. Cum faci o tampenie, intorci cheita masini, te intorci, nu faci tampenia si gata. mergem inainte.
Blogul asta e ca un bufet masiv, din lemn de cires, mostenit de la bunici, in care gasesti si seturi de cesti inflorate de portelan pentru ceai, si bibelouri kitch, si cutia cu actele familiei, si parfumul cel bun, cu care te dai inainte sa pleci in oras. Si tot ce vrei si ce nu vrei.
Imi plac mult, mult, mult lucrurile vechi, aburite de timp. Unii ar spune patina timpului, eu spun abur pentru ca probabil aura asta veche e formata din toate respiratiile oamenilor din trecut care au iubit acel lucru.
Toamna asta voi purta o gramada de pulovere gri, bluze in dungi si coliere colorate. Si voi avea par scotian.
As vrea sa cunosc mai multi oameni nascuti in '78. Ma inteleg grozav cu ei, dar sunt foarte rari. Cred ca fac parte dintr-o specie care se intalneste probabil doar in junglele amazoniene, unde nu opreste metroul meu.
Iar am capul in nori. As sta si as vorbi numai despre lucruri burgheze si snoabe. Si as vrea sa mi se indeplineasca toate visele pe care le am noptile astea: plimbari prin parcuri islandeze, coruri de balene, clatite umplute cu dulceturi din fructe de pe luna si cate si mai cate.

In care se arata unde mi-e bine pe internet

Sunt cateva locuri pe net in care ma simt foarte bine. Un fel de mini-case dezordonate, colorate si pline de lucruri dragi. Un altfel de loc e o casuta de mail facuta doar pentru mine, unde adun, strang, scriu si re-scriu si unde e un talmes-balmes care mi se potriveste foarte bine. Avand in vedere ca internetul e plin de zumzet, aici imi gasesc de multe ori linistea, ca intr-un dulap mare si primitor. Un alt loc e last.fm-ul pentru ca acolo gasesc doar muzica mea, pusa in borcane, pe rafturi, unde-mi amintesc de trecut, fara vorbe. Pe last.fm imi amintesc de fosti iubiti si zile pline de fericiri si nefericiri. Poate ne-am facut multe zile amare, dar uite ca, datorita lui x si y am aflat de muzica asta, si asta, si cealalta. Si acum fiecare melodie este o lume intreaga, care a inghitit tot ce s-a intamplat intr-o perioada intreaga, si in care pot sa ma intorc ori de cate ori mi se face dor de trecut. Asa ca se pare nu a fost deloc in van. Si-mi mai place pe tumblr, ca e ca o carte nesfarsita de poze, si uneori pe twitter, dar cand simt nevoia sa fiu lup singuratic imi vine sa fug de tot ce e prea social. Cine a mai vazut lup singuratic postand pe facebook, de exemplu? Si-mi mai plac locurile mele secrete, despre care nu povestesc nimanui, unde ma duc incognito ca sa dau idei si linkuri pentru proiectele unor oameni mai mult sau mai putin cunoscuti.

Imi fac o scoala doar a mea

Simt nevoia sa citesc carti groase, cu cuvinte dificile, si sa ma duc la cursuri, cu caietul de notite indoit in geanta, si sa discut despre pictori impresionisti si istorie si arhitectura si design. Si sa-mi pun mintea la treaba, pentru ca odinioara eram un soarece de biblioteca iar acum sunt doar un opossum de internet. Si trebuie sa-mi caut iar carnetelul de bal, sa vad ce concerte mai scriu in el si in ce sali imi mai pun tenisii sa danseze. Si simt nevoia sa construiesc ceva de la 0. 0 este cel mai minunat numar, atat de alb si inocent. Si vreau sa fac toate astea fara sa-mi mai fac planuri, am ajuns sa ma tem de planuri, nu-mi ies niciodata, se usuca pe picioare cum vad lumina soarelui. In timp ce lucrurile neplanificate se maresc si se umfla ca niste pepeni vargati si copti. Un alt semn ca fara control e mai bine, se pare :)

Telegrama catre un om cu care n-am mai vorbit de ceva vreme

Perdeaua portocalie flutura furtunos, cana de ceai imi frige degetele, planta extraterestra de pe birou e din ce in ce mai constienta de propria ei existenta - maine-poimaine isi face cont de facebook, eu imi doresc mai mult ca niciodata sa fiu biomuzicolog, director artistic sau pur si simplu un poet ratat, increzator insa in talentul lui inexistent sau neinteles de ceilalti. Port o bluza cu un urs intr-o scorbura si am dorinte de mangusta sociabila. Imi doresc sa reincep sa cunosc oameni noi. Imi e dor de "oamenii mei". Nu ti s-a intamplat vreodata sa mergi pe strada si sa vezi cate un om, nici foarte frumos, nici foarte urat, mai degraba mic decat inalt, asa-si-asa imbracat, dar care are ceva cunoscut, ceva drag tie, in toata fiinta lui, si esti convins ca omul ala face parte din lumea ta? Nu conteaza ca habar nu ai cine e si ce face, simti ca omul ala face parte din specia ta pe cale de disparitie.

Scuzele scriitorului amator

Tot incerc sa scriu mai des, dar mereu se intampla ceva si nu reusesc: ba e cald, ba e frig, ma simt seaca, am idei prea stranii, ma doare un deget, nu merge internetul, trebuie sa plec de acasa, suna telefonul, fierbe apa in oala si trebuie sa adaug pastele, sunt chemata la plimbare, suna soneria, incepe o melodie care-mi place asa ca trebuie sa o ascult zambind, cu ochii-n tavan, ma loveste lipsa de chef specifica lunii august, am ganduri rele de genul "oricum nu conteaza", am ganduri prea bune si nu pot sa stau linistita, pe scaun, pentru ca-mi vine sa zburd, am pofta mai degraba sa scriu pe hartie, am impresia ca nu am nicio idee, am prea multe idei si nu mai scriu pana la urma despre nimic, ma lovesc la picior si urasc biroul pe care sta calculatorul, vad o omida mica si verde si prefer sa ma uit la ea cum se onduleaza pe geam, ca o poveste miscandu-se pe 8 picioare. Dar o sa ma mobilizez si o sa reincep sa scriu.

Pe langa drum

Trec aproape zilnic pe langa un caine mai batran decat timpul, o bodega numita bar de zi cu stelute lipite pe faianta, un complex multifunctional, cu nume de munte, care nu cred ca e cuiva de folos, un cimitir cu zid zgrunturos si dusmanos, care-mi zgarie mereu mana dreapta, un magazin cu de toate, de unde imi cumpar clipsuri pentru jaluzele si joc remy pentru mama si de unde as putea sa-mi cumpar si clante, robinete, oale sau casuta postala daca as avea nevoie, o terasa minuscula, unde incap doar un ficus gigantic si o singura masa pentru petrecareti, o pisica multicolora, cu nas mare, portocaliu, un capat de teava galbena cu o mutra fericita, o casa cu terasa minunata, plina de flori si iedera, unde m-as muta in 3 minute daca as avea cum.