Tuesday, February 24, 2009

Expeditii


Prima expeditie ruseasca in Antarctica, 1955

Pentru ca atunci cand e vorba de istorie, economie sau moda, vremurile se repeta, ma intreb daca o sa mai revina si alte vremuri, cum ar fi vremea expeditiilor facute cu tam-tam, despre care citesti pe prima pagina a ziarelor, ma intreb daca o sa-si mai doreasca vreodata copiii sa devina exploratori cand se fac mari. Poate cand o sa calatorim pe alte planete, desi observ ca entuziasmul SF care exista acum vreo 20 de ani s-a stins si toata lumea se asteapta acum sa prinda sfarsitul lumii, in loc sa se gandeasca la cat de gros sa se imbrace atunci cand vor calatori pe luna in vacanta de vara.

16 comments:

CeImbracAzi-Sonia said...

Suuper, iubesc pinguinii! Cum sunt ei mereu imbracati in fracuri negre, dragutii de ei :)

fedaykinn said...

Acum vreo 20 de ani chiar voiam sa plec la Polul Sud. Am cautat bani ceva vreme si, evident, n-am facut rost. Dar as pleca si acum

Unknown said...

Buna ziua, esti cumva interesat de un link exchange? Blog-ul meu este: http://alexandru-giurca.blogspot.com/

Life in mono said...

Eu as vrea sa ma fac explorator, pentru ca inca ma mai copilaresc si nu m-am hotarat ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare :)
As pleca si maine la polul nord daca as putea :)

Iren said...

Alexandru Giurca: nu, multumesc.

oceania said...

mai mult decat Polul Nord pe mine ma atrag planetele. prima expeditie romaneasca pe Marte... cum suna?

Antoaneta said...

A propos de expeditii:

http://en.wikipedia.org/wiki/Knud_Johan_Victor_Rasmussen

Asta pentru ca saptamana trecuta m-am uitat la "The Journals of Knud Rasmussen", un film facut de inuiti...care au ajuns la Cannes inaintea noastra, cu "Atarnajuat":)

Stii de ce nu mananca ursii albi pinguini? Pentru ca traiesc la poli diferiti.

crisp said...

Mi se pare ca oamenii nu-si mai arunca visele atat de departe acum, le tin infasurate pe mosor parca. Bobineaza din cand in cand cu ochii deschisi cate o excursie in Costa Rica sau un status privilegiat cazut din cer. (Ne)norocosilor le ajunge ata si pentru o dragoste pe aripile vantului :)

Misto atmosfera postului.

Adina said...

Eu nu stiu daca vreau o cariera de astronaut, explorator sau fotograf NG. Mai vedem noi. In the meantime, check Eu nu stiu daca vreau o cariera de astronaut, explorator sau fotograf NG. Mai vedem noi. In the meantime, check http://ngm.nationalgeographic.com/2009/01/nansen/sides-text/1
Better than an action movie.

Unknown said...

@oceania : sună utopic ..

oceania said...

Mihai, noi oamenii ne anticipam viitorul avansand prin utopii.

owiwankenowi said...

Sunt posturi care nu trebuie comentate cum este si acesta. Comentariile nu fac altceva decat sa atenueze impactul pe care l-ar fi putut avea postul, il trimite in normal, in anost si te opreste din meditatie. Supertare faza cu "link exchange?" la care ai si raspuns "nu, multumesc" si sper ca ironic

Adina said...

E putin probabil sa avansam prin idealuri imposibile dar apreciez poezia.

Anne said...

Da, ce frumos! As vrea sa pornim iar temerari, precum in copilarie, pe urmele Ciresarilor, sa incepem o expeditie la Polul Nord dupa Fram Ursul Polar......

Diana Adela Martin said...

:) gasesti expeditii cu duiumul pe prima pagina a gazetei locale din oraselul Inaltimile Portului - "trimestrialul licuriciului" .

hugo pepper - o carte de paul stwerat si chris riddell plina de aventuri

ce mai aventuri

MihaelaCa said...

Mie imi place sa explorez tot timpul.
As pleca pe jos, cu bicicleta sau cu trenul in jurul lumii, daca nu mi-ar trebui o caruta de bani pentru mancare si cazare...