Voyeur-ul din cutie

In fiecare dintre noi se ascunde un alt "eu" pe care nu-l lasam sa iasa la suprafata. Fie pentru ca nu stim ca e acolo, fie ca nu vrem sa ni-l asumam, fie pentru ca nu ni-l dorim. In cazul meu, se pare ca ascund un mic voyeur in subconstient, pentru ca ori de cate ori ma uit din intamplare pe geam, vad cate un vecin care se dezbraca. Cu jaluzelele ridicate, perdele inexistente, toate luminile aprinse si nicio grija. Asa ca tot ce-mi ramane de facut e sa zic "oh, nu din nou" si sa ma intorc cu spatele. Asta se intampla atat de des probabil si pentru ca traiesc inconjurata de blocuri, stau doar la etajul 3 si vad apusul in geamul balconului vecinilor de vizavi, si pentru ca, probabil, am foarte multi vecini care si-au asumat micul lor "eu" exhibitionist.
Insa sunt convinsa ca as putea sa locuiesc chiar si intr-o cabana intr-o padure, departe de lumea dezlantuita, si tot as vedea atunci cand ma uit pe geam o caprioara care-si da jos dresurile sau un vulpoi in costumul lui Adam care se spala la subtiori.

Castele in Spania pentru pesti

Pentru ca mi-au zis chinezii ca a venit anul dragonului negru de apa, m-am decis ca e un moment bun sa-mi cumpar in sfarsit pesti. 9 aurii si 1 negru pentru inceput. Asa ca m-am transformat intr-un arhitect de castele piscicole. Pentru ca nu vreau ca pestii mei sa se ingramadeasca intr-un apartament de bloc comunist; ei merita un palat rotund si luxos, copaci umbrosi si banca in parc, elefanti in fata casei si dinozauri in poienita acvatica. Poate chiar si un cal.

Mic

Carnetul de idei geme de proiecte, m-am si apucat de cateva.  Desenez si studiez si cercetez. Deocamdata cel mai drag mi-e mini proiectul Gradinile Mici. Mi-am propus ca anul acesta sa construiesc cel putin 10 gradini mici. Una intr-o cutie de pantofi, una intr-o cutie de chibrituri, una intr-un pahar de apa, alta intr-o coaja de nuca, poate una chiar intr-o coaja de nuca de cocos si neaparat una intr-un buzunar, cateva in niste casute din carton si o gradina mai mult decat mica intr-un degetar. Si-mi place la nebunie ca o sa trebuiasca sa folosesc lopeti, stropitoare si tarnacoape facute pe masura lui Tom Degetel si scobitori in loc de stalpi de sustinere si o furculita pentru papusi in loc de grebla. Doar manusile de gradinarit o sa ramana la fel.
Se vede treaba ca pe masura ce ma fac mare imi vine sa construiesc lucruri din ce in ce mai mici.

Nehoroscop

Urmeaza un an cat mai sarac in crocodili si rechini, dar bogat in excursii cu trenul si masini mai mult sau mai putin mici. In mare parte a timpului nu ti se va intampla nimic rau, dar atunci cand se va ivi o intamplare nefericita, vei avea puterea sa scoti borcanul cu zen din buzunar ( sortimentul acela puternic si verde) si sa zici ca asta e viata. Si cand se va ivi o intamplare extrem de fericita, la fel, vei scoate celalalt borcan cu zen din buzunar, cel pentru zile bune, si vei spune din nou ca asta e viata, trebuie sa traiesti fericirea aceea atunci, cat mai intens, fara sa mai pui ceva departe si pentru maine sau anul viitor. De asemenea, anul acesta vei avea ocazia sa construiesti multe obiecte mici, dar nu neaparat inutile ( pe care le vei strange intr-o colectie intitulata Arta domestica de zi cu zi), si sa simti ca ai construit ceva in fiecare luna, asa cum trebuie sa faca orice om care nu are 2 maini stangi.

:)

Azi am avut un moment de fericire din acela, ca pe vremuri, pornit doar din propria mea tinerete, cand ma minunam mereu cat de frumoasa e viata ( ceea ce inca fac, dar un pic mai pe ocolite). Pentru ca este asa cald si frumos afara, cu senzatia asta de seara de primavara si vremuri noi si bune. Tineam in brate o punga de chipsuri si un ghiveci cu narcise pitice si imi cadea sapca pe ochi, golanii chiuiau fericiti in timp ce pariau pe meciuri, eu ma simteam sanatoasa, la locul meu, intreaga. Lumea mea era de fapt intreaga si asa cum trebuie. Incat a venit valul de fericire si inca a ramas aici, la un pahar de cuba libre.

Cateva din lucrurile mele preferate in ianuarie 2012

Cainii cu ochelari, plantele care traiesc bine-mersi si nu au nevoie de ajutorul tau, desenele care ies cum vor ele, nu cum vrei tu, instalatia luminoasa pentru brad care ajunge insa pe perete, ambalajele rupte pentru cadouri, sosetele rosii cu reni, zambilele din productie proprie, parfumul cu miros de pudra verde, salvarii pentru pisici, puloverele gri deschis, carnetelul de idei care nu mai este de multa vreme doar pentru idei, dar si pentru liste de cumparaturi, numere de telefon, calcule si desene fara cap si coada, filmele cu case bantuite, tatuajele microscopice, capsunile mutante, melodiile despre cosmonauti rusi, bijuteriile geometrice, trigonometrice si vegetale

De anul nou e bine sa porti o pereche de dorinte rosii

 Nu stiu ce va doriti voi, dar eu va doresc ca in 2012 sa fiti sanatosi, iubiti si cu chef de viata.
Iar mie imi doresc ca anul viitor sa fiu mai gospodara. Sa-mi cumpar ciocan, palnie, dar si filtru pentru robinet, covor care se aspira usor, manusi de gradinar si grebla de buzunar si scara, pentru ca nu mai vreau sa-mi pun cizmele cu toc ori de cate ori vreau sa ajung la rafturile de sus. Sa-mi cumpar mai putine haine si mai multe oale si farfurii. Si multe, multe flori. Anul asta am invatat sa fiu un pic instalator, anul viitor as dori sa fiu un pic tamplar. Si sa ma apuc sa fac mai multe lucruri handmade pentru ca vreau sa devin un mester artizan!
Imi mai doresc sa-i vad mai des pe oamenii pe care i-am cunoscut pana acum si sa cunosc oameni cat mai intelepti, blanzi, pusi pe treaba si ne-egoisti. Si, daca se poate si nu cer chiar atat de mult, sa am parte de mai putine drame si mai multe aventuri.

Pinguinul din Mozambic

Pinguinul stie ca nu are ce cauta in Mozambic, dar asta nu-l impiedica sa fie fericit si sa se simta pinguinul potrivit in locul nepotrivit.
Uneori e bine sa nu ti se indeplineasca dorintele tale si sa ai parte de dorintele altcuiva, sa faci ceea ce nu trebuie ca sa capeti ceea ce ai nevoie, sa faci ceea ce nu credeai ca o sa faci vreodata ca sa primesti ceva ce nu stiai ca vrei sa ai.

ps: sunt inca lenesa si in vacanta asa ca l-am lasat pe pinguin sa scrie acest post. e scurt, pentru ca pinguinii nu au rabdare sa stea prea mult in fata unui calculator si sunt hedonisti - prefera mai degraba sa savureze o acadea cu aroma de peste decat sa scrie despre emotiile si senzatiile lor.

Soseta, mon amour!

Intotdeauna cand ma duc la cumparaturi, chiar daca ma duc sa cumpar doar o agrafa, ma intorc acasa cu cel putin o pereche de sosete. Locuri precum funky tights, raiul ciorapilor de tot felul, toate modelele si toate culorile, sunt pentru mine niste dumbrave minunate. Pentru ca am mereu senzatia ca nu am indeajuns de multi ciorapi colorati, dungati si imbulinati. Si pentru ca fiecare pereche noua de ciorapi ascunde o promisiune mare: ca poate cu sosetele acelea in picioare o sa mergi in sfarsit inainte si o sa ajungi acolo unde iti doresti: departe. Se spune ca sentimentul pe care il ai atunci cand iti pui in picioare o pereche noua de sosete face parte din elita micilor bucurii importante ale vietii.
Uitati-va intotdeauna cu atentie la sosetele celor din viata voastra.  Sunt niste semne de intrebare crosetate, de mare insemnatate.
Cand cineva nu are nici macar o singura pereche de sosete caraghioase in dulap, inseamna ca are o gaura in suflet de marimea Groapei Marianelor.
Cand cineva rade de sosetele cu dungi, extraterestri, picatele roz sau inimoare pufoase, inseamna ca este bolnav cronic de seriozitate si are in loc de inima, o cravata.
Cand cineva declara ca nu suporta sosetele sau ciorapii, inseamna ca are o problema cu propriile picioare. Si un om care-si reneaga propriile picioare e dubios. Maine-poimaine poate sa-si renege si alte parti importante ale corpului, nu?
Cand cineva poarta doar sosete albe, flausate, inseamna ca are o imaginatie cat un bob de orez flausat.
Cand cineva poarta doar sosete negre sau inchise la culoare, inseamna ca o sa casti des atunci cand discuti cu el. Si ca are o personalitate umbroasa, cu cel putin un schelet ( tot cu sosete negre incaltat) in dulap.

E greu sa fii fantomatic

Am mai zis de multe ori ca sunt cu capul in nori. De fapt e inexact spus in nori, ci mai degraba in materia neagra din univers. Capul meu e mereu departe, locuieste in alta galaxie, vine pe pamant ca la serviciu. Si cand intru cu capul in lumea asta, degeaba incerci sa te intelegi cu mine. Nu pricep lucruri de bun simt, fac greseli si tampenii pe care nu le-as face in mod normal intr-o mie de ani, uit chestii simple, am privire confuza si-mi amintesc lucruri ce nu au existat niciodata. Eu ma rasfat si spun ca ma port ca un copac, unii zic ca e vina mea pentru ca sunt zapacita si nu ma concentrez cum trebuie, ca nu sunt responsabila si ca ar trebui sa ma maturizez. Adevarul e ca e greu sa explici unor oameni cu picioarele bine intepenite pe pamant ca nu toti suntem atat de pamanteni. Eu, una, ma simt mai degraba ca o fantoma. Si stim cu totii ca fantomele nu se pricep prea bine sa demonstreze ca exista. Tot ce stiu ele sa faca e sa darame niste obiecte prin camera, sa-ti faca pielea de gaina si sa-ti rasufle usor si rece in par. Si asta nu mai e de ajuns. In ziua de azi, o fantoma trebuie sa stie sa faca prezentari convingatoare, sa vorbeasca cu accent corect limba engleza, sa cunoasca oameni-cheie si sa aiba o coafura decenta. Ceva peste puterile mele.