:)

Stiti cum e, ai o perioada neagra, apoi una gri, apoi una rosu cu dungi gri, apoi cineva face un gest foarte frumos si neobisnuit si iti dai seama ca de fapt ti-este foarte bine si ca esti in prag de epoca "verde stop". De azi am o noua inghetata preferata, inghetata de ciocolata alba. Cand iti dai seama ca ti-ai schimbat felul preferat de inghetata, inseamna ca esti un pic mai intelept.

Braga

Stiti ce? Am chef sa ma duc la Drobeta Turnu Severin si sa beau braga. Se pare ca foarte putini oameni pe lumea aceasta au baut vreodata braga si vor sa remedieze aceasta mica lipsa.
Eu am mai fost la Drobeta Turnu Severin cand eram foarte mica si ma gandeam ca la Drobeta Turnu Severin se fabrica multa crema de ciocolata Fosfarin intr-o fabrica cu eprubete imense si furnale mici. Coboram din gandacul mare numit tren, ma juleam invariabil la genunchi si-mi rupeam ciorapii ( ciorapi trei sferturi albi si sandale albe, ce-o fi gandit mama sa ma imbrace in alb pe tren??). Gaseam mereu un oras plin de praf, soare si caini vagabonzi. Toata lumea vorbea iute, iute si sucurile erau calde, pentru ca frigiderele nu mergeau. Stateam in gara, cu picioarele pe geamantan si beam Pepsi sau Cico portocaliu cald si dulce si ma uitam la sine si la oamenii transpirati, care citeau ziare si rezolvau rebusuri. De atunci Drobeta Turnu Severin rimeaza cu Plictisin si acum astept sa se intample ceva ca sa-mi schimb parerea si sper sa nu astept totusi pana in ianuarie.

Decrete

Pentru ca azi am vazut o creanga imensa de copac care se plimba cu ratb-ul, m-am gandit ca de acum inainte, locurile din fata, rezervate pentru batrani, persoane cu handicap si mame cu copii in brate sa fie pastrate si pentru crengile plimbarete.
Sa se asculte pe strada numai melodii care te fac sa te simti invincibil.
Confetti-ul sa devina nelipsit din poseta si covorul unei doamne.

Despre viermi si fapte bune

Tot am uitat sa spun si eu de multumeste.net.
Daca aveti de povestit o fapta buna, acolo e locul cel mai potrivit. Loc cu good karma :)
O sa ma gandesc si eu la o fapta buna pe care sa o pun acolo pe blog, dar pana atunci ii fac reclama povestind o fapta buna pe care nu am facut-o ieri.
Ieri stateam la un semafor, asteptand sa se faca verde, langa un biciclist. Uitandu-ma mai atent am observat ca biciclistul era un barbos irezistibil. Uitandu-ma deci si mai atent am observat insa ca in par si pe bluza, pe spate, este plin de ...viermi verzi :|. Ori erau poate larve de omizi? Erau oricum de un verde crud, de primavara si se miscau cu totii molcom, ca pe ritmurile unei melodii nostalgice. Nu stiu cum aparusera acolo, nu cred ca erau animalele lui de casa.
In orice alta situatie ( daca era vorba de un copil, un tip obisnuit, un barbat casatorit sau un batran) i-as fi spus ca are viermi si probabil chiar m-as fi oferit sa-l ajut sa se scuture. Dar pentru ca era vorba de un barbos irezistibil, m-am fastacit si am tacut malc. M-am tot gandit, m-am tot uitat, am schimbat ocheade cu viermii si cum timpul nu iarta, in cele din urma semaforul a aratat culoarea verde ( hmm, era destul de apropiata nuanta ochiului de semafor de culoarea viermilor) si barbatul s-a indepartat de mine, cu viermi si cu fapta mea buna nefacuta cu tot.
Asa ca daca vedeti un barbos cu viermi verzi pe spate pe undeva prin Bucuresti va rog sa nu faceti ca mine si sa-l atentionati.

Diferentele nu nasc mereu interferente

Sa cunosti oameni cu care nu te asemeni deloc ar trebui sa fie ceva minunat. Ca o intalnire intre pamanteni si extraterestri, intre oamenii din anul o mie si ceva si oamenii din doua mii si ceva, ca o conversatie intr-un stilou mic si un turn de apa parasit. Dar oamenii diferiti se intalnesc si incep sa observe doar spatiile lipsa dintre ei. Spatiile goale nasc certuri asa ca oamenii diferiti incep sa-si arunce in cap cu multe cuvinte noroioase. Prin urmare totul se sfarseste cu un not so happy end: oamenii diferiti pleaca in directiile lor diferite, lasand urme de namol. Nimeni nu se mai schimba, nimeni nu mai invata nimic, nimeni nu mai emigreaza in capul altcuiva si nu mai cumpara suveniruri de acolo. Intalnirea se preschimba intr-o vacanta de cosmar, unde cazarea a fost sub orice critica si ai gasit un dinte in supa de la pranz.
Pacat!

Ce-am adus din vacanta

Asa cum anuntam (dar nu prea credeam) in vacanta nu am facut nimic. Asa, pur si simplu. Dar m-am intors fara bani, cu multe brose si cercei, cutoate episoadele din "My name is Earl" vazute, sapca in cap, mare chef de lucru (??? asta e un pic ciudat) si un sentiment bizar pe care nu pot sa-l descriu, pentru ca e de rau si de bine in acelasi timp. Azi e ziua mea de nume in alte tari.

De bine

Ce sfaturi dau si eu...
"R: ma doare un ochi!
Eu: uita-te in alta parte!"
Simplu, nu?

Vacanta de o saptamana. Nici nu-mi trecea prin cap ca o sa am parte de atata lux! Nimic nu o sa fac, nimic! ( cand zic ca nu fac nimic, fac o gramada, functionez invers). N-am planuri, n-am idei, doar chef sa stau p-afara, cu starea mea de bine cu tot. Nici macar internet nu vreau sa servesc. Sau miel, pentru ca sunt o pagana. Paganii nu servesc copii.
Asa ca ne vedem mai tarziu. Sarbatori de Pasti fericite si sa va fie bine!

In somn

Nu stiu cum e posibil, dar nu mai stiu sa dorm. Ma trezesc dimineata cu gatul intepenit, mainile rasucite, dureri de spate. Parca as face tumbe in timp ce dorm. Nu am probleme cu insomniile, doar ca dorm la fel de inconfortabil ca pe o bancheta din tren. Poate asta e pretul pe care il platesc pentru visele atat de frumoase din ultima vreme. Azi noapte am visat pasari-paradis. Un fel de colibri mai mari, colorate intr-un mod minunat, culori pe care nu am cum sa le descriu, si atat de bune incat nu faceau zgomot cand dadeau din aripi, ca sa nu ma deranjeze.
M-ar frustra foarte tare sa fac partea din categoria oamenilor care nu-si amintesc ce viseaza. Nu atat pentru povesti, cat pentru culorile care nu exista in lumea in care ma trezesc. Technicolorul din inconstientul meu face o treaba foarte buna.

Decoratoare de oboseala interioara

Sunt nescriitoare zilele astea. In schimb vreau sa fac o animatie scurta-scurta si m-am apucat de munca. Si asta nu e munca de scriitor, e munca de om activ si pragmatic, care rezolva lucruri, deseneaza storyboarde, sta mult pe ganduri si pune la punct idei. Si dupa ce ca tot freamatul asta creativ ( si primavara) ma seaca de energie, vine noaptea si il visez pe Jack London, imbracat in blanuri, care imi zice ca statul degeaba nu e productiv. Si ma trezesc ca si cum as fi dormit intr-o priza. Ma obosesc singura. Vreau vacanta, dar pana in iulie mai e!

Aerial photography

LINK