Monday, March 20, 2017

Vecini speciali

Un vecin mai batran decat viata isi plimba cei 2, 3 sau 4 caini mici si negri ( numarul e variabil in fiecare zi). Ii ajut sa intre si le tin deschisa usa de la intrare, fapta buna care nu ramane nerasplatita.
- La ce etaj stai, ma ia la rost.
- La 11.
- Aha, esti vecina cu Dumnezeu!

Tuesday, March 14, 2017

Buletin ornitologic

Strigatele pescarusilor se impart in 3 categorii de sunete:
- planset de bebelus sinistru, care apare de dupa o perdea neagra, intr-o casa bantuita, si-ti provoaca un atac de cord.
- raset de vrajitoare, calare pe o maimuta zburatoare
- om extrem de enervant, care te striga mereu: hei, hei, hei, hei, hei, hei, hei, hei. Si chiar daca te intorci la el si zici "ce-i", el o sa-ti raspunda tot cu "hei".

In alta categorie intra si vulpea asta polara, care se prapadeste de ras, cu voce de pescarus.

Thursday, February 23, 2017

Ceva despre altceva

Imi plac toate florile albastre, de la micile nu-ma-uita pana la hortensiile gigantice, cat capetele de copii uriasi. Imi plac frunzele de banan si urechile de pasari, care sunt doar niste mici gauri negre si complicate ascunse sub puful des. M-as uita o vesnicie la formele care apar in crapaturile de pamant uscat si la desenele neregulate de pe covoarele berbere marocane.
Apropo de covoare, am citit la un moment dat un articol frumos despre covoarele Navajo, care au in tesatura o multime de greseli. Pentru ca atunci cand indienii fac un nod gresit, nu se intorc sa-l refaca. Il lasa acolo, drept amintire a clipei in care au facut ceva gresit. Pentru ca greselile sunt lucruri normale, niste momente pur si simplu, nu e nicio rusine sa le faci si sa-ti aduci aminte de ele, nu toate merita corectate. Chiar si atunci cand nu ai invatat nimic si le repeti.

Friday, January 27, 2017

Poezia unui om racit

Ca o pisica intr-un submarin,
Incerc sa-mi regasesc drumul catre cer senin.
Pentru ca am un sinus infundat,
Si vreau sa respir aer, mult si proaspat aer
Din cauza unui virus fraier
Care prefera sa-si duca zilele intr-un nas
In loc sa faca plaja pe un vas
Sau sa inchirieze o camera intr-un ananas.

Produse de care am mare nevoie

dar care inca nu s-au inventat:

Mic camp gravitational artificial, care opreste in aer caderea din mana a obiectelor precum paharele, telefoanele, cutiile cu pudra etc.
Papuci anti-impiedicare.
Ochelari cu care vezi potentialul malefic al oamenilor cunoscuti ( ca intuitia e inca alerta cand e vorba de necunoscuti).
Specie noua de pisici domestice, cu gheare si dinti neascutiti si fara sistem de alergare nocturna.
Buton pe care-l apesi din timp, cu 10 minute inainte, care cheama pentru tine liftul, sau numara oamenii de la coada si-ti zice care e coada cea mai mica sau care merge cel mai rapid.




Wednesday, January 11, 2017

Statuie

   Cel mai de pret dar pe care mi-l face pisica mea dificila este darul nemiscarii. Trebuie sa stau nemiscata atunci cand se suie la mine in brate, pentru ca altfel e vai si amar de mainile mele. Nu are sens sa ma supar pe ea, asa ca prefer sa fiu recunoscatoare pentru minutele in care primesc nemiscata, neconditionat, dragostea ei conditionata. Este aproape ca o meditatie.


Friday, December 09, 2016

Fular extraordinar

Una din putinele bucurii pe care mi le aduce iarna este ca pot purta fulare supradimensionate. De multe ori simt ca doar Lenny Kravitz ar putea intelege dragostea mea nesfarsita pentru Fularul Universal, Fularul Patura, Fularul Alfa si Omega, Fularul care poate fi folosit in loc de covor rosu la decernarea premiilor pentru vedere care tricoteaza.
Daca vrei sa fiu nefericita, da-mi un fular scurt si ingust, un serpisor anemic in care nu pot sa ma ascund si in care nu pot sa respir cand e prea frig afara.
Daca vrei sa fiu fericita, da-mi un fular care poata sa ma inghita in faldurile lui de lana si sa ma ocroteasca in caldura lui. 



Wednesday, December 07, 2016

Gandul fara noima al zilei

Nu-mi plac paturile pentru copii tip dulap, cum e acesta.
Sigur ca arata bine, sigur ca da senzatia de ocrotire si siguranta.
Dar e totusi un dulap, in care-ti pui copiii ordonat pe rafturi, ca niste borcane de gem. Vrei un copil la micul dejun? Deschizi dulapul si extragi copilul. Vrei sa sari peste copilul de seara? Deschizi dulapul si indesi copilul in el. Si speri sa nu faca gargarite.

Monday, December 05, 2016

Blandete

O sa dau anunt la gazeta: caut oameni blanzi. Oameni buni, oameni cu gesturi lente, dar nu enervant de incete, cu priviri care te incalzesc, fara sa te fiarba sau sa te arda. Oamenii-miere, nu oamenii-fiere.
Stiu sigur ca blandetea nu s-a terminat, mai sunt stocuri importante pe lumea asta.

Friday, November 25, 2016

Fragilitate

Suntem atat de delicati, ne spargem si ne frangem in milioane de cioburi si aschii atat de usor. De ce nu putem sa fim ca etichetele alea de pe carti, pe care oricat ai incercat sa le sfasii, iti raman mereu bucati incapatane? Si apoi ramane lipiciul si astfel mica eticheta lasa o urma, fara sa fie nevoite sa faca lucruri prea marete.

Monday, November 07, 2016

Practic in bucatarie

In ultimii 3-4 ani am invatat atat de multe despre oameni, viata, dezamagiri, planuri, dorinte, incat uneori ma intreb daca mi-a mai ramas ceva de invatat. Si totusi, daca ma intrebi care e cel mai practic si neasteptat de folositor lucru pe care l-am invatat in acesti ani, imi vine in minte in primul rand: https://www.youtube.com/watch?v=quy-7KzH_I4


Saturday, October 29, 2016

Ploaie de dorinte cazatoare

E bine sa ai din cand in cand dorinte mici si excentrice. E stiut faptul ca dorintele alea mari, care au nevoie de ani sa se indeplineasca, si alteori au nevoie de cateva vieti chiar, trebuie amestecate cu multe dorinte marunte si nu neaparat importante. Ca sa ti se indeplineasca si tie ceva si sa nu te mai simti mereu ghinionistul/ghinionista pamantului.
De exemplu, eu imi doresc foarte mult sa-mi fac un autoportret artistic cu o gaina fotogenica.
Iar o dorinta care mi s-a indeplinit de curand: in viata mea a reaparut din nou un acordeon mic, de culoarea smaraldului, pe care il credeam pierdut pe vecie.
In plus, mi-am indeplinit singura 30% dintr-o dorinta foarte serioasa, aceea de a avea o viata cat mai usoara si cat mai putin complicata cu drame. Tot ce am facut a fost sa-mi schimb ultimul portofel din seria portofelelor posedate de alarme care se reactivau periodic. Din cauza acestor portofele, ajunsesem sa intru in orice magazin cu inima in dinti, privirea in jos si senzatie de hotoman pus pe fapte rele. Si cand auzeam alarma si vedeam bodyguardul cum zboara spre mine ca un bondar incantat, imi promiteam ca o sa arunc portofelul umilintei undeva cat mai departe, poate chiar in Groapa Marianelor. Aproape 100 de bodyguarzi au vazut ce am in plase si in geanta. Acum doua zile am reusit insa in sfarsit sa scap de blestem. Si ca sa ma razbun pe toate specia portofelelor, mi-am luat in locul lor un penar minunat, cu elefanti, de la Carturesti. Pentru ca m-am plictisit sa fiu om mare.

Monday, October 17, 2016

Adevărul gol-plinuţ

Daca o sa vorbesti doar despre ce nu ai, sau ai pierdut, sau ti-a scapat printre degete, o sa te trezesti ca ai o viata plina numai de goluri, sparturi si bule de sapun dizolvate in aerul trecutului. Si cand iti vezi viata ca un cascaval elvetian, poti sa fii sigur ca o sa atragi numai soareci si sobolani, care o sa rontaie si mai mult din ea.
Dar daca o sa vorbeste doar despre ce ai, o sa descoperi ca ai o viata atat de plina, incat ai de dat si altora un pic, sau poate chiar mai mult, din ea. Si ca plinul nu se termina niciodata, oricat de mult ar veni altii si ar lua.

Thursday, October 06, 2016

O intamplare in culori

Am pus rosia pe farfuria galbena si, impiedicandu-ma in papucii albi, m-am grabit sa raspund, suna telefonul argintiu. Am auzit vocea ta verde. Doar ca nu era verdele obisnuit, verde de frunza, verde de smarald neslefuit. De data aceasta era un verde-venin de vipera, galbeniu si alunecos. M-am facut albastrie la fata si m-am asezat pe canapeaua crem. O perna indigo a cazut pe covorul rubiniu. Si ziua aurie s-a facut treptat neagra.

Tuesday, October 04, 2016

Ziua Internationala a Vanatailor

M-am trezit dimineata si am dat cu piciorul in tocul usii si imediat mi-am prins un deget in usa de la baie, apoi, nu stiu cum, ca totusi nu am degete textile, mi s-a prins un alt deget ca un snur in jurul clantei usii de la intrare. Iar la bucatarie am deschis usa de la dulapul de sus, am uitat-o deschisa si i-am facut cunostinta cu tampla mea. Apoi am calcat stramb, mi-a intrat o creanga in ochi si m-am zgariat intr-un cui.
Sarbatoresc cam o data pe luna zile din acestea, pline de urme, cucuie si vanatai. Dar atunci ma gandesc ca totusi e ok, e bine ca inca am un corp pe care sa-l invinetesc.