Wednesday, August 24, 2016

Uneori, perlele apar in perne

Cea mai frumoasa stire pe care am citit-o saptamana asta: cea mai mare perla din lume a fost gasita sub patul unui pescar din Filipine. Pescarul o tinea sub pat drept talisman aducator de noroc si il durea in cot de valoarea ei in bani. Cred ca pescarul asta e sufletul meu pereche.

Tuesday, August 23, 2016

Cele 10 Irene

Mie nu-mi iese nimic din prima incercare. Dar nimic, nici macar ata in ac nu pot s-o bag, ce sa mai vorbesc de proiecte, intalniri sau experiente care-ti schimba viata! Este ca si cum sunt facuta din 10 Irene, iar prima care iese din vizuina este intotdeauna cea mai stangace, ghinionista, grabita si ciudata dintre toate, un Strica-Tot extrem de talentat. A doua este mai ok, probabil pentru ca a vazut cate tampenii a facut prima si se mai relaxeaza, chiar nu mai are nimic de pierdut. Dar, din pacate, este nevoie sa apara si a treia Irene. Ea poarta intotdeauna camasi cu manecile suflecate, pentru ca trebuie sa rezolve ce au facut cele doua zapacite. Iar de la a 4-a in sus, lucrurile revin la normal si pe calea cea dreapta.
Din nefericire, este clar ca atunci cand functionezi cu ajutorul a 10 Irene inseamna ca trebuie sa ai la indemana 10 sanse diferite. Si, dupa cum stim, sansele sunt alta poveste si nu exista niciun ghiseu de unde sa le putem ridica atunci cand avem mai multa nevoie de ele!

Gand lapon

Astazi m-am gandit ca prenumele lui Mos Craciun ar trebui sa fie Iren, pentru ca are un ren in el!

Monday, August 22, 2016

Dentist pentru indragostiti

Esti ca o prajitura in care ciocolata se umfla in pene de vanilie,
Usoara ca o perdea care se crede fluture zburand in aprilie.
Esti ca o prajitura pe care stiu sigur ca mult timp o s-o tin minte
Si apoi nimeresc un sambure de visina si-mi sparg un dinte.

Anti-succes

As vrea ca acest blog sa fie citit asa cum ai citi o carte mica si roasa de soareci, scrisa de un scriitor obscur, gasita undeva pe o taraba langa Piata Obor. Pe care nu dai niciun ban, pentru ca vanzatorului ii place mutra ta si e in toane bune.

Sunday, August 21, 2016

O poveste cu (prea) multe pisici

A fost odata ca niciodata o femeie foarte frumoasa, cu piele alba si pufoasa si ochi migdalati, usor sireti. Parul negru i se unduia ca o lana moale si fusese admirat si slavit chiar si intr-un discurs al presedintelui. Toata lumea o rasfata si spunea despre ea ca este o minunata si blanda femeie-pisica. Un specimen rar si reusit, mai ales ca era si imblanzit.
Toate laudele au starnit insa gelozia Comitetului Federal al Pisicilor Frumoase. Gelozia pisicii frumoase e la fel de ascutita ca un ac in buricul degetului. S-au hotarat sa faca ceva. Asa ca au organizat imediat o sedinta.
O sedinta de pisici frumoase este foarte diferita de o sedinta de pisici urate. In primul rand se complimenteaza, se rasfata unele pe altele, apoi se lauda cu ultimele cuceriri, schimba soricei parfumati, adrese si carti de vizita ale hotelurilor (adica ale caselor) unde sunt ingrijite de servitorii lor oameni si de-abia apoi trec la subiectul propriu-zis al sedintei: cum sa scapam de splendida femeie-pisica.
O pisica albastruie, care se uita crucis la lume, a propus sa-i puna un sobolan otravit in mancare. O pisica alba, un pic toanta, a vrut sa o umple pe femeie de motocei si sa o arunce intr-un ocean plin de rechini. Apoi s-a ridicat cea mai respectata pisica dintre toate, o pisica roscata, pufoasa si mare, de o frumusete rapitoare, cu stelute in loc de pernite la picioare. Si ea a hotarat ca femeia trebuie blestemata. Un blestem este ceva clasic, nu se demodeaza niciodata, este oarecum romantic si face mult mai mult rau decat o pedeapsa violenta, care se sfarseste insa rapid.
Au susotit pisicile ce au susotit si blestemul a fost hotarat.
Asa ca a doua zi dis-de-dimineata, femeia cea frumoasa s-a trezit cu o minunata pereche de mustati de pisica. Mustati ca la carte, lungi, elastice,tari si lucioase, genul de mustati cu care se dueleaza gentilomii-lacuste. A incercat sa scape de ele si toate saloanele de cosmetica din lume au incercat sa o ajute. Epilare cu ceara, laser, zahar, socuri electrice si IPL. Nimic. Totul a fost degeaba.
Mustatile de femeie frumoasa sunt si astazi la locul lor.
Sunt vegheate sa creasca si mai mari, si mai stralucitoare, din apartamentul de vizavi, de o pisica roscata, pufoasa si mare, in timp ce framanta satisfacuta o perna cu stelutele ce-i tin loc de pernite la picioare.

Saturday, August 20, 2016

Lupul cu pantofi rosii cu toc

Ati vazut vreodata un lup incaltat in pantofi de toc? Daca nu ati vazut inca asa ceva, va poftesc in holul casei mele. Lupul cu pantofi rosii, luciosi, cu toc cui, sta exact langa padurea de cuiere. Am multi musafiri si un singur cuier nu este niciodata de ajuns. Lupul incaltat maraie inabusit si tropaie nervos pe tocuri ori de cate ori simte miros de friptura sau miros de musafir, mai ales daca musafirul este transpirat.
A fost si el odinioara un astfel de musafir, dar a deschis o usa ce nu trebuia deschisa, intr-un magazin de pantofi second hand, si s-a trezit peste noapte un lup negricios, cu blana cam rara. Mi-a fost mila de lup si l-am angajat, pentru nu exista nicaieri in natura un loc pentru asa ceva. Nimeni nu are insa incredere in el. Ar trebui sa fie un fel de majordom, dar tot ce face este sa urle, sa tranteasca usi si sa tocane dimineata tare, pe dalele de piatra, cand vine la munca. Ne trezeste pe toti si administratorul vrea sa-l bage la intretinere.
Apoi, dupa ce se asigura ca i-a trezit pe toti, inlemneste langa cuier; are grija de umbrele si de pantofi, cica sa nu fie furati. De parca ar putea exista hoti de umbrele pe lumea asta. Desi, sigur, daca exista lupi cu pantofi rosii cu toc, este posibil sa existe si hoti de umbrele, care bantuie holuri de case si holuri de bloc.

Friday, August 19, 2016

Oftat discret

Iar se intuneca inainte de 9, iar se transforma frunzele in chipsuri pentru pasari, iar ne ascundem degetele de la picioare in pantofi seriosi, iar ne intristam din senin si mai tragem noaptea inca o patura pe noi.
Iar e seara inainte sa fim noi gata.

Jurnal sfios

Azi am vazut ceva frumos, dar nu am facut nicio poza, pentru ca povestea era in alta parte, nu in imediata realitate.
Asadar
Intr-o gradina, printre hortensii, statea pe un patrat de piatra un pisic nici prea mare, nici prea mic,
Si sughita ca un betiv ce daduse pe gat un lichior preparat din soricei, mierle si un nefericit pitic.


Friday, July 29, 2016

Adevarul este...

ca mi-e doar sa scriu pe blog. E liniste si praf ca-n desert aici.
Doar ca trebuie sa ma obisnuiesc din nou sa scriu pentru toata lumea. Si recunosc, sunt un om lenes. Ce mai, sunt super! :))
Iar acum ca am intrat iar pe blog, mi se pare tare ca am pus "pokemons" ca label acum muuulta vreme. Cred ca sunt o vizionara!



Friday, September 18, 2015

Talentatul domn Ghinda

    Iesea in fiecare dimineata de sub frunza sub care dormise seara, se uita sa vada daca nu cumva e vreun dusman prin preajma, veverita sau corb hamesit, si incepea sa se aranjeze. Isi tinea tot arsenalul de frumusete ascuns sub o piatra. Isi pudra obrajii cu zahar vanilat si apoi ii colora cu suc de cirese, isi dadea jos tichia si-si pufaia un pic de rom pe frunte, plus alte arome dulci, cat mai exotice. 
      Caci domnul Ghinda avea un mare vis: sa fie cea mai gustoasa cireasa de pe un tort insiropat. Sa fie o cireasa atat de rosie, suculenta si imbietoare, incat oamenii sa se bata pe ea. Si cel care o castiga sa o pastreze ca amintire zeci de ani si apoi s-o lase mostenire nepotilor, sa o puna pe orice tort si prajitura viitoare a familiei.  
      Asa ca, in fiecare zi de luni pana duminica, Ghinda iesea in calea celor ce se plimbau prin parc si astepta sa fie cules, dar nu avea prea mult succes. Iar el isi spunea: "Sunt orbi probabil, saracii. Sau poate nu au mancat niciodata vreo cireasa si nu stiu sa o recunoasca". Probabil ati trecut pe langa el chiar acum 2 ore, ati simtit un miros vanilat, dat nu v-ati obosit sa cercetati mai mult si pe jos deloc nu v-ati uitat.
       Prin urmare, fiti atenti si studiati intotdeauna ce e cu cireasa de pe tortul de pe masa. S-ar putea sa fie o ghinda amara, fals delicioasa, dar ambitioasa!


Monday, July 27, 2015

Vara e greu

pentru ca trebuie sa culegi zmeura, dar pentru asta trebuie sa intri in zmeurisul tepos si des, cu mainile si picioare goale si vulnerabile. Asa ca ma gandesc sa inventez un costum de cules zmeura si mure. Un fel de costum de mumie, dar subtire si racoros, din bumbac alb, ca sa-l poti purta si cand sunt la soare 50 de grade.
In plus, imbracat in costum de mumie, cu mainile rosii de zmeura, o sa poti speria apoi toti oamenii care vor dori sa vina in vizita si sa-ti manance zmeura culeasa cu atata truda.


Tuesday, July 07, 2015

Pe pisica mea o cheama Cipica

Cipica este pisica mea in varsta de aproximativ 8, 9, sau 10 ani, nimeni nu stie cati. Am adoptat-o anul trecut, am trecut cu ea intre timp prin niste aventuri medicale incredibile, pentru ca acum sa va pot spune despre ea urmatoarele lucruri:
- Cipica nu intelege ca nu are voie anumite lucruri. Cand aude cuvantul "Nu", Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica nu suporta sa ma vada bolnava. Daca vede ca tusesc, imi suflu nasul, sau ma zbat in pat, cu febra mare, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica mi-a distrus fotoliul preferat, taburetul preferat si acum a trecut la canapea. Cand am intrebat-o de ce a facut asta, Cipica mi-a tras un pumn si a fugit.
- Cipica nu suporta declaratiile de dragoste. Hai, treaca de la ea, un minut de tandrete pe zi ajunge. Daca depasesc limita, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Toti medicii veterinari se tem de ea. Pentru ca Cipica le-a tras tuturor un pumn si apoi a fugit.
- Cipica a facut stop cardiac in timpul unei operatii, dar a fost readusa la viata. Peste cateva ore, primul lucru pe care l-a facut dupa ce a iesit din anestezie, a fost sa-mi traga un pumn si sa fuga. Nu va faceti griji, de atunci a mai trecut printr-o operatie si acum e bine-mersi, mai evil ca niciodata.
Concluzii:
Cred ca pe Cipica o cheama de fapt Chuck Norris.
Eu sunt un om rabdator.
Nu toate pisicile domestice sunt de fapt domestice.
Toate pisicile cu dungi sunt de fapt tigri cu aptitudini de pugilisti.
Pentru ca traiesc in casa cu Cipica, sunt o femeie neinfricata.


Monday, June 01, 2015

Un weekend lung, plin de pescarusi

N-am fost la mare, dar am avut parte numai de pescarusi. Ieri am fost sa vad Pescarusul la Bulandra, iar azi mi-a aterizat pe pervazul ferestrei un pescarus alb ca fantomele din povesti, cu un peste in cioc. Pana sa-i fac o poza, a zburat. Mai bine, prea fac poze la toate.

Thursday, March 26, 2015

Daca ai o zi proasta

Gandeste-te ca macar nu esti la marginea unui vulcan care sughita, ca nu te-ai oprit sa te odihnesti intr-o pestera in care tocmai a intrat sa mediteze un urs grizzly, ca nu esti intr-un lift blocat intre etaje, cu radio-ul blocat pe muzica populara compusa dupa anii 2000, si tot asa.
Stiu ca exista oameni dependenti de zilele lor proaste, care cauta orice motiv, oricat de mic, sa-si blesteme zilele luna dupa luna. Ce pacat :(