Saturday, December 30, 2006

I am big, green and nervous


Mi-am facut si eu testul cu super-eroi ( via Catalin) si-mi zice ca sunt Hulk, desi eu vad acolo ca sunt la egalitate cu Catwoman. Dar se pare ca sunt mai degraba o aratare muschiulos-verde, grosolana si dornica de a urla si a da cu pumnul decat o fiinta agila, frumoasa, cu miscari de instructoare de gimnastica aerobica. Asta e! :-<

Thursday, December 28, 2006

Discriminare



Tocmai am descoperit ca unul dintre porcusori este metrosexual si se penseaza. In acelasi timp, se pare ca pe el tinde sa-l dispretuiasca cel mai mult pisicul :|

Mos Craciun plange in perna dupa ce imparte cadourile

(Da, d-aia are Mos Craciun nasul rosu mereu in poze, desi pare zambaret nevoie mare)

Cu doua zile inainte de Craciun reuseam sa cumpar cadourile. Singura, pentru ca sunt emancipata si n-am nevoie de ajutor :)) ( este ultima oara cand ma mai emancipez in domeniul asta!). Am cumparat tone de cadouri, inclusiv doua covoare ( nu foarte mari e drept, dar totusi foarte grele). Nu am masina, nu mai aveam bani de taxi si am carat doua covoare, patru pungi plus un rucsac plin cu alte patru pungi pana acasa.

M-am luptat mult cu toata incarcatura, imi era ingrozitor de cald si m-am minunat in sinea mea de cat de urat pot sa injur printre dinti. Am auzit pe cineva cainandu-ma la un moment dat, probabil mi se citea chinul pe fata. Dar s-a ivit un baietel mic, care se omora sa duca in brate un covor de 3 ori mai mare decat cele doua covorase ale mele la un loc si mila celor din jur s-a orientat asupra lui. Ca un facut, desi d-abia asteptam sa ajung acasa, a trebuit sa mai ocolesc putin ca sa nu nimeresc in mijlocul unor colindatori cu fete negricioase, bice, care dansau ca niste capre.

Cand am ajuns in sfarsit acasa ( "Da Doamne sa mearga liftul!" au fost gandurile cel mai des repetate in gandul meu la acest sfarsit de calatorie) am tipat isterica la ai mei sa se intoarca repede cu spatele, ca sa nu vada ce am in pungi, m-am omorat cu firea sa ascund bine de tot cadourile, desi nu prea avem unde, avand in vedere ca dulapul meu geme de haine. Si m-am simtit tare bine sa dau multi bani pe cadouri si sa ma omor cu firea si sa fac de trei ori inconjurul fiecarui magazin.

Numai ca anul asta chiar am vazut cum este sa fii in papucii lui Mos Craciun. Pentru ca dupa ce am dat cadourile, m-am trezit ca eu nu primesc nimic. Dar nimic! Nici macar o agenda ca anul trecut :(. Si oricat m-am gandit ca bucuria sta in daruire nu in primire, asta nu m-am ajutat cu nimic! Nu-mi place deloc sa fiu Mos Craciun :(
Noroc cu prietenii, care nu ma considera o persoana matura si responsabila si-mi fac cele mai frumoase cadouri din lume :). Ca in exemplul de mai jos :P

Azi m-am intalnit cu Iulia si am petrecut de minune :*. Am mancat spuma de ciocolata si zmeura la Chocolat, am facut poze cu cadourile, am facut cumparaturi la Carturesti. De asemenea am torturat un mare gingerbread man din plush, pe nume Domnul Biscuit, si am facut poze tuturor acestor neinchipuite dovezi de sadism intr-o cafenea eleganta. Si acum nu mai sunt suparata deloc :) Si postul asta se incheie brusc, cu happy-end pentru ca asa trebuie sa se termine orice post care vorbeste despre suparari, nedreptate si binele care invinge raul intotdeauna :))

Monday, December 25, 2006

Craciun fericit!

Felicitarea voastra este aici!

Wednesday, December 20, 2006

3 tipuri de intalniri

1) Intalnirile de tip "Stii si castigi"

Ce nu-mi plac mie date-urile unde te pomenesti ca ai mereu ceva de dovedit! Te duci inocenta la intalnire si dai peste cineva care se crede vulpoi siret si ti-a pregatit o gramada de probe. Si il vezi cum zambeste in barba si nici nu stii ce te asteapta! Intrebari-capcana, grile cu intrebari false, teste de inteligenta verbale si nonverbale. Pun pariu ca, daca nu ar fi destul de greu de procurat, ar aduce si un Rorschach Test :)) Trebuie sa dovedesti in nenumarate ori ca esti demna de aceasta intalnire de sacrificiu. Dai raspunsurile corecte, esti admisa pentru urmatoarea intalnire. Nu? Ne pare rau, intrerupem colaborarea.
Nu scriu postul asta pentru ca am trecut prin asa ceva de curand, doar mi-am amintit de niste intalniri din astea care m-au marcat puternic. Intalniri in care am facut eforturi de memorie ca sa-mi amintesc de nu stiu ce filme obscure sau personaje din nu stiu ce carti. A trebuit sa fac dovada ca stiu ce scria in nu stiu ce carte de filozofie si sa recit numele melodiilor de pe nu stiu ce album. Si stateam ca pe ace pe scaun ca sa vad: "am raspund bine? sunt ok"? :)) Sunt intalnirile tip "stii si castigi" unde partenerul tau -sa-l numim moderatorul- face glume ironice atunci cand nu esti pasionata de nimic din ce-l pasioneaza cu fanatism cu el. Uneori este nevoie doar sa zambeasca dezamagit si pe fata lui sa se astearna o expresie de genul: "oof, inca un lucru pe care nu-l avem in comun. pacat, pareai asa de draguta".

2) Intalnirile de plans pe umarul celuilalt

Te intalnesti cu cineva pe care nu-l cunosti prea bine. Nici nu te asezi bine la masa, ca partenerul de intalnire scoate un oftat. Desi nu-l cunosti prea bine, afli tot ce-l nemultumeste pe lumea asta in doar cateva minute. Pentru ca se pare ca nu-i merge nimic bine si ca nu i-a mers niciodata. Afli tot despre fosta prietena ( nu pentru ca ai fi intrebat ceva de ea). Ti se povesteste cu lux de amananunte cum l-au facut sa sufere si alte foste. Cum il face sa sufere toata lumea! Atmosfera la masa devine sumbra si incepi sa vezi in fiecare pata de pe masa forme de lacrimi ( asta apropo de Rorschach Test :))) Poate ar trebui totusi sa avem cu totii asa ceva cand mergem la intalniri romantice :)).

3) Intalnirile de tip "anger management"

Tu nu ai de unde sa stii asta, dar el este mereu nervos, cinic si nu se simte bine daca nu face o tona de glume proaste,cat mai jignitoare. Asa ca te intalnesti cu el si tot restul intalnirii te faci mica, mica intr-un colt. Te inhibi atat de tare incat nu mai zici nimic, pentru ca oricum, orice ai zice este prost, treci la colt! :)) Este interlocutorul care-ti demonstreaza fara dovezi, ca toata lumea este proasta ( da, da, inclusiv tu, domnisoara care sta pierita pe scaun, nu te preface ca esti ocupata cu altceva!) numai el este destept si frumos. Cand nu mai are ce sa comenteze, incepe sa te comenteze pe tine. Nimic nu este in ordine la tine: ce porti, coafura, chiar fata ta :)) Si evident, faptul ca nu vorbesti! De ce nu vorbesti? Vorbeste!!!! Eventual se mai cearta si cu chelnerii si cu plasatoarea de la cinema, de fapt cu oricine ii iese in cale.

Dar ca sa nu ziceti ca dau cu pietre aiurea, marturisesc ca in mine zac toate aceste tipuri de personaje :D, evident cate putin doar din fiecare.

Monday, December 18, 2006

Alt tag :))

O leapsa-oracol de la Ciprian.

1) Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.
Marguerite Yourcenar-"Alexis sau tratat despre lupta zadarnica" : "As fi facut poate mai bine sa nu plec de langa tine asa.."

2) Fara sa verificati, cat e ora?
In jur de ora 22.00

3) Verificati
21.57 :))

4) Cum sunteti imbracat?
In pijama cu model de tapet ( imi place sa cred ca e caprifoi, dar probabil sunt doar niste verze)

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La pozele unei prietene, pe messenger (share photos)


6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Aimee Mann – Wise up si pisicul care miauna furtunos la usa si ma calca pe nervi si o sa comit o grozavie in curand daca nu inceteaza si o sa ne para rau la toti!

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am iesit sa fac cumparaturi de Craciun dar am esuat la un ceai )

8) Ati visat ieri noapte?
Cred ca da dar nu-mi amintesc ce am visat.

9) Cand ati ras ultima data?
Acum cateva secunde

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Un soare facut din lemn si o planta agata de un cui

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
O casa cu acoperis de sticla si piscina. Pe o insula. Si un coafor.

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Magnolia.

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
O coronita de Craciun facuta din pietre, asezata pe pervazul unei ferestre.

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?
E ca un oracol :-< Uf !

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca
Ploua afara .


16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Pai nu stiu, inca n-am inceput planurile. Astrid e un nume frumos, dar nu prea merge la romani.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Inca nu stiu, nu as prea vrea sa am un baiat ( desi d-asta sunt sigura ca o sa am ))

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Dar nu vreau sa ma mut definitiv in alta tara!

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Vrei sa-ti fac gogosi ?

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
Mentalitatea unor anumite categorii de oameni

21) Va place sa dansati?
D, dar dansez bizar si in ultima vreme de una singura, prin casa :-<

22) George Bush?
Ete na !

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
Scooby Doo )

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Nu mai nominalizez pe nimeni, poate sa-l faca oricine vrea.

Sunday, December 17, 2006

In ultima vreme

Dorm in pat cu camera digitala, uneori si cu incarcatorul. Am baterii rostogolite sub fiecare perna. Pernele sunt pentru pat ceea ce este covorul pentru podea. Se baga totul sub ele, apoi se trage patura deasupra si gata ordinea! In fiecare seara citesc pana cand mi se inchid ochii si adorm cu lumina aprinsa. Chiar si calculatorul deschis, desi nu suport asta. Calculatoarele vuiesc ca niste cascade de biti si nervii mei tremura in umezeala lor. Beau ceai de papadie fara zahar si ma mir ca nu e atat de amar precum credeam. Imi place Turnatorul de nasturi din Peer Gynt. Si astept in fiecare noapte sa se faca mai repede zi, pentru ca noaptea gandurile sunt si ele negre. Uneori le aduce luna plina, impreuna cu mareea. Tanjesc aiurea.

Friday, December 15, 2006

:)

Falling Garden
San Staë church on the Canale Grande
50th Biennial of Venice, 2003
by Gerda Steiner and Joerg Lenzlinger

"The Doge (Mocenigo) needed a church so as to be able to have a monumental tomb built for himself, the church (San Staë) needed a saint so as to be able to be built, the saint (San Eustachio) needed a miracle so as to be pronounced a saint, the miracle needed a stag in order to be seen, and we built the garden for the reindeer.
The visitors lie on the bed above the doge’s gravestone, and the garden thinks for them".



















www.steinerlenzlinger.ch

via beton&garten

Word!

M-am suparat. Nu am mai fost niciodata singura la film, mai ales la unul horror, dar in weekend o sa ma duc singura la Saw 3. Uite asa! Eu nu fac mofturi niciodata cand unii vor sa vada filme care mie nu-mi plac ( doar daca sunt comedii romantice cu Jennifer Lopez, pe alea le urmaresc pe ascuns acasa :))) sau pe care le-am mai vazut. Pentru ca sunt un om bun! Altii insa...

Thursday, December 14, 2006

Sfert de atentie

Nu ma mai pot concentra deloc. Daca atentia ar avea in general 60 de minute, a mea ar tine cat un sfert. Pentru ca mintea mea a intrat deja in vacanta. Sunt cel mai senin om din lume. Acum nu mai scot cheile, in loc de cartela, la metrou. Acum scot cheile si atunci cand vreau sa urc cu scarile rulante sau inainte sa ma urc in lift :)). Uit sa inchid ghiozdanul si umblu cu el asa peste tot, dar cum cineva acolo sus iubeste oamenii zapaciti, nu mi s-a furat pana acum nimic. Daca pun ceva in priza, ala e! Ca acolo ramane. De aceea am renuntat sa mai pun lucruri pe foc :)) Port in permanenta un creionel la mine pentru ca daca nu notez pe moment ce trebuie sa tin minte, peste o ora o sa uit complet. Creionelul ( credeti-ma, e imposibil sa-l consideri creion) este bont si nu scrie decat daca-l intorci pe o parte. Dar mereu uit sa-l ascut si acum, ca tot mi-am adus aminte, nu am nici o ascutitoare la indemana :)).

Partea buna a problemelor de concentrare este ca nu mai tii minte ce te supara. De exemplu, atunci cand am vazut "Stranger than fiction", film foarte dragut si optimist, dar care pe mine m-a deprimat cumplit pentru ca mie nu-mi da nimeni fainuri :(((, supararea m-a tinut fix o ora pentru ca apoi mi-a captat altceva sfertul meu de atentie si am uitat sa ma mai gandesc la conditia mea mizerabila de om care nu primeste asa ceva cadou! Iar intr-o seara cand ma simteam singura, pur si simplu am uitat sa ma simt singura daca va puteti inchipui asa ceva :)))). Asa ca zilele astea sunt mai degraba un fel de animal, pentru care conteaza doar ce se intampla in prezent, iar trecutul si viitorul se afla intr-un fel de pacla care nu prea conteaza!

-zahar

Am decis sa mananc mai sanatos si sa las tot ce contine zahar la o parte. Adica sa devin unul din acei oameni nefericiti care spun cu oarecare mandrie, dar cu o frustrare imensa, ascunsa bineinteles, "eu nu mananc dulciuri". Pentru ca am ajuns o "dulcivora" :(. Bine, nu o sa ma las de tot. Totusi, chiar si asa, cum o sa fac asta nu stiu! Mai ales cand colega mea, Adina, are un sertar pe care l-am intitulat "sertarul pentru oameni grasi", pentru ca tine in el numai bunatati :(. De fapt, acolo sunt cei mai buni biscuiti din lume dar care, nu stiu cum, cumparati de mine nu sunt asa buni :)) Si cum sa ma las de tot ce contine zahar daca noaptea tarziu, cand mi se face foame, gasesc numai dulceata si gem, de parca frigiderul meu ar fi camara de arici, nu frigider :(

Monday, December 11, 2006

stare de luni seara

Am stat cam o ora sa "pandesc" o fotografie dar pana la urma nu a iesit nimic :))). Asa ca pana cand vine din urma talentul ce-l simt ascuns in mine, fac poze normale, total banale, la tot ce mi se iveste in cale. Este fascinant sa faci poze la papuci, margele si oile de pe pijama. Fascinant pentru mine doar, evident :)) Dar acum, dupa atata pandit, ma doare capul si trebuie sa citesc cu incetinitorul, cu pauze mici si dese, in care imi ascund ochii in maneci, la intuneric de nepatruns. Asta e foarte frustrant. Sunt obisnuita sa citesc cu furie si viteza :-s.
Si starea imposibila de luni continua in ciuda orei inaintate :(. Maine o sa vina starea de marti, cand nu o sa am astampar si tot asa...

Stare de luni

- nu uitati de episodulpidjin & fredo

- nu stiu ce sa ma mai fac cu lipsa de chef care ma bantuie in fiecare luni :-<. e ca o sfarseala cetoasa din care orice as face nu reusesc sa ies. - vreau acasa, la teancul meu de carti :((( si la camera mea foto care inca e in pat, doarme. - mi-as dori asa ceva. cine are urechi de auzit, sa auda :))

-
dunkleosteus terrelli is soooooo cute.
Nu vi se pare ca are nume de italian? :D

- cel mai funny cadou de Craciun: o prietena i-a luat pisicului o casuta-wc. intra pisicul, inchide usa dupa el cu zavorul ( asa nici nu mai intra nimeni peste el), nisipul nu mai zboara in toate cele 4 zari, iese pisicul si in jur ramane curatenie-luna. Practic si surprinzator!

Sunday, December 10, 2006

my precioussss


Bradut atat de plin ca nu mai ai unde sa arunci un ac. Rog nu-mi faceti observatii pentru faptul ca ursuletul cu caciula de mos craciun are o soseta rupta si i se vede degetul.

Trista soarta a ursuletului Tristan

A incercat sa se urce pe dulap, la punga de bomboane pusa pe ultimul raft de catre matusa, in cardasie cu mama si bunica. Papucelul de pasla s-a prins din greseala in ambalajul unui sapun Protex, uitat pe un raft, exact cand ursuletul apucase punga. Si uite asa a cazut ursuletul pe gresia de bucatarie, rupandu-si capul si un picior. Mame, bunici si matusi, nu mai puneti dulciurile sus, sus de tot!


cuvertura sau noaptea pe un acoperis inzapezit de Craciun

- "piua un pic ca apoi iar incep sa gonesc!"

Dupa cum vedeti mi-am luat camera. Multe, multe multumiri lui andreiard pentru ajutor!!! Inca nu am instalat photoshopul, inca habar n-am cum si ce sa fac mai bine. Dar ce conteaza? Sunt fericita si fac poze!

Friday, December 08, 2006

Conservatoare

Sunt o fire conservatoare. Conserv totul: imi conserv cearcanele prin nopti nedormite, fiind prea preocupata sa ma omor cu firea la lumina lunii, gandindu-ma la tot ce nu pot sa am (imediat sau niciodata), imi conserv afectiunea pentru oamenii care nu o merita, imi conserv intamplarile negative, pe care le macin din nou si din nou pana cand imi sare smaltul de pe dintii gandurilor, conserv draci, nervi si manie in cutiile verzi de sardine cu ulei si sare ale mintii mele, conserv amintiri nesemnificative, la fel de marunte ca niste nasturi, care nu mai inseamna nimic si ar trebui sa le arunc, conserv cu atentia frica, in seif, doamne fereste sa scap de ea si sa duc o viata mult mai frumoasa. In general imi conserv capul patrat cu multa grija, desi am observat de multa vreme ca patratele pur si simplu nu-mi vin bine. De anul viitor o sa revin la buline!

Asta apropo de facut bilantul anului. Anul asta chiar am regasit lista cu rezolutii facuta in decembrie anul trecut si ascunsa in burta unui om de zapada, ornament de brad. De obicei ascund lista asta asa de bine ca nu o mai gasesc niciodata. As putea zice ca a fost un an bun, pentru ca am rezolvat cam un sfert din ce am scris acolo. Daaaar, in general, a fost un an static ( si static nu e de bine, pentru ca eu sunt o persoana statica si trebuie sa ma lupt permanent cu starea asta de fapt) in care mai mult am stat si m-am gandit bine la ce vreau de fapt si a fost un an in care am zis mai mult "nu" decat "da", desi "nu"-ul e un cuvant idiot, dar uneori ai mare nevoie sa il iei in brate.

Wednesday, December 06, 2006

Gifts

Cred ca a fost cel mai bogat Mos Nicolae de pana acum. Am primit o plasa imensa, plina cu toate dulciurile posibile si imposibile si chestii dragute pentru impodobit bradul. A picat bine. Tocmai ma gandeam eu aseara, foarte serios, sa incep sa mananc mai putine dulciuri :D. Iar aparatul foto cel decent se apropie incet-incet de mine. O sa ajunga mai repede de ziua mea. Totusi il rog sa-si miste botosii si mai repede, daca se poate. Ca am pofta mare sa fac poze!!!
Iar diseara sper sa ajung la festivalul de la Tandarica, la Alba ca Zapada. Sa aud si eu copiii cum striga la Alba ca Zapada: "Nuuu, Alba ca Zapada, nu lua marul!!!! O sa-ti faca rau!" Cine stie, poate o sa strig si eu la ea alaturi de ceilalti, daca tot am dat in mintea lor :)))

Tuesday, December 05, 2006

Vreau un calculator din hartie!

Am scris pana acum 3 posturi si pe toate le-am sters. Pentru ca azi este o zi de nescris electronic. Uneori nu pot sa scriu decat pe hartie, cu creionul, mazgalind maimutoi si unchi cu ochelari si tuburi pe marginile cuvintelor. Hartia este intotdeauna vie, poate sa miroasa de la visine pana la unt. Degetele lasa amprente pe care nu le mai poti sterge. Pe hartie esti mult mai responsabil de ceea ce lasi in urma si ceea ce lasi in urma este real.

Sunday, December 03, 2006

Wayne Levin



www.waynelevinimages.com

Hmm...

Am un pulover alcoolic. Are culori foarte frumoase, dar materialul din care este facut este unul tare straniu. Nu stiu din ce este facut, pentru ca nu scrie nimic pe eticheta. Cand il spal, se mototoleste foarte urat asa ca trebuie sa-l calc. Si cand il calc incepe sa miroasa ca o distilerie de whiskey. Problema este ca el se imbata ( desi trebuie sa recunosc ca nu este un betiv problematic: nu face scandal, nici nu conduce beat si nici nu tulbura ordinea publica, dandu-si jos pantalonii in fata celorlalte bluze, nici macar nu sughita), dar pe mine ma doare apoi capul ca dupa o mahmureala :(.

Friday, December 01, 2006

De 1 decembrie

Ce poate fi mai minunat decat o zi de vineri libera? Pana si pisicul a simtit sarbatoarea din aer, pentru ca dimineata ne-am jucat in pat ca doi copii mici, fugarind un gogoloi mare de hartie, desi el violeaza un pulover rosu de obicei, in diminetile obisnuite. Acum am pe repeat The Beatles - I want to hold your hand. Mi-a ramas in cap de cand cu Silent Disco. Este perfecta pentru dimineata asta!
Azi voi face bradul, pentru ca eu gandesc ca un patron de magazin si stiu cat de important este sa bagi omul in spiritul de sarbatori cat mai devreme posibil :)) Plus ca vine Mos Nicolae, care nu are pom, are doar ghete, si nu e pacat?

Cand eram mica aveam niste cizme pe care le puneam la usa ( cu ce ravna le spalam, sa arate cat mai frumos). Tin minte o iarna, inainte de revolutie, cand mama statuse la coada cateva ore sa-mi cumpere cizme roz de cauciuc, cu o foca desenata pe ele, cu ce mandrie le-am pus la usa. Iar alaturi am pus o pereche de papucei de papusa, in numele papagalului meu, pe care le-am gasit a doua zi pline cu seminte de mei :)))
Tot cand eram mica, asteptandu-l pe Mos Nicolae ( pentru ca voiam sa vad care e diferenta intre el, Mos Craciun si Mos Gerila) am adormit cu lampa aprinsa si cu mana pe bec. Ca atare, dimineata m-am trezit cu o arsura imensa in incheietura mainii, de fapt cu o gaura. Ca un miracol insa, nu ma durea nimic. Am si acum cicatricea.

Si acum sa raspund la tag-ul dat de Monica.
Trebuie sa spun ce vreau de la Mos Nicolae si sa aleg lucruri pe care oricum le pot avea, lucruri pe care le pot avea, dar foarte greu, lucruri pentru care nu merita sa ma zbat, dar mi-ar placea sa le am totusi si lucruri imposibile.

1) Mi-ar placea un aparat de fotografiat, dar stiu ca pe asta o sa-l primesc de ziua mea. Si o bentita din aia cu aparatori pufoase pentru urechi, intr-o culoare decenta. V-am zis cum o sa inventez eu niste aparatori de urechi, neprinse de urechi, pe baza de magneti? Si cum magnetii o sa vindece durerile de cap? :))) Si mi-ar mai placea si o calatorie cu balonul. Dar asta sa se intample intr-o dimineata de mai, atunci cand rasare soarele, nu iarna, ca nu am chef sa inghet.

2) Mi-ar mai placea o casa cu camere mari si luminoase. Mi-am si facut un calcul. Din banii mei si numai ai mei, sacrificand vacantele si mancarea si totul, in 20 de ani o sa mi-o permit :))

3) Nu pot sa gasesc nici un lucru pentru care nu merita sa ma zbat. Eu pentru orice pot gasi un merit :-\.

4) Lucruri imposibile? Nimic nu este imposibil. Deja mi s-a indeplinit o dorinta asa-zis imposibila. Tanjeam dupa bombonelele Cip. Iar ieri tata mi-a cumparat din intamplare asa ceva. Dintr-un butic obscur, unde gasesti de toate. Numai ca nu se mai numesc Cip. Cip este numele categoriei acum: drajeuri cip. Bomboanele se numesc Bimbolino :)) si sunt produse de SC Venus Impex srl. Au doi elefanti pe punga, doi elefanti copiati cred din desenele Cartea Junglei dupa cum arate. Pentru sugestii si reclamatii puteti trimite un mail la adresa bimbo.venus@email.ro :)))) Am stiu eu ca Venus nu este nimic mai mult decat o bimbo :)) Din pacate bombonelele astea cred ca sunt vechi si prost facute, prea tari, vag mentolate. Vad ca dupa ce au stat o noapte in punga desfacuta parca s-au mai inmuiat! Si parca s-au mai si mentolat, daca e posibil asa ceva :)) Pentru ca sunt bombonele mici si inselatoare, care se imprastie cu usurinta cand le mananci, acum este plin pe jos la mine in camera de buline colorate :)). Ceea ce este foarte placut!
Asa ca, vedeti voi, dorintele imposibile chiar se pot indeplini!

Thursday, November 30, 2006

Doar o carte...

Pentru ca spiridusul a vorbit frumos despre mine si m-a taguit ( la multi ani :*, spiridus!) trebuie sa recomand o carte. Doar una :(((. M-am gandit eu ce m-am gandit si mi-am dat seama ca pana acum "Alexis Zorba" (Nikos Kazantzakis) este cartea pe care am recomandat-o cel mai mult in stanga si-n dreapta. Cand am citit Alexis Zorba eram deja intr-un proces de transformare. Dintr-o persoana negativista, pesimista, intunecata si speriata de lumea din jur ma transformam intr-un om normal. Era ca si cum deschideam ferestrele in mine si cartea asta m-a inseninat si mai mult.
Citatul urmator, din pacate in engleza pentru ca nu am cartea la indemana ca sa-l copiez in romana, scoate in evidenta cel mai bine mesajul cartii.

"I remember one morning when I discovered a cocoon in the back of a tree just as a butterfly was making a hole in its case and preparing to come out. I waited awhile, but it was too long appearing and I was impatient. I bent over it and breathed on it to warm it. I warmed it a quickly as I could and the miracle began to happen before my eyes, faster than life. The case opened; the butterfly started slowly crawling out, and I shall never forget my horror when I saw how its wings were folded back and crumpled; the wretched butterfly tried with its whole trembling body to unfold them. Bending over it, I tried to help it with my breath, in vain. It needed to be hatched out patiently and the unfolding of the wings should be a gradual process in the sun. Now it was too late. My breath had forced the butterfly to appear all crumpled, before its time. It struggled desperately and, a few seconds later, died in the palm of my hand.
That little body is, I do believe, the greatest weight I have on my conscience. For I realize today that it is a mortal sin to violate the great laws of nature. We should not hurry, we should not be impatient, but we should confidently obey the external rhythm".

In continuare, mi-ar placea sa recomande o carte:
- lulu care scrie foarte, foarte bine si este o povestitoare grozava si ma bucur ca a reinceput sa scrie pe blog.
- oompa-loompa care este iremediabil indragostita de carti si care are un blog...hm, de fapt nu are un blog ci o lume a ei.
- le petit mouton pe care trebuie iar sa o tag-uiesc {don't hate me :(} dar nu este vina mea ca-i plac atat de mult cartile si sunt curioasa sa vad ce ar recomanda. Mouton-ul are un blog mic, cu posturi si mai mici si este unul din blogurile mele preferate.

Wednesday, November 29, 2006

5 lucruri

Da, stiu ca am mai primit niste taguieli, numai ca nu prea aveam dispozitie de facut liste. Mai ales ca era vorba despre carti si uneori nu pot vorbi despre carti, mai ales despre cele care imi plac foarte mult. Prefer sa le citesc si sa le recitesc. Asa ca le mai aman pe astea :D

Pentru ca am primit o leapsa de la doua persoane - utopic si panzer- mi-am zis ca hai sa o duc mai departe pe asta. Deci 5 lucruri fara de care nu pot trai.
Eu nu pot trai fara multe. Adica pot trai bine-mersi dar am senzatia aia de "oarecemilipsesteoare". Care este o senzatie ce te face sa te simti neterminat.

1) Nu pot trai fara baie. Baie insemnand totul: cada, chiuveta, wc. La tara aveam wc-ul in curte. In wc erau mereu cuiburi de viespi. Sau paienjeni cu cruce. Nu stiai niciodata daca vei mai iesi viu de acolo. In plus, drumul pana acolo era o experienta initiatica. Trebuia sa treci de stupi de albine, de un foc, uneori de o balta mare cand ploua, de caine. Iar noaptea... Noaptea nu exista bec acolo. Iar intunericul era de nepatruns. In plus, wc-ul era plasat in zona unde credeam eu ca este ascunsa o comoara ( sub un prun). Comoara era evident pazita de draci. Si cand ies oare dracii la lumina zilei daca nu noaptea? :))
De asemenea nu pot trai fara baie. Baie, nu dus. Pentru ca in baie poti sa stai cu orele, sa faci spuma, sa pui uleiuri esentiale sau nu din levantica, sa dai din picioare. La dus nu poti fi decat activ. Iar cand esti o persoana lenesa...

2) Nu pot trai fara calculator. Fac ce fac si tot in fata lui ajung. Iar cand petrec timp departe de el, ii duc dorul. El este pentru mine ceea ce este strungul pentru strungar. O legatura indestructibila s-a format intre noi, care nu mai poate fi distrusa cu una cu doua.

3) Uscatorul de par. Acest obiect joaca un rol esential in viata mea. Fara el nu reusesc sa arat prezentabil. Acum 3 ani mi-am luat un fancy-pants de uscator de par. Am dat o gramada de bani pe el. Era cu difuzor, special pentru parul cret. Acasa am descoperit ca avea un termostat revolutionar si daca il opream dupa cateva minute, refuza sa se mai aprinda pana nu se racea aparatul. Ceea ce ii lua mult timp. Asa ca nu aveam voie sa fac nici o pauza cand imi uscam parul.

4) Muzica. Nu pot fara muzica. Punct.

5) Carti. Mereu las cartile pe care le citesc langa perna cand sting lumina si ma culc si mi se pare foarte placut cand ajung noaptea cu obrazul pe coperta lor si simt mirosul de hartie in somn.

Lista ar putea continua la nesfarsit. Recent am facut o lista cu lucruri pe care trebuie neaparat sa le cumpar ca nu mai pot fara ele si am ajuns la fantasticul numar 156. Deci se pare ca in viitorul apropiat imi voi cumpara 156 de lucruri de mare trebuinta. Nici nu stiu cum pot sa respir acum fara ele! :-\

Tuesday, November 28, 2006

Cartela de yahoo

In ultima vreme nu mai zic ca merg cu metroul, ci ca merg cu yahoo-ul. Pentru ca foarte multi oameni seamana cu niste emoticons: au o singura expresie pe fata. Majoritatea sunt straight faces sau frustrated, mai gasesti si niste bugs si niste adolescenti cu fete de LOL. Cativa cool, cativa alien, cativa smug, destui yawn. Si bineinteles eu, o combinatie intre waiting [ :-w ]; daydreaming [ 8-> ], star ( dupa forma parului) (*) si chicken [ ~:> ]

Cand merg cu RATB-ul, zic ca merg cu google-ul pentru ca parca toti oamenii il folosesc exact in momentul ala ( un fapt sigur!). Iar cand merg cu tramvaiul, este clar ca m-am urcat in MSN, pentru ca-l folosesc foarte rar.

Monday, November 27, 2006

Hibernare

Mi-e prea somn. Zilnic. Nu stiu daca este de la hibernare sau pisicul meu are o boala a somnului care ii picura de pe mustati si ma molipseste. E de ajuns sa-l vad catarandu-se in pat si asezandu-si obrazul pufos pe piciorul meu, ca mi se face instantaneu somn. Sunt in stare sa-mi pierd un weekend intreg dormind si tot sa incep saptamana intr-o dispozitie de toropeala.
Dar uneori am nevoie de weekendurile astea mai singuratice, petrecute in mijlocul patului, cu castronul de struguri albi plini de beteala si cu un caine de vanatoare pe eticheta in brate. Sa ma uit la televizor la tot ce se poate si sa nu fac nimic, absolut nimic, nici macar sa trag jaluzelele( o ora uitat la televizor, o ora citit, o ora dormit)
Zilele astea o sa termin de citit Casa spiritelor si o sa ma indrept cu viteza spre Ibsen ( incepand cu "Brand"). Astept sa vina decembrie si zapada. Imi merge tare bine, desi in acelasi timp nu am prea multe de povestit. Doar o stare de multumire molcoma, care nu poate fi povestita. Ma simt asa cum probabil se simt zilnic pernele dintr-un balansoar. (Ce aiurea, as vrea sa-mi cumpar un balansoar si nu am unde sa-l pun. Uneori am impresia ca traiesc intr-o boxa supraglomerata).

Wednesday, November 22, 2006

Planuri de viitor

Din cand in cand imi vine gandul sa ma fac agricultor. Cand ma satur de calculator, de viata asta statica, intre 4 pereti, de prea multe blocuri si masini, ma apuc sa-mi fac planuri si sa visez la cum o sa am eu o glie si o sa o ingrijesc. Si cum o sa am eu livada si sera si o sa ma apuc de horticultura si o sa cresc struti. Am o singura problema. Nu-mi place deloc cum este "la tara" in Romania ( vorbesc de "tara" mea, undeva prin Oltenia). Se pare ca la mine la tara singura distractie a oamenilor este sa se dea in judecata pentru pamanat, chiar daca este vorba doar de fasiuta de pamant de langa drum, sau o portiune pe care d-abia incap doi pruni. O alta distractie este afurisitul celor cu care te judeci. Treceam eu odata cu bunica pe langa un om care statea langa un gard si bodoganea ceva. Ce credeti ca facea omul ala? Blestema casa si pamantului vecinului, cu care se certase din cauza unor porci care nu stiu unde navalisera si mancasera cartofii. La tara oamenii nu au nici o problema sa otraveasca pisica sau cainele vecinului daca li se pare ca aceasta se uita ciudat la puii lor de curca. Asa ca oricat mi-ar placea mie la aer curat si pamant de lucrat, cu oamenii ce fac?

Tuesday, November 21, 2006

"Don't worry, be happy "-ul meu in culori

Norocul este portocaliu si are pulpe puternice, de atlet, de care trebuie sa-l musti decis si fara mila daca vrei sa-l prinzi.

Gandirea pozitiva este galbena. Ea tine seminarii motivationale, are gulerul de la camasa descheiat la gat si nodul de la cravata roz largit. Vorbeste salii despre importanta armoniei si optimismului in viata si da mereu exemple de oameni care au reusit: Genghis Khan, Napoleon sau nu stiu ce imparat anonim al Chinei. Ei toti au cunoscut succesul, prin forta caracterului lor si prin, evident, gandire pozitiva.

Fericirea este rosie, are 31 de ani si consistenta un panglici de matase pe care o simti racoroasa pe mana. Bate in tobe africane un ritm anume.

Multumirea este verzulie, salopeta de catifea si zulufi blonzi. Are maini mari si cand te strange in brate, iti pocnesc coastele. Are mereu cate o cutie de drajeuri gumate mentolate pentru gat, din care pica in buzunar zahar verde.

Monday, November 20, 2006

:(

Cineva a ajuns pe blogul meu cautand pe google "cum sa bati un porcusor de guineea". Cum adica cum sa bati? Cum sa bati fara sa lasi urme? Ce obiect ar fi mai bun sau ce metoda sofisticata ar ajuta mai mult? Ce fel de om are asemenea griji si vrea sa se documenteze ca sa se asigure ca va lovi cat mai eficient o fiinta de marimea unui motocel?

Friday, November 17, 2006

Markus Hofer


( nevoie mare de servetel)

(vesela)

(in doliu)

da, sunt inca in perioada "prize" :P

www.markushofer.at

Thursday, November 16, 2006

Energie direct de la sursa

Imi zicea ieri I. ca este obosita si ca o sa bea o cafea ca sa o bage putin in priza. Si mi-am inchipuit cum o sa se duca in bucatarie unde o sa o astepte ceasca de cafea, tropaind pe loc si frecandu-si toartele de nerabdare. O sa toarne cafea in ea si imediat, ceasca va sari de pe dulap, o va lua pe I. de mana, o va duce la priza si-i va implanta degetele in ea.
Si apoi mi-am imaginat o cafenea unde zeci de oameni se zguduie in prize, sub atenta supraveghere a unor cani de cafea imbracate in treninguri adidas old style, cu cronometre in mana si indemnuri pozitive pe buzele de portelan.

Tuesday, November 14, 2006

Oooo, pofta buna, domnule Petculescu!

Tocmai traversam strada in Romana cand un mosulet a trecut de mine si l-a salutat astfel, sonor, pe domnul Petculescu. Am intors repede capul sa-l vad pe domnul Petculescu. Cumva ma asteptam sa-l vad pe trecerea de pietoni, la o masa, cu servet la gat, chel si jovial, cu vesta acoperandu-i discret burta. Luandu-si micul dejun: cafea si paine cu miere. Nu am vazut pe nimeni. Nu manca nimeni, nici macar nu rontaia cineva vreun covrig.
Nu este prima oara cand aud pe cineva salutandu-l pe domnul Petculescu. Mereu trece cineva pe langa mine, fara sa-i memorez figura si apoi il aud in spatele meu salutandu-l pe domnul Petculescu. In spatele meu, domnul Petculescu duce o adevarata existenta. Cumpara ziare, mananca, isi plimba cainele. Si nu reusesc niciodata sa vad cine este, cum este. Daca este asa cum mi-l imaginez eu :(.

Monday, November 13, 2006

Dimineti

Cel mai potrivit moment pentru descris dimineti este noaptea. Doar atunci poti aprecia cu adevarat.

Imi plac la nebunie diminetile. Din pacate dau in mod constant peste oameni care dimineata sunt adormiti, ciufuti, certareti si ciudati. Pentru ca sunt un cameleon al starilor, preiau si eu starile lor intunecate si uite asa, pierd o gramada de dimineti. Si ma enervez :(

Pentru majoritatea oamenilor, dimineata este momentul in care trebuie sa mori de somn, sa bei ceai sau cafea, sa iei micul dejun sau nu si sa alergi pe strazi, in timp ce ceasul iti urla la incheietura: "esti in intarziere, frrraiere" ( nu stiu de ce le plac oamenilor ceasurile, sunt insolente, raraite si vorbesc ca ultimii golani). Nu se pierde din vedere nici cititul ziarelor, ascultatul stirilor. Dimineata trebuie sa vezi ce mai este nou. Este greu sa treci peste obiceiurile astea cand toti din jurul tau fac la fel.

Mie imi plac prea mult diminetile ca sa respect vreo rutina. Dimineata este minunata pentru ca te trezesti din vise groaznice si vezi ca esti inca viu. Sau te trezesti din vise minunate si-ti bagi fata in perna de prea multa fericire. Dimineata totul este posibil si d-abia astepti sa vezi ce va urma. Este momentul dinaintea momentului de suspans, cand inca te uiti la film rontaind floricele, anticipand cu placere ce va urma, dupa ce te-ai asigurat ca mai ai destula apa/suc in pahar - doamne fereste sa ti se faca sete in timpul momentului culminant si sa ramai tocmai atunci fara suc.

Da, dimineata poti sa faci orice. Poti sa bei sampanie si sa mananci tort in mijlocul patului, desi peste o jumatate de ora trebuie sa pleci la serviciu. Dimineata poti sa asculti muzica despre zombie mancatori de creiere sau sa citesti Enciclopedia secolului 20. Poti sa asculti Vivaldi si sa-ti asortezi niste cercei discreti, eleganti, de mers la opera, la blugi. Sau poti alege sa stai mai mult in pat si sa asculti Badalamenti - The pink room, melodia care te sperie cel mai tare pe lumea asta, sa-ti invarti ochii in cap de la stanga la dreapta si apoi de la dreapta la stanga, ca o pendula, si sa mori de frica.

Maine dimineata cred ca o cos si o sa gradinaresc un pic :-\

Saturday, November 11, 2006

Post imens, despre cumparaturi

Cand am ramas fara prietene foarte bune, una din cele mai superficiale probleme de care m-am lovit (dar totusi importanta :P) a fost: eu cu cine ma mai duc sa fac cumparaturi????? Prima data cand am intrat singura intr-un magazin a fost pentru mine cam asa cum cred ca ar fi pentru un agorafobic sa iasa in piata Obor. Nu aveam cui sa cer sfaturi, cu cine sa rad din toate nimicurile, cui sa dau geanta si plasele sa mi le tina cat timp ma aruncam asupra bluzelor de pe umerase ca sa le fac o expertiza.

Fac o paranteza: de fapt cu asta inca mi-e greu; sa ai 5 plase imense intr-o mana, mana la fel de subtire ca o craca de tufanica, si sa scormonesti printre niste bluze cu cealalta mana (eventual stanga), bluze ingramadite, prinse unele in altele, este cumplit. Mai ales ca ghiozdanul iti tot cade de pe umar, bluzele cad de pe umeras in praf, vanzatoarele te urasc si te suspecteaza ca faci cumva sa “pici” o bluza intr-una din plasele tale gigantice :)) iar celelalte cliente par sa nu aiba loc din cauza ta si atunci te calca pe picioare in dusmanie. Mda, cu asta inca nu m-am obisnuit :(

Dar, in general, m-am obisnuit sa fac cumparaturi singura si chiar sa-mi placa sa fac asta ( mai putin cand este vorba sa merg intr-un loc unde nu am mai facut cumparaturi niciodata si am nevoie de un serpas sa ma indrume si sa-mi arate cele mai sigure poteci, sa-mi povesteasca despre obiceiurile si traditiile de acolo )). M-am obisnuit sa intru val-vartej in magazin si sa ma indrept exact spre perechea de blugi cu numarul potrivit ( da, inca imi mai cumpar blugi in fiecare luna )), sa probez totul cu viteza luminii, spiritul meu de precizie cauzand mereu mirare vanzatoarelor. Imi place si pentru ca pot sa fac turul magazinului de 14 mii de ori, sa intru in acelasi magazin de n ori si sa ma uit la aceeasi bluza si tot sa n-o cumpar, fara sa enervez pe nimeni pentru ca trebuie sa se tina dupa mine si sa tina pasul cu mine ( merg foarte repede) si sa faca acelasi lucru din nou si din nou.

Totusi mi-as dori sa se inventeze un robotel pentru mers la cumparaturi. Am vazut ca s-a inventat robotelul-dadaca, asa ca probabil cel pentru cumparaturi este pe drum. Nu numai pentru ca sunt eu moarta dupa robotei, ci pentru ca imi si inchipui cum as merge eu cu un robotel dupa mine [ nu stiu de ce in imaginatia mea robotelul arata ca micul cos de gunoi de langa birou, numai ca rosu, nu alb:( ], carandu-mi plasele cu o figura impasibila, cum i-as cumpara eu un cojocel sa nu-i inghete mecanismul sensibil, cum am vorbi noi despre lampa aia visinie very feng-shui si cum el mi-ar zice sa-mi tin banii in portofel ca am neaparata nevoie sa cumpar acum o bluza in dungi, nu lampa si ca de fapt nici de bluza nu am mare nevoie, totusi mai bine sa ai doua bluze in dungi decat doua lampi!

Da, si cum nu spuneam, mi-am cumparat azi iar geaca :D. Geaca asta merge exact cu vremurile astea nici calde, nici reci, dar mai degraba reci decat calde. Numai ca am auzit ca luni va ninge deci nu voi apuca sa o port prea mult :(. Meteorologi ticalosi! Si era cat p-aci sa-mi cumpar un portofel roz foarte dragut, cu stea rosie in frunte, in 5 colturi. Dar cum masonii au stea in 5 colturi, mi-am zis sa nu-mi cumpar totusi un portofel masonic :-s. Asa ca sunt inca in continuarea portofelului ideal ( dar cand nu sunt eu in cautarea unui lucru-ideal, fie el portofel, pereche de blugi etc?).

Si poate ma ajuta cineva. Tot caut si nu gasesc sireturi din alea mai late pentru snicarsi, dar nu foarte late - nu mai am varsta pentru sireturi prea late ). M-am plictisit sa-mi spal sireturile albe de la snicarsi :-s. Ori de cate ori imi da cineva telefon seara sa ma intrebe ce fac, eu raspund invariabil: “Curat cu clor sireturile”. Desi le spal in fiecare saptamana, zici ca-mi tarsai picioarele prin funingine ora de ora, asa de oribil de murdare sunt.

Sambata viitoare voi merge din nou la cumparaturi! Si eu care credeam despre mine ca nu sunt o shoppaholica :((

Thursday, November 09, 2006

Toamna se numara bunicii

Azi am vazut in metrou un bunicut venit direct de la tara, cu o geanta cum au probabil, toti bunicii din lumea asta, care nu locuiesc la oras: din piele maro, incapatoare. Este de fapt mai mult decat o geanta, este o trusa de bunic. Si mi-am amintit cum a venit acum multi ani bunicul meu sa ne viziteze. Si pentru ca venise in vagonul de tren cu un alt bunic, cu o geanta asemanatoare, au incurcat din greseala gentile. Asa ca am deschis geanta celuilalt bunic si am vazut ca era plina de borcane de dulceata si gutui :).
Mi-e dor de bunicii mei :(

Wednesday, November 08, 2006

About me

Secretul fericirii? L-am aflat! Este...ASPIRINA! Pentru ca iar aveam o usturime suspecta in gat am intrat in panica si am luat repede o aspirina. Parca as fi mancat ciocolata. Un val de endorfine m-a saltat pe loc si acum stau cu un zambet larg, de persoana care s-a intors de la un picnic si imi vine sa cutreier casa intr-un ritm de 1, 2, 3. Minunat!

Dar nu despre asta voiam sa vorbesc in postul asta, ci sa scriu un post "about me". Pentru ca multe persoane mi-au tot zis ca nu e corect ca am pus toate aiurelile alea la pagina "about me" ( desi, va asigur, sunt 100% adevarate, pot sa aduc dovezi) uite ca il scriu acum. Se pare ca atunci cand sunt fericita mi-e mai usor sa vorbesc despre mine.

Daca m-ai intreba cu ce ma mandresc ti-as raspunde asa: cel mai mult si mai mult sunt mandra de capacitatea mea de adaptare. As putea sa traiesc intr-o pivnita si nu as avea nici o problema sa fiu fericita si acolo. Eu cred ca sunt tipul ideal de infractor care s-ar adapta cu seninatate la viata in celula pentru ca inchisoarea nu-l sperie.
Nu sunt genul de persoana joviala si glumeata, care straluceste oriunde s-ar duce. Sunt tacuta si destul de rezervata cu persoanele necunoscute. Nu va lasati insa indusi in eroare. Culmi intregi de pasiuni nebanuite se ascund in interiorul meu care d-abia asteapta sa se rostogoleasca la vale, ca o lava. ( asa as fi descrisa intr-un roman de dragoste, probabil :))Exista un numar extrem de mic de persoane pe lumea asta cu care chiar pot sa fiu eu insami, dar cu oamenii astia ma intalnesc foarte rar :(.
Desi blogul meu se numeste mintea de ceai, in realitate nu stiu prea multe despre ceai, nu vorbesc precum scriu si nu arat ca in poze. Si uimitor, exista persoane care chiar ma iubesc pentru asta! :D. Desi am ajuns la varsta matusalemica de 26 de ani, inca nu stiu ce o sa fac in viata si sper sa nu aflu niciodata. Si-i iubesc si pe oamenii care nu se incranceneaza de o meserie sau de o vocatie, ci pur si simplu sunt fericiti sa faca multe, fara sa fie banali si oportunisti. Imi place sa stiu totul: cum se pune o garnitura la teava de baie, care este diferenta intre leii de mare si foci, de ce esti magar, mah? ce e cu lentina ala, cu teoria aia, cu mancarea inca pe foc???? etc.
Cred ca tin un blog pentru ca am o tendinta exhibionista pe care mi-o inhib cu multa grija si delicate pentru ca toata lumea imi zice ca seman cu o balerina si, toata lumea stie, nu e feminin sa fii o balerina exhibitionista. Jurnalele mele intime, scrise urat si neingrijit pe caiete mari si neatragatoare, nu sunt niciodata updatate atat de des precum blogul asta ( da, am foarte multe jurnale pe care nu le prea pot reciti pentru ca nu-mi inteleg scrisul cuneiform). Dar au avantajul ca sunt mai intime pentru ca acolo nu scriu ca o balerina :P
Cand sunt intrebata ce-mi place cel mai mult sa fac raspund intotdeauna: "sa scriu". Dar nu sunt chiar 100% sincera. Cel mai mult imi place sa ma uit in tavan si sa am idei pe care as vrea sa nu fiu obligata sa le scriu, ca sa nu se piarda ( dar oricum majoritatea se pierd pana ajung la un carnetel de idei sau o hartie). Asa ca astept cu nerabdare aparatul de inregistrat ganduri.

!

Astazi, in timp ce democratii americani se buluceau in senat, in timp ce o telecomanda se descompunea intr-un pat, pierzandu-si butoanele in melancolia unei paturi si un porumbel tinea locul unui caine, pazind casa, Irene a luat o hotarare foarte importanta, care avea sa-i schimbe viata intr-un mod total neasteptat si bland... Sub privirea ucigasa a doua papusi de la teatrul Tandarica, un Micul Print si un fel de Chucky psihopat. Daca nu-i va iesi planul, va da vina pe influenta nefasta a celor doi moshtrofonti.

Tuesday, November 07, 2006

De bine, din camera mea

Ma calmeaza sa vad crema mea purificatoare "gerovital plant". Nu stiu de ce, gerovital suna ca o muzica relaxanta de harpa pentru nervii mei cand acestia sunt zdruncinati de caruta. Ma uit cu placere la broasca mica, moale si verde, asezata intotdeauna pe o discheta roz care nu mai merge, dar stiu eu ca inca mai are in interiorul ei doua poze.

Ma linisteste lampa mea alba, buna si prostuta, careia i se topesc sarmele din abajur in propria lumina si imprastie miros de clor noaptea. Ma face sa ma simt in siguranta planta nemuritoare, careia toata familia mea ii zice de generatii filodendron, desi nu este din specia asta. Ma face sa ma simt bine micul elefant cu ochi razbunatori de vampir, chiar daca creionul rosu pe care il ascundea in el s-a pierdut.

O admir pe oglinda mea mica de machiaj pentru faptul ca este o supravietuitoare; a cazut in prapastii de de mii de ori, are ramele rupte si oglinzile pica mereu de acolo, dar nu a vrut niciodata sa se sparga ca sa nu-mi aduca ghinionul pe cap si este la fel de inimoasa ca in prima zi. Il admir pe soldatelul numit "Sa-dam-foc" ( este un cavaler imbracat in armura, piroman, nu duce niciodata lipsa de chibrituri) pentru ca se intelege bine cu indianul "Ala Roshu" de langa el, desi sunt din epoci si religii diferite.

Monday, November 06, 2006

:))

L-am vazut la boo, un test fun. Online dating persona test

Se pare ca eu sunt:

The Priss
Deliberate Brutal Love Dreamer (DBLDf)

Mature. Responsible. Aristocratic. Excuse me. The Priss.

Prisses are the smartest of all female types. You're highly perceptive, and confident in your judgements. You'd take brutal honesty over superficiality any time--your friends always know where they stand with you. You're completely unfake. Don't tell me that's not a word. You're also excellent at redirecting internal negative energy.

These facts indicate people are often intimidated by you. They also fall for you, hard. You have a distant, composed allure that many find irresistible. If only more of them lived up to your standards.

You were probably the last among your friends to have sex. And the first to pretend that you're pregnant. LOL. Though you're inclined to use sex as weapon, at least it's not as one of mass destruction. You're choosier than most about your partners. A supportive relationship is what you're really after. Whether you know it or not, you need something steady & long-term. And soothing.


ALWAYS AVOID: The Playboy, The Loverboy

CONSIDER: The Manchild

;;) hihi, cand am vazut "excuse me" mi-am adus aminte de felul in care zic cand ma supar "ei bine, scuza-MA ca ...(insert something ironic here)"
Acum tot ce-mi mai trebuie se pare este un manchild! :))

Frivolitati

Tot astept sa treaca moda hainelor pline de diamante. Se pare ca mai am mult de asteptat. Duminica am fost sa-mi cumpar o geaca de iarna, una calduroasa, ca un balansoar langa semineu. Ca de obicei, cand am bani nu gasesc nimic de cumparat. Am tot probat haine, dar toate erau ba prea lungi, ba prea scurte, ba prea subtiri, ba prea umflate. In unele aratam ba ca un melc sau ca o penseta, in altele ca un iglu cu tot cu eschimosi in el. Toate ghetele si cizmele pe care le probam erau de marimea mea, dar totusi prea mari. Se pare ca in ultima perioada am intrat serios la apa cu ploile astea.

Asa ca m-am enervat ca nu-mi merg treburile cum trebuie si ca atare mi-am mai cumparat un ghiozdan, desi d-abia imi cumparasem unul cu doua zile inainte. Da, eu cand ma enervez, fac fapte necugetate :D. Adevarul este ca este un rucsac incapator, in care acum incap tare bine toate caietele si caietelele mele si umbrela cu patratele albastre fara de care nu plec de cand cu vremea asta instabila, ca un pensionar tacticos si grijuliu ce sunt, si palariuta kenny care nu ma sta acum ingramadita intr-un colt si multele mere care fac ghiozdanul sa semene ca o bocceluta plina de bolovani.

Dar am divagat. Asaaa deci...dar cum nu ma las asa usor, am luat-o de la capat cu cutreieratul, in noianul de lume care cumpara si tot cumpara, pentru ca celor din jurul meu le placeau si le veneau bine hainele. Chiar si hainele de iarna pline de smaralde si margaritare. Eu sunt fata din popor, nu vreau pietre pretioase pe hainele mele :-s! In sfarsit, in cele din urma am gasit o haina cat de cat pe placul meu, in care arat ca Fram si in care mor de cald. In metrou parca inot intr-o apa termala in geaca asta! Pentru ca este prea deschisa la culoare, merg lin si cu grija pe strada, atenta sa nu ma lipsesc de pereti sau masini pline de praf. Stiu, asa am facut la inceput si cu snicarsii cei albi, pana cand m-am plictisit de atata curatenie si acum mi-e si rusine sa ma uit la ei cand plecam dimineata :D. I-am poreclit pe unul David Copperfield si pe celalat Oliver Twist, bieti orfani parasiti de grija parinteasca :D.

Julia Fullerton-Batten




www.juliafullerton-batten.com

:-<

Starea de fericire s-a dus pe apa sambetei, n-a mai ramas nici urma de ea in cana.
De ce naiba am eu un abtibild pe suportul de creioane cu jucatorul de fotbal ceh Karel Poborsky? Cine este Karel Poborsky? De ce l-am pus acolo? De ce in general pun abtibilduri cu oameni care nu sunt buni de placut pe suporturi importante?

Saturday, November 04, 2006

Friday, November 03, 2006

Vineri, 2 noiembrie 2006

Seria posturilor superficiale continua. Ma simt tare bine sa le scriu pentru ca nu depun nici un efort si pur si simplu ma relaxeaza sa scriu asa aiurea, fara un scop.

Pentru mine ninsoarea inseamna ca-mi voi pune pe cap palarioara cu "oh my god, they killed kenny! those bastards!". Asta inseamna ca nu voi mai vedea pe unde merg, pentru ca palarioara este de fapta o palarioaie si-mi este prea mare ( sau este capul meu prea mic) si voi da peste oamenii care nu vad in cauza umbrelelor sau peste muncitorii care nu vad din cauza sacilor mari cu ipsos. De fapt inseamna ca va trebui sa fiu de trei ori mai vigilenta. Dar Doamne fereste sa nu port palariuta cand ninge! Pentru ca alternativa este o sapca neagra pe care scrie skoda si cand o poarta toata lumea zice " ce ti-ai pus in cap???"

Azi la un brainstorming a fost inventat numele Verdusia. Un nume excentric, de femeie cu palarie de catifea verde, de padurar, fular rosu si palton din par de camila. Cu par negru si sprancene stufoase, care par lipite cu superglue. O perioada s-a inchis in casa pentru ca era de parere ca are prea mult par pe maini si sperie barbatii, dar fobia i-a trecut si acum se plimba prin parcuri, cu pasi largi de tarantula.

Diseara: caldura, "casa spiritelor", vin si cozonac.
Maine: la cumparaturi ( voi incerca sa gasesc si o perdea optimista, cu buline rare in culori de citrice), la serviciu si...ce se mai iveste :)
Poimaine: printre altele, discutii despre rascoala elefantilor care nu a existat niciodata. Duminica este cea mai potrivita zi pentru discutii absurde. Pentru ca este o zi absurda, care se baga in sufletul tau, mirosind a coniac, si-ti face complimente false. Hmm, duminica ar fi trebuit sa se numeasca Verdusia :-
ps:..oh, nu! colegul meu tocmai a pus pe perete un poster cu actorii din "lacrimi de iubire". oh, nu :((((

Thursday, November 02, 2006

neinteresant, dar asta e!

Pentru ca nu sunt iar in stare sa scriu un post inchegat, scriu cu liniuta lucruri marunte, fara prea multa importanta. In ultima perioada nu prea am avut chef de scris pe blog. Starea de fericire dubioasa, care se pare ca nu este indusa de medicamente, dar habar nu am de unde vine si oricum enervez pe toata lumea cu fatza mea senina, de omulet lego cu plastic in cap, nu este deloc buna pentru scrisul pe blog.

-Astazi am vazut un hip-hoper cu pantaloni de catifea foarte frumosi. Erau niste pantaloni atat de furiosi incat nici ploaia nu se lipea de ei

-Am devenit obsedata de canalul anime+. M-as uita nonstop la Zeita scolarita sau Citeste si mori ( surorile Hartie). De obicei la ora 12 dormeam dusa, acum imi tin pleoapele cu degete ca sa vad cum se termina episodul.

-Daca nu-mi iau masina de cusut mor. Vreau sa sparg blestemul medieval care nu ma lasa sa am si eu un portofel decent. Umblu cu o magaoaie neagra si sinistra de aproape un an, parca facuta din vesta de capcaun, si desi vreau sa-mi cumpar portofel nou, pur si simplu nu pot :( Asa ca m-am hotarat sa-mi fac eu un portofel revolutionar cu zebre, fluturi si biciclete cu o roata mare si una mica. Dar pentru asta am nevoie de o masina de cusut...

-Si daca o sa ma pornesc pe facut portofele, o sa ma apuc sa le si vand. Devin femeie de afaceri :D. Nu am facut nimic inca, dar o prietena viitoare asociata deja se gandeste la layotul sitului unde o sa le vindem :))). Asta da proactivitate :))

Tuesday, October 31, 2006

Visuri

Acum doua nopti am visat ca eram din cand in cand invizibila si inotam intr-o mare de flori, la poalele unui munte. Erau mii de flori, gigantice, iarba inalta, moale si-mi lipeam obrazul de petalele unor margarete cat capul meu de mari, in timp ce polenul curgea pulbere pe haine. Visul a fost superb, pacat insa ca nu se petrecerea intr-o zi cu soare si culorile erau cam intunecate. Mirosea asa de bine, a mult verde crud.
Azi noapte am visat bufnite mari, albe si pufoase, foarte blande. Si de ele imi lipeam obrazul; ele falfaiau din aripi si suvite de par imi intrau in ochi, de parca stateam sus pe o stanca, in bataia vantului. In visul asta mirosea a zapada.
De-abia astept sa vad ce o sa visez la noapte :).

Sunday, October 29, 2006

Pentru tine, soseta

Fire de soseta - din invataturile unei sosete catre fostul ei stapan

- spre deosebire de oameni, sosetele sunt condamnate sa fie mereu doua, in afara de sosetele care devin marionete si acced la un nivel superior, al creativitatii universale si care devin unice. Majoritatea isi gasesc insa moartea singure pentru ca se pierd de pereche. Desi traiesc in case relativ mici, exista o zona crepusculara care inghite sosete, un triunghi al ciorapilor din care, chiar daca revin, pentru ca sunt desperecheate, tot moartea le asteapta. Unele iau drumul gunoiului nu pentru ca raman singure si nefolositoare, ci pentru ca la un moment dat le-a fost gasita o folosire nedemna, impura. Se cunosc cazuri in care, de exemplu, o soseta a fost folosita drept batista, intr-un moment de criza. O soseta nu mai are nici un rost daca se murdareste intr-un alt mod care nu implica picioare.

- viata unei sosete seamana foarte mult cu anumite relatii. Urma degetului mare este persistenta si inconfundabila. Dar uneori stapanul inverseaza din greseala sosetele. Si o soseta se vede in situatia de a avea doua urme de deget mare. La fel ca intr-o relatie, trebuie muncit mult pentru a trece peste urma lasata de primul deget mare. Dar cu perseverenta, multe spalari si nerevenit la piciorul initial, prima urma se estompeaza, ca si cum nu ar fi fost niciodata.

- In raiul sosetelor albe, inalbitorii nu miros niciodata a clor.

ps: post scris in amintirea unei sosete care s-a pierdut in dulap si probabil nu va mai fi gasita niciodata. era o soseta pe care te puteai baza, colorata intr-un mod placut, cumparata acum 2 ani, intr-o toamna fericita. imi placea foarte mult :(

Romanesc

Leapsa literara primita de la Iulian si pornita de aici

5 carti romanesti bune

Adam si Eva – Liviu Rebreanu. Povestea de dragoste perfecta

Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade. O carte in care te regasesti si care te face sa vrei sa faci mai mult cu viata ta.

Chira chiralina - Panait Istrati. Scriitorul si mai ales povestitorul vagabond, nu regasesc nimic din felul meu de a fi si de a privi lucrurile, din experientele mele in ceea ce scrie el. Ma fascineaza.

Balanta - Ion Baiesu. Am pus mana pe ea dupa revolutie, citita de vreun milion de ori.

Cam tot ce a scris Caragiale – montam in sufragerie schitele lui cand eram foarte mica. Eu eram intotdeauna Tache :)) In clasa primara citeam aproape numai Eminescu si Caragiale. De fapt am inceput sa scriu frumos ( avem un scris infiorator de urat, dezgustator de-a dreptul) copiind poezia "Lacul" de sute de ori. Daca pe Eminescu l-am indepartat de sufletul meu din cauza ca mi-a fost bagat pe gat la scoala in cantitati industriale, de catre profesoare antipatice si mustacioase, pe Caragiale nu ma supar sa-l recitesc cam in fiecare an.

Mentiune speciala pentru "La Medeleni" - desi uneori era atat de liric si siropos ca saream pagini intregi; am plans cu hohote la moartea lui mos Gheorghe si Olgutei :(, pentru "Enigma Otiliei" si pentru orice roman despre tarani ( o da, cam in fiecare vara mi se face pofta sa citesc despre tarani asupriti, rascoale si iubire de pamant; ciudat, nu? :D)

Fara legatura cu romanul romanesc, poeziile lui Cosbuc. Le citeam cu cea mai mare placere, de parca erau povesti.

Leapsa merge mai departe la:
- le mouton
- albeenah
- monica

Wednesday, October 25, 2006

Lloyd, I'm Ready To Be Heartbroken

:) Frangerea inimii este un eveniment deosebit. Te-ai pregatit pentru el cu multe zile, luni, poate chiar ani inainte. Atatea ore de machiaj, probat haine, cumparat haine, uitat in oglinda, dat cu parfum, spray dar si deodorant solid, asteptat de telefon, de sms, de mail, de aparut pe messenger, "de ce nu este pe messenger??", de pierdut vremea visand la ce a fost si va fi, niciodata la ce este, atatea ore pierdute facand planuri si ingropat undeva intr-un tomberon al mintii, langa cotorul de varza al amintirii cu faza aia jenanta din scoala primara,toate gandurile care-ti zic cu voce de fata de liceu in autobuz: "fatah, ceva nu e in ordine". Pentru ca evident semnele nu mint niciodata, dar care fata se invata minte?

Dintr-o discutie de acum cateva luni, cu Adina, colega mea: te dai atata de ceasul mortii pentru el, el care este atat de complicat, confuz, cinic, deosebit, tulburat de sfasieri launtrice, special, total diferit de restul omenirii, atat incerci sa-l intelegi, sa fii alaturi de el, sa-l ierti cand se poarta intotdeauna urat cu tine, incat incepe sa ti se para normala situatia. Si evident, atunci cand intalnesti un baiat caruia ii pasa de tine, care nu este nici confuz, nici complicat, nici cinic, care are timp si chef sa fie cu tine, ti se pare banal si ordinar. Iti stabilesti un standard gresit si apoi te miri ca nu esti fericita.

PS: Nu trec printr-o nici experienta heartbreaking, doar ma gandeam si eu asa la lucruri evidente :D Am mai spart niste scheleti din dulap si i-am facut pulbere de oase, tocmai buni sa fie folositi in farmacia unui vraci.

Tuesday, October 24, 2006

De dimineata am o stare de euforie ciudata. Probabil efectele medicamentelor pe care le iau s-au unit si a iesit un efect gen "go planet!". Nu pot sta locului si am o stare gen "good mornin' sunshine".
Este asa de frumos afara ca as sta pe o banca la soare si as vegeta uitandu-ma la gugustiuci.
Exista vreun infractor poreclit "pisoi"? Trebuie sa fie. Altfel de ce ar fi cautat cineva pe net "pisoi urmarit general pentru trafic de droguri"? Pisoii se drogheaza doar cu crontanele din alea care miros ingrozitor si au nume caraghioase gen "pisica mofturoasa".
Altcineva a cautat "crestere pui de lup cehoslovac". De ce este asa special lupul cehoslovac? In afara de faptul ca traieste in trecut si nu stie ca nu mai exista Cehoslovacia? Sau poate este doar nostalgic. Dar toti lupii sunt nostalgici. Sau cel putin asa ti se pare daca te uiti la fetzele lor.
Nu, n-am in stare sa scriu post lung azi :(. Nici macar post coerent cu cap, trunchi, coada. Ca un lup.

ps: azi e ziua strumfilor, la multi ani!!!

Monday, October 23, 2006

Viata este mai frumoasa cand tevile merg

Dimineata a venit instalatorul. Este un om vesel, mereu bine dispus si cu glas voios. Ii spune pisicului "draga" si pare cel mai de treaba om. Se supara insa foarte tare pe tine daca rezolvi anumite probleme chemand in locul lui pe altcineva. De aceea cand chemi pe altcineva trebuie sa te ascunzi cu multa grija si sa minti mult, ca nu cumva sa afle instalatorul cel de treaba si sa-i frangi inima. De fiecare data cand vine iti da impresia ca te-a salvat dintr-o mare nenorocire, care era cat p-aci sa se intample. Dar nu s-a intamplat pentru ca, evident, a venit el la timp. Deja nu mai este meritul tau ca l-ai chemat, pare ca a venit el, condus de intuitie si diferite fenomene parasenzoriale la usa apartamentului tau, tocmai cand teava statea gata sa crape si sa explodeze si sa se intample o nenorocire.

Ma intreb ce tot face insa deosebitul instalator cand este vorba de centrala blocului. Nu avem caldura pentru ca trebuie reparata o teava. Iar teava aia cica s-a tot reparat saptamana asta dar caldura tot n-am avut. In casa este frig de ingheata raul in matca lui si pentru ca sunt asa racita n-am avut prea multe alternative daca voiam caldura: ori stateam in pat, infofolita si invelita cu multe paturi ori mergeam prin casa, executand diferite miscari de gimnastica aerobica, ca sa-mi pun sangele in miscare.

Teava tot nereparata este si astazi. In schimb se repara multe alte lucruri. In fata centralei sunt mereu niste masini venite parca de la cimitir, la care mestereste un om intr-o salopeta murdara. In afara de masini, se mai afla mereu si niste fotolii venite si ele de la cimitir. Probabil cand nu repara masini, omul in salopeta tapiteaza fotolii in aer liber. Cum am vazut de multe ori pe jos si ghemuri de lana, probabil ca omul asta, pe langa multiplele talente, cunoaste si taina tricotatului. Cert este insa ca nimeni nu repara vreo teava.

Saturday, October 21, 2006

Aspirina, strepsils, olynth, paracetamol si coldrex



Asa zaceam ieri in pat, fara sa fiu asasinata, doar foarte racita si ametita. Am vrut sa ma duc la serviciu, dar camera s-a invartit cu mine si am cazut inapoi peste pisoi care s-a enervat, m-a tinut minte si mi-a trantit un ghiveci pe jos apoi. Stai Irene si strange pamant de pe jos, ce conteaza ca ai febra si aiurezi? Ma uitam la oile de pe pijamaua mea si mi se parea ca intr-un buzunar nu am o oaie, ci o oaie care seamana suspect de mult cu un mic dumnezeu. Un zeu de buzunar mereu infometat. Probabil din vointa lui am varsat ceaiul pe mine, ii era pofta sa bea tei, lamaie si miere.

Si am stat acasa si am fost prea bolnava sa ma bucur de ziua libera. M-am enervat pentru ca aerosolul meu nazal (sic) nu functiona cum trebuie, in loc sa pulverizeze, picura ( aerosol nazal suna foarte futurist, nu vi se pare? o combinatie intre un aeroplan si robot). Dar m-am bucurat ca nu mai trebuie sa ies afara, in jungla, la aer rece si la copii cu lanturi de aur la gat care se tin dupa la tine la metrou. Aveam in loc de cap o mica Venetie, mii de gondole se plimbau pe canalele sinusoidale. Era cam a doua oara in viata cand imi doream sa pot respira cu urechile. Sau sa-mi creasca o pereche de branhii, de ce trebuie sa avem un corp atat de limitat? M-am enervat ca am fost prea ametita ca sa citesc. Dar m-am bucurat pentru ca raceala m-a lasat sa vad Sunset Blvd. Iubesc Tvr Cultural. Pacat ca este infatisat ca un post greoi si elitist, cu promourile alea spooky si intunecate, pline de creaturi de cosmar, din care mai lipsesc doar clovnii, ca in rest are de toate.

De ce nu am si eu raceli normale, care nu te scot de pe sine, doar te supara un pic si apoi uiti de ele? Poate unchiul meu are dreptate sa ma ameninte ca la vara ma va duce pe o campie cu stupi si o sa ma lase acolo in voia naturii, sa ma intaresc ca un sherbet sticlos, sa devin sanatoasa si rosie in obraji ca o albina. Poate sunt asa de palida si firava nu pentru ca asa sunt eu, de cand eram mica. Poate mai exista o speranta pentru mine :(

Thursday, October 19, 2006

Clarence John Laughlin


A dream of pearls


The imprisoned landscape (1954)

LINK

Wednesday, October 18, 2006

My hippie child

Ma gandeam zilele astea la faptul ca o sa am un copil care o sa-mi citeasca blogul pe net. Si o sa aiba prietene si prieteni care o sa citeasca pe net blogul mamei lui. Si daca o sa-i fie rusine cu mine? :-s
Si m-am mai gandit ca la ce educatie o sa-i dau copilului, este foarte posibil ca el sa devina un hippiot. Sau o hippioata pentru ca as vrea sa fie fetita.
Copilul meu o sa creasca ascultand muzica indie si cantece happy precum Suburban kids with biblical names - trees and squirells si in loc de cantece de leagan o sa asculte Zero 7. Sau jazz, depinde de ce o sa aiba chef.
O sa ne jucam cu plastilina si o sa facem fotografii de dimineata pana seara. Si daca are chef o sa aiba voie sa deseneze pe pereti ( nu ca mine care am desenat cu spirt pe perete o familie voioasa si am fost certata aspru pentru ca aveam potential artistic dezvoltat). Nu o s-o oblig sa poarte rochite stupide cand mergem in vizite. Daca vrea, poate sa mearga si in pijama. Nici nu o s-o tund "asa cum ii sta bine unei fetite". Dar o s-o oblig sa se pieptene, nu va speriati :P
Acum sper doar sa nu aiba un tata sever care sa ne puna la punct pe amandoua :(. Nu se stie niciodata cu tatii. Cand te casatoresti cu el poate sa fie cel mai simpatic baiat din lume si apoi cand capata o fata, te pomenesti ca se transforma intr-un portar care inghite cheile si nu mai lasa pe nimeni sa faca nimic :(

Tuesday, October 17, 2006

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!

Cum mergeam eu alaturi de ceilalti oameni de la metrou, ca un banc urias de pastravi, in acelasi ritm si cu aceleasi miscari unduitoare de aripioare si picioare, toti infrigurati si bombanitori, am avut brusc o revelatie: a venit frigul si nu este de bine! Pentru mine frig=raceala.

Am racit. Acum ca vine iarna trebuie sa ma obisnuiesc cu starea de om vesnic racit, vesnic cu o durere pe undeva, vesnic cu "mi-e frig" pe buze. Iar o sa tusesc si sa-mi suflu nasul si ghiozdanul va fi dalb pe dinauntru din cauza gramezilor de servetele, iar o sa fiu incotosmanata ca un moshulet cu fular cadrilat si caciula cu urechi, care se duce des la farmacie si se cearta pe pretul lipsit de rusine al medicamentelor. Iar o sa se mire lumea "dar bine draga, iar ai racit?" si o sa ma faca sa-mi fie rusine de sistemul meu imunitar, care in loc sa ma apere, sta in baruri cu microbii si-si bea mintile.

Ca sa ma fortific si sa simt cum creste vitamina C in mine, m-am apucat sa mananc lamai. Multe. Planul asta nu-mi prea merge. Nu se stie de ce, majoritatea lamailor cumparate pana acum au mirosit puternic a spray contra gandacilor (solutie din aia concentrata) si mi-a fost frica sa le mananc. M-am obisnuit cu acreala lor proverbiala, pot sa le mananc fara miere si zahar acum, sper insa ca zicala "esti ceea ce mananci" ( foarte des folosita in lumea advertorialelor despre diete si mancare sanatoasa) sa nu fie adevarata :-s. Nu vreau sa devin acra.

Acum, ca ma dor amigdalele si totul are gust de amigdale si visez amigdale noaptea ( amigdale la fel de aspre ca limba de pisica, nu va inchipuiti niste amigdale moi ca flanelutza) si mai este si marti, imi vine sa-mi iau lumea in cap. Sau macar sa-mi desurubez gatul si sa traiesc fara el pana imi trece raceala. Promit ca o sa port o esarfa, ca lumea sa nu se simta jignita de faptura mea fara gat.

Monday, October 16, 2006

Mirosul chimic al zilei de luni

Cand unii oameni simt ca viata nu le mai ofera nimic, isi ofera o experienta speciala, care sa le zguduie un pic universul monoton. Asa ca se duc si fac bungee-jumping sau calatoresc in Nepal. Eu am alta metoda: ma duc si vizitez o fabrica care produce odorizante pentru wc.
Acum stau si scriu cu un miros chimic de lamaie ( sau sa fie pin?) impregnant in haine, ca un gigantic bloc de pus in toaleta. Si mi-e ingrozitor de rau. Mirosul ala umple nari, haine, piele si ma face sa ma gandesc la toate afacerile murdare ale ticalosilor pe care ii invingea Captain Planet. Pun pariu ca in fabricile lor mirosea la fel de chimic.
In rest ...ce sa va povestesc. Fabricile arata in general la fel de dezolant ca locul unde Freddy Kruger omora copii. Am aflat lucruri utile despre sulfactantii anionici si ionici ( or smth). Si mai ales sunt mult mai fericita in pielea mea. Puteam la ora asta sa inghet intr-o fabrica cu cazane vechi si ruginite, in loc sa stau la biroul meu mic-burghez, sa scriu pe blog si sa rontai saratele.
V-am spus ca mi-am descoperit vocatia? Ma apuc de facut jucarii.

Saturday, October 14, 2006

James Evan




LINK

Una, alta

In jurul meu este plin de copii mici, care nu se plictisesc niciodata si ma fac sa ma simt rusinata pentru ca eu nu ma mai pot distra in fiecare ora, asa cum fac ei.

Un baietel se intorcea impreuna cu tatal si fratele un pic mai mare de la magazin. Erau incarcati de plase, mai putin cel mic care ducea fericit doar un spray mare in brate, un spray de barbat.
"Am cumparaaat spray" tipa el fericit unei vecine care sta la parter si in fiecare zi este la geam, uitandu-se in capul tau. Tatal, urmat de fratele mai mare, care este demn si nu se mai baga in seama cu toti strainii, se indeparteaza cu pasi repezi de cel mic. Baietelul, extaziat de spray, il goleste pe tot pe roata de rezerva a unui jeep, facand din aceasta, inainte prafuita si neatragatoare, o roata neagra, stralucitoare, siroind si lucind a parfum exotic masculin si hormoni de cauciuc.

Un pic mai incolo, in fata unui cabinet veterinar, un baietel imita deosebit de convingator un pui de gorila. Din fericire, n-a iesit nimeni la el cu pusca cu tranchilizante.

Discutie plina de imaginatie intre doi sportivi:
"- Ambele telefoane mobile erau ude, ude. A trebuit sa le pun la uscat.
- Cum erau?
- Ude leoarca.
- Dar ce facusera? Transpirasera?"

Thursday, October 12, 2006

Probleme existentiale

Si cum statea ea asa rontaind biscuiti, simtindu-se saraca si oropsita de soarta, isi dadu seama ca nu este ok ca o fiinta tanara si in putere ca ea sa faca precum o suricata ce adoarme din picioare si pica in breton inca de la ora 6 dupa amiaza. Ce ii lipseste atunci insa acestei fapturi? Ce ar trebui sa i se intample pentru ca seara sa o gaseasca la fel de voioasa si agila ca o guma arabica?

Wednesday, October 11, 2006

:)

Cica seman cu un favicon. Cel mai dragut compliment de anul asta.

Cum strica Irene lumea din jur (oameni, animale, plante, pietre etc)

Pentru ca alint, pentru ca fac in locul lor ce ar trebui sa faca ei, pentru ca sar repede din fotoliu cand au vreo dorinta, fac din ei niste lenesi si niste inadaptati.

Exemplu: dimineata pisoiul statea sprijinit in coate pe picioarele mele. Nu dormea, doar incerca sa ma faca pe mine sa dorm cat mai prost. La un moment dat scoate un mieunat ingrozitor de alintat, un mau cu accent pe u. Ma uit la el si ce vad? Avea un tantar imens pe nas ( cred ca era vorba tot de tantaroaica Ciuperca Anca din postul lui lepetitmouton :))), care gusta cu lingurita din el iar pisicul meu statea si se uita crucis la el si nu facea nimic. De fapt a facut ceva: m-a trezit pe mine din somn ca sa alung tantarul.
:|

Tuesday, October 10, 2006

Edouard Boubat





more photos here

Dar mai cautati pe net linkuri, merita sa vedeti cat mai multe fotografii.

Right here, right now

Sunt obosita. Ieri am lipit toata ziua cutiute ( in aia mare pui aia mijlocie in care incape aia mica, taie si lipeste) si asta m-a prostit. Azi, rigla aratand inca 1 la liniuta inteligentei, am muncit cu ochii in monitor chestii mai demanding decat lipitul de cutiute. Dar oboseala ma aduce tot in starea zilei de ieri. In loc de google scriu gogole si in loc de litere vad munti de fripturi. Pentru ca mor de foame :(.

Balonul verde de langa monitor se dezumfla pe zi ce trece. Are niste semne pe el care seamana cu niste palarii de mexicani. As putea sa fiu acum in Mexic. Sau in China, sa-l caut pe Yeren. Se spune ca e bland, cand intalneste oameni scoate un sunet asemanator rasului (sau asemanator unui suras?). Lasa par in lungime de un metru si ceva. Mai lung decat inteligenta mea. Ar trebui sa lucrez acasa, ca acasa este exclus sa ma plictisesc sau sa ma simt fara sens.
Si ascult o melodie numita Apodiformes. Acasa as fi stiut ce inseamna apodiformes. Aici nu stiu :(. Gata am aflat, e o clasa de pasari (swifts, crested swifts and hummingbirds)

Monday, October 09, 2006

Bob Dylan - When The Deal Goes Down

O melodie cu un videoclip ca o insiruire de fotografii vechi si calde. Imi place atat de mult incat nu o s-o ascult de un milion de ori, non-stop, cum fac cu melodiile care-mi plac, pana mi se apleaca de ele. O s-o ascult putin cate putin, numai seara.
Imi aminteste de o zi de vara, cand purtam cercei de peruzea, esarfa rosie cu buline albe, eram fericita si indragostita. Uitasem de amintirea asta :)

Sunday, October 08, 2006

Maree de e-finance

Acum trei ani, prietenul meu de atunci a hotarat ca daca el este abonat la e-finance trebuie sa fiu si eu abonata la e-finance ( cumva, o fata care nu este abonata la e-finance isi pierde din feminitate). Te abonai simplu si usor online, gratuit si revista iti venea acasa.

De 3 ani eu primesc revista e-finance desi cred ca de-a lungul timpului am rasfoit-o doar de vreo 2 ori. Nu de alta dar ce contine ea nu sunt informatii prea noi si interesante. Am tot incercat sa ma dezabonez, mi-au tot trimis instiintari ca daca vreau sa-mi innoiesc abonamentul sa-mi fac simtita intentia, altfel nu voi mai primi revista. Fericita, n-am facut nimic. Degeaba, revista continua sa apara cu regularitate in cutia postala.

Casa este plina de reviste e-finance, cu care nu face nimeni nimic. Mai sunt si pazite de un blestem special, care nu te lasa sa le arunci. Blestemul este foarte puternic. De cate ori am vrut sa arunc un teanc de reviste la gunoi, a intervenit mereu cate ceva si am lasat teancul de reviste la cuier, la usa. Teanc luat apoi de cineva ( sau de la sine putere) si imprastiat la loc prin casa.

Intr-o lume in care totul costa bani si nimic nu ti se ofera pe gratis, nu pot scapa de revista asta. Cand o vad pe mama venind spre mine, fluturand in aer o noua editie...Astept sa vad cand o sa se opreascs fluxul.

Thursday, October 05, 2006

Every day has its day

D-aia uneori avem impresia ca e vineri cand este d-abia marti. Sau cand duminica are lumina de joi. Aceasta pentru in interiorul acelei zile de marti este vineri si oamenii-marti isi fac planuri pentru weekend. Sunt mult mai veseli, desi un pic obositi, impart cafeaua la serviciu si biscuitii cu mere si scortioara.
In timp ce oamenii-duminica sunt d-abia in ziua de joi si sunt nervosi. Doamne fereste sa patezi cu cafea foile vreunui omulet-duminica. Iti va arunca o privire ucigatoare si nu va mai vorbi cu tine pana la sfarsitul zilei!

Deci de aceea simt eu azi ca este marti! Cum am eu o explicatie pentru toate, vedeti?

Tuesday, October 03, 2006

Nu-mi place sa pun titlu la fiecare post despre nimicuri

- Este oficial: nu mai am nici un viciu, nici o dependenta, nimic! Acum sunt un om plictisitor desavarsit. Intotdeauna oamenii de genul meu mi s-au parut dubiosi. Ca si cum cumintenia lor este o fatada care ascunde niste adevaruri teribil de periculoase. Si iata-ma in aceeasi barca acum.

- Ma gandesc cu nostalgie si ciuda la perioada mea de liceu. Nu-mi era frica sa experimentez noi coafuri, haine aiurea, culori cat mai vii. Ieseam in evidenta si nu-mi era frica de asta. Purtam fuste!! Scurte!! Nu-mi era frica de pantofii eleganti, de cerceii lungi de margele si bratari multe si incurcate intre ele. Acum ma surprind captiva unei garderobe mari plina de haine de acelasi gen, cuminti si comode, care nu ma fac sa ma simt nicicum. Am nevoie de un stilist cat mai cutezator, care sa ma bata la cap si sa ma faca sa cumpar hainele alea de "irene" de odinioara.

- Mi-am gasit un nou partener-de-coincidente. Pe asta il vad mai rar, are parul lung ( noroc ca-l tine mereu strans in coada), are tot fata de programator si din in cand seamana cu Johnny Depp ( altfel nu-l iertam la faza cu parul lung!). Eh, dar nici partenerii-de-coincidente nu mai sunt ce au fost. Unde este entuziasmul de odinioara?

- Din categoria "hey song you're fucking cute" ( ce-mi place numele asta de tag :P): The boy least likely to - I'm glad I hitched my apple wagon to your star.

- Ieri rds-ul mi-a pus fibra optica. Ca atare stau acum intr-un morman de cabluri gri si albe, cu picioarele bagate intr-un prelungitor de priza ( bagat in priza, normal). Poate ca asta este explicatia muschilor mult prea bine dezvoltati ai parului meu ;))Trebuia sa fac ceva cu cablurile astea ( ala gri cred ca are vreo 3 metri) dar nu prea am unde sa le ascund :( Pentru ca am o camera sincera, fara ascunzisuri, "ce e in gusa si-n capusa" :)).

- Un alt efect al perioadei mele islandeze este fascinatia pentru sunetele de culoare violet. Un exemplu este melodia M83 - Violet tree. Suna exact a violet. O brosa in forma de copac, pusa pe o bluza din catifea indigo. Sau poate brosa de care Hercule Poirot nu se despartea niciodata, cea cu o vaza plina de violete :).

Monday, October 02, 2006

Cabiria

"Eu am casa mea. Am caldura, lumina. Am chiar si un termometru".

Am reusit sa ajung la timp acasa ca sa vad Le Notti di Cabiria. Pot sa plang la filme cu serpi mutanti, la comedii romantice prost facute, dar acum, desi la sfarsitul filmului ma durea inima, n-am putut sa plang cu perna in brate cum faceam de obicei. Uneori plansul este vulgar si nu inseamna mare lucru. Acum imi vine sa oftez des si cumva e mai rau. M-a impresionat.

monday blahday

oh, boy! de ce sunt lunile asa de grele? :-< mananc dinozauri albastri transpirati si tot mi-este greu.

Sunday, October 01, 2006

Thursday, September 28, 2006

Icelandic

Postului asta i-am pus numele Sigrun.
Sunt tot in perioada islandeza si ma simt foarte bine in ea. Citesc multe bloguri islandeze, ma uit la multe poze islandeze, ascult multa muzica islandeza. Un efect ciudat al perioadei mele islandeze este insa ca am capatat brusc pofta sa ascult Michael Jackson si sa ma uit la desene cu Mickey Mouse, ceea ce, evident, nu este deloc islandez din partea mea. Plus ca nu mai am dorinta sa-mi mai curat obsesiv dalbii snicarasi, pentru ca oricum o sa-i curete ploaia. Apa de ploaie o sa le faca bine la par si la ten.

Wednesday, September 27, 2006

Bucurestiul meu

Catalin n-a avut ce face si m-a taguit :

3 locuri care-mi plac in Bucuresti

Parcul Floreasca - acolo am copilarit, am cules levantica de pus in dulap, am pus nume unor statui care semanau in viziunea mea cu membrii familiei lui Baba Novac, ma dadeam in leagane si legam prietenii cu fetite grase care ma terorizau. Si am alergat fara un scop anume, cel mai bun alergat din lume.

Parcul Circului - aici am copilarit dupa ce am intrat la scoala. Pe malul lacului tata imi citea din Sadoveanu "Diavolul baltii". Aici am vazut pentru prima oara un nufar. Este locul unde toamna si primavara reusesti safii fericit, indiferent de problemele pe care le ai. Oamenii circului scot animalele la aer, intr-un tarc si trecand pe acolo poti sa vezi elefanti, camile, ponei, lei si tigri in custi. Probabil noaptea este plin de unicorni :). Nu mi-a placut niciodata matematica, dar in parcul asta rezolvam cu multa placere exercitii intr-un caiet galben facut special pentru asta, cu ursi care mancau miere desenati prin el.

In fata cinematografului Patria - locul cel mai bun sa te adapostesti cand te prinde furtuna, locul unde miroase a pelicula de film, unde te intalnesti cu cel mai dragut baiat. De fapt minunat este sa fie furtuna si in acelasi timp sa te intalnesti cu cel mai dragut baiat. Pentru ca toata lumea o sa miroasa a ploaie. Atmosfera perfecta care instiga la facut prostii ;;)

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

Orice banca - bancile sunt reci si neprimitoare. Exista 770 000 de roboti in lume si pun pariu ca nici unul dintre ei, desi artificiali si impersonali, nu s-ar simti bine in mediul ala septic.

Orice spital - acolo nu are nimeni de grija de tine. sunt case de tristete.

magazinul Cocor - nu stiu de ce exista magazinul ala. Se simte mirosul comunismului inauntru. Este urat, cu vanzatoare barfitoare si plictisite, cu lucruri vechi si netrebnice. Bleah!

Trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii

In orice cafenea sau ceainarie unde este cald, bine iarna si se aud cum se ciocnesc usor, de dinti, canile de portelan cand este baut ceaiul. Unde este muzica discreta si calma.

Acasa la prieteni. In bucatariile lor :)

Vara, la motoare.

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

Muntii de gunoi care se inalta in mod firesc in anumite locuri si care acolo raman. Parca locul acela ar fi predestinat sa aiba gunoi pe el si oricat l-ai curata, el nu poate fi curatat. Cu orice gunoi pe care-l strangi alte trei rasar dupa el.

Oamenii care arunca gunoi pe strada, cu cele mai senine fete.

Batranii violenti din autobuze. Care sub scuza ca au parul alb si trebuie respectati, incep sa te injure groaznic daca ai infaptuit fapta cumplita de a-ti tine ghiozdanul in spinare sau de a vorbi la mobil sau de a pronunta cateva cuvinte in engleza sau de a rade prea tare. Va spun, batranii din autobuze sunt noii golani ai secolului 21, de care fetelor ar trebui sa le fie frica.

Cel mai de fitze cartier: hmmm, categoric Primaverii. Totusi este placut sa te plimbi pe acolo :)

Cel mai urat cartier: toate partile cu blocuri gri ca niste soareci mutanti din orice cartier bucurestean. Cu vegetatie putina, cu baieti de cartier penduland prin fata blocului, cu masini cu geamuri sparte de hoti si buticuri pestrite, semanand cu niste pungi de Jelibon.

LE: Bine ca mi-a adus Marius aminte. Dau stafeta mai departe urmatorilor: boo, lulu, thetudor

Monday, September 25, 2006

Marele spleen

In ultima vreme nu am prea mai citit bloguri, n-am mai cautat situri misto, n-am mai citit. Da, am muncit mult, dar oboseala asta deja nu prea mai e oboseala de munca. Este lehamite. Acum imi dau seama ca d-aia m-am si lasat de fumat si merge atat de bine. Pentru ca nu-mi mai facea placere si mi-era greu sa ma tin pana si de obisnuinte. In schimb am cotrobait dupa muzici si sunt fericita ca acum fiecare zi are melodia ei preferata ( un mare lux, avand in vedere ca inainte reuseam sa gasesc o melodie preferata cam la 2-3 saptamani) Dar se pare ca multa muzica dauneaza grav statului pe net. Nici de messenger nu mai am chef. Am inceput sa nu mai pot suferi messengerul. Ce bine era pe vremea cand vorbeam la telefon ore intregi. Si ma refer la telefonul fix, cu receptor care dupa o vreme devenea lipicios si greu si incepea sa te doara urechea de la el.
Eu nu inteleg starea asta de mare oboseala, care nu e nefericire, nu este si oboseala clasica, dar este o lipsa de chef care face din tine un papusoi atarnat pe un scaun, care tot sta si se uita in gol pana-l muti de acolo.
Am in schimb o pofta sa invat islandeza, nici nu va puteti inchipui!!!

ps: La multi ani cu maaare intarziere schitzuicilor! :*

in the kitchen

Luposlipophobia = fear of being chased by wolves around a freshly waxed kitchen floor, while wearing only socks on your feet.

Daca n-as suferi deja de o gramada de fobii, cred ca mi-as dezvolta-o si pe asta. Doar asa, de placerea de a avea o fobie ce implica lupii si bucatariile.

Saturday, September 23, 2006

Plantezi o idee, plantezi un copac

Cand mi-a povestit Catalin de proiect am fost foarte entuziasmata. Poate pentru ca mereu mi-am dorit sa plantez un copac, dar pana acum am apucat sa plantez numai flori ( cam jumatate de gradina de galbenele a fost recordul meu). Un copac poate rasari dintr-o idee? Daaa.

"Cartile se fac din copaci si oameni.
Oamenii se fac din carti si copaci.
Copacii se fac din carti si oameni."

Plantezi o idee, plantezi un copac. Un copac intr-o padure de constiinta dar si un copac adevarat.
Mi se pare nu numai o idee buna, dar si o idee buna la inima :)

Asa ca mergeti aici si raspundeti la cat mai multe intrebari, in cel mai firesc mod, ca si cum ati participa la o discutie intre prieteni.

Friday, September 22, 2006

Alvocalmin

Exact intr-unul din rarele momente cand esti fericit ca afara ploua si d-abia astepti sa te plimbi si e noapte si-ti deschizi umbrela cu un gest larg, plin de marinimie, ploaia se opreste. Nici macar de atat nu ai parte, dupa o zi intreaga de training si apoi de munca, in timp ce capul ti-era plin de o durere nepasatoare in fata stiintei care trebuie sa intre in el. Am luat un algocalmin, care s-a purtat insa ca un intensificator al durerii. Poate era un emulgator pentru durerea de cap, stiu si eu...

Este uimitor cata incredere pot sa am in Algocalmin ( alvocalmin cum ii ziceam cand eram mica). Stiti cum se fac sondajele alea pe care le dau la stiri apoi: “In ce institutie au romanii cea mai mare incredere? Romanii au cea mai mare incredere in biserica, armata, presedinte etc” Ei bine, la un astfel de sondaj eu as raspunde ca am cea mai mare incredere in Algocalmin. Desi nici macar nu stiu din ce e facut, desi de unde stiu eu ca e facut din ce scrie in prospect? Pentru ca uneori am impresia ca e doar praf de creta, care nu ma ajuta cu nimic. Dar asta nu ma opreste ca de cate ori am dureri sa zbor inspre folie si sa insfac o pastila. M-a dezamagit de atatea ori, dar nu-l pot inlocui cu nimic altceva. Pentru ca m-am obisnuit cu el. Mda, obisnuinta asta...

Thursday, September 21, 2006

Vocatie



( din pacate nu mai stiu de unde am fotografia :( dar imi place prea mult ca sa nu o postez)

A fost odata o masuta de spiritism care apartinea unei pescarese. O masuta de spiritism care-si dorise intotdeauna sa fie tablita spiritista, cu un sertar dublu secret sau aratat la momentul potrivit. Isi dorea sa fie utilizata de pungasi si de iluzionisti si sa pacaleasca publicul. Sa stea in fata unor oameni care beau vin si coniac dulceag si se minuneaza, deschizandu-si gurile in forma unor perfecte litere O.
Sau daca nu se putea sa fie tablita spiritista, sa fie folosita de caodistii vietnamezi, in timp ce-l venereaza pe Victor Hugo. Sau macar sa apartina cuiva la fel de carismatic si cunoscut precum Eusapia Paladino.

Ca masuta de spiritism de pescareasa trebuia sa se multumeasca insa cu amprentele cu iz de peste de apa dulce sau sarata si cu solzii care i se prindeau sub picioarele de lemn si fier. Incercau sa o viziteze uneori spirite care, din cauza mirosului de peste, nu voiau sau nu puteau sa apara. Se spune insa ca spiritul unui contabil, caruia degetele ii miroseau foarte tare a cifre, a reusit sa scape de infamul miros punandu-si mainile imateriale pe masuta si zgaltaindu-o foarte bine.