Monday, October 09, 2006

Bob Dylan - When The Deal Goes Down

O melodie cu un videoclip ca o insiruire de fotografii vechi si calde. Imi place atat de mult incat nu o s-o ascult de un milion de ori, non-stop, cum fac cu melodiile care-mi plac, pana mi se apleaca de ele. O s-o ascult putin cate putin, numai seara.
Imi aminteste de o zi de vara, cand purtam cercei de peruzea, esarfa rosie cu buline albe, eram fericita si indragostita. Uitasem de amintirea asta :)

7 comments:

Adrian said...

damn...ce stare mi-ai provocat cu melodia...cu postul...
Mie imi inspira tot un fel de fallin in love, insa nedefinit concret, undeva in ceata si in asteptare. Nu cred ca am fost fericit pe masura cintecului..

Neaparat s-o asculti putin cite putin, numai seara.

monica said...

na, asuma-ti seara mea, acuma:
o sa stau sa ma uit la melodia asta cu ochii blegiti.

thanks ce sa mai zic...

unde e gillette?
\
:)

Irene said...

draga monica, se putea si mai rau :P

gadjo said...

off.. dylan insusi 'e o insiruire de fotografii vechi si calde'. e enervant sa-i aud vocea aia slabita. damn!

kamy said...

Dylan e rege... pacat ca nu il ascult mai des

Lulu said...

e minunata

pinguilde said...

Pentru ca am bagat de seama ca blogul tau toarce de placere cand e laudat, hai sa-l mai scarpin un pic intre urechi. Asa scoate si el la iveala amintiri bune care disparusera fara urma in lume. El si melodia lui Dylan.

Mi-e teama deja ca o sa se termine intr-o buna zi, exact ca orice carte fermecata.