Bob Dylan - When The Deal Goes Down
O melodie cu un videoclip ca o insiruire de fotografii vechi si calde. Imi place atat de mult incat nu o s-o ascult de un milion de ori, non-stop, cum fac cu melodiile care-mi plac, pana mi se apleaca de ele. O s-o ascult putin cate putin, numai seara.
Imi aminteste de o zi de vara, cand purtam cercei de peruzea, esarfa rosie cu buline albe, eram fericita si indragostita. Uitasem de amintirea asta :)
7 comments:
damn...ce stare mi-ai provocat cu melodia...cu postul...
Mie imi inspira tot un fel de fallin in love, insa nedefinit concret, undeva in ceata si in asteptare. Nu cred ca am fost fericit pe masura cintecului..
Neaparat s-o asculti putin cite putin, numai seara.
na, asuma-ti seara mea, acuma:
o sa stau sa ma uit la melodia asta cu ochii blegiti.
thanks ce sa mai zic...
unde e gillette?
\
:)
draga monica, se putea si mai rau :P
off.. dylan insusi 'e o insiruire de fotografii vechi si calde'. e enervant sa-i aud vocea aia slabita. damn!
Dylan e rege... pacat ca nu il ascult mai des
e minunata
Pentru ca am bagat de seama ca blogul tau toarce de placere cand e laudat, hai sa-l mai scarpin un pic intre urechi. Asa scoate si el la iveala amintiri bune care disparusera fara urma in lume. El si melodia lui Dylan.
Mi-e teama deja ca o sa se termine intr-o buna zi, exact ca orice carte fermecata.
Post a Comment