Statuie

   Cel mai de pret dar pe care mi-l face pisica mea dificila este darul nemiscarii. Trebuie sa stau nemiscata atunci cand se suie la mine in brate, pentru ca altfel e vai si amar de mainile mele. Nu are sens sa ma supar pe ea, asa ca prefer sa fiu recunoscatoare pentru minutele in care primesc nemiscata, neconditionat, dragostea ei conditionata. Este aproape ca o meditatie.

Cele 10 Irene

Mie nu-mi iese nimic din prima incercare. Dar nimic, nici macar ata in ac nu pot s-o bag, ce sa mai vorbesc de proiecte, intalniri sau experiente care-ti schimba viata! Este ca si cum sunt facuta din 10 Irene, iar prima care iese din vizuina este intotdeauna cea mai stangace, ghinionista, grabita si ciudata dintre toate, un Strica-Tot extrem de talentat. A doua este mai ok, probabil pentru ca a vazut cate tampenii a facut prima si se mai relaxeaza, chiar nu mai are nimic de pierdut. Dar, din pacate, este nevoie sa apara si a treia Irene. Ea poarta intotdeauna camasi cu manecile suflecate, pentru ca trebuie sa rezolve ce au facut cele doua zapacite. Iar de la a 4-a in sus, lucrurile revin la normal si pe calea cea dreapta.
Din nefericire, este clar ca atunci cand functionezi cu ajutorul a 10 Irene inseamna ca trebuie sa ai la indemana 10 sanse diferite. Si, dupa cum stim, sansele sunt alta poveste si nu exista niciun ghiseu de unde sa le putem ridica atunci cand avem mai multa nevoie de ele!

Dentist pentru indragostiti

Esti ca o prajitura in care ciocolata se umfla in pene de vanilie,
Usoara ca o perdea care se crede fluture zburand in aprilie.
Esti ca o prajitura pe care stiu sigur ca mult timp o s-o tin minte
Si apoi nimeresc un sambure de visina si-mi sparg un dinte.

Oftat discret

Iar se intuneca inainte de 9, iar se transforma frunzele in chipsuri pentru pasari, iar ne ascundem degetele de la picioare in pantofi seriosi, iar ne intristam din senin si mai tragem noaptea inca o patura pe noi.
Iar e seara inainte sa fim noi gata.

Un weekend lung, plin de pescarusi

N-am fost la mare, dar am avut parte numai de pescarusi. Ieri am fost sa vad Pescarusul la Bulandra, iar azi mi-a aterizat pe pervazul ferestrei un pescarus alb ca fantomele din povesti, cu un peste in cioc. Pana sa-i fac o poza, a zburat. Mai bine, prea fac poze la toate.

SFebruarie

Traim pe o planeta inghetata. Doar eu si convectorul meu electric. Iesim in fiecare zi din casa si incercam sa supravietuim zapezii, turturilor, poleiului. Din cand in cand mergem pe poteci subtiri si alunecoase, extrem de dubioase si periculoase. De cele mai multe ne ies in cale multimi infuriate de cetateni cu posete mari si taioase care vor sa incapa toti, in acelasi timp, pe poteca. Apoi ne ingrijim ranile cauze de posetele mari si taioase. Noaptea, alergand prin intunericul felinarelor arse pe care nimeni nu cuteaza sa le repare ( nici macar enelienii, o specie de extraterestri care se cred licurici, dar nu sunt, pentru ca licuricii chiar se pricep sa dea lumina), ne aventuram pana la magazinul mega galactic de pe bulevard, si incercam apoi, cu greu, sa regasim drumul spre casa, prin ceata nemiloasa si cleioasa.

Bani de noapte

Am primit cadou de curand, de la Cristina, o pisica Neko aducatoare de noroc financiar, venita direct din Singapore. Toata ziua da din mana, de revelion i-am pus chiar si o sorcova daca tot era asa harnica. Uneori mi se pare ca tine un deget in jos, ca si cum ar spune "Off with your head", alteori pare ca saluta insistent, ca un vecin care tot spune "heeeei" desi e clar ca tu vrei sa te prefaci ca nu l-ai vazut. Uneori mi se pare ca e pusa pe semanat si imi arunca seminte direct pe podea, alteori ca e la concert si face semne obscene celor de pe scena. In orice caz, pisica misca ziua labuta fara sa o aud. Inca nu s-a dovedit productiva - nu s-au abatut pana acum asupra mea valuri de bacnote verzi, dar poate, la un moment dat, cine stie...
Noaptea in schimb, pisica se transforma intr-un monstru ticaitor. Labuta care se misca sacadat face mai mult zgomot decat o pendula: TIC TAC TIC TAC! Ca si cum ar vrea sa-mi transmita ca hai sus, nimeni nu doarme, banii se pot face si noaptea.
Nici nu e de mirare, tocmai am aflat de ce. Labuta care se misca e aia stanga si am citit ca spre deosebire de cele dreptace, pisicile Neko stangace au menirea de a aduce clienti si prosperitate in localuri de noapte precum baruri, cluburi, case de gheise (okiya) etc.

Inima de soarece

Am citit intr-o dimineata intr-un colt pierdut de internet, un comentariu pe un site, o mica poveste adevarata despre niste soricei domestici. Se pare ca atunci cand sunt fericiti, bine ingrijiti si hraniti cum trebuie, soriceii devin niste fiinte foarte bune la suflet, mai umani decat anumite fiinte. De exemplu, acesti 3 soareci. La un moment dat, unul din ei a orbit. In loc sa-l paraseasca, loveasca sau, aoleu, eventual sa-l manance, prietenii lui il faceau sandvis intre ei si-l luau cu ei peste tot. Si pentru ca ii placea foarte mult sa se dea in roata aia hamstereasca, unul din ei il baga acolo, il lipea de un perete si alerga corp la corp alaturi de el, ca un mic bodyguard. Pentru ca meriti sa te invarti in nestire si sa-ti pastrezi pasiunile, chiar daca esti un soricel lovit de soarta.

Citesc in fiecare zi despre multe lucruri emotionante, dar soriceii astia mi-au intrat in minte. Si de atunci ma tot gandesc la ei. 

Nu-mi erau de ajuns gandurile pline de cadouri de Craciun, politicieni oribili, frigul de afara, diverse griji, chestii de facut la serviciu sau virusi mutanti de raceala, acum mai trebuie sa ma gandesc si la soareci mai buni decat oamenii!

In fiecare vara, un mic post despre caldura de afara

Atunci cand vine caldura mare si uscata peste noi, imi place sa dau o zi de concediu aerului conditionat. Umplu o sticla mare si albastra cu limonada, in care am turnat si un pic de sirop de brad sau menta. Pun sa fluture in fata geamului un cearceaf urias si alb, pe care-l stropesc cu o apa foarte rece, de colonie, super simpla, made by me, din ulei de lavanda sau bergamota, si-mi pun un film rece, cu campii polare, monstri prinsi sub gheata sau oameni blocati in telescaune. Astfel pregatita psihologic, pot sa ies in febra de afara si sa schitez un zambet de inghetata topita. Ma bucur ca se apropie toamna, am trecut ieri printr-un nor de frunze mumificate de plop, mirosul amar si fosnetul lor m-a facut sa uit instant de vara.

Despre zilele grele

Uneori mi-e greu si atunci devin slaba si trista. In prima faza, depresia are 1-0. Ma baga intr-un sac negru, are impresia ca a castigat razboiul si se bucura ca un corb oribil ce e.

Apoi se intampla ceva. Exact cand nu mai am deloc putere si vreau sa traiesc in sacul negru, departe de lumina si de oameni si de orice bucurie, ma salt la suprafata, imi prind de fata cu carlige de rufe un zambet mic, ma zbat sa ies si sa ma departez de griji si incerc sa rad ca si cum n-am nicio grija pe lume. Sa iau fiecare zi grea ca pe o zi un pic mai usoara.

Si timpul trece, vin vremuri mai bune, supararile lasa urme care se sterg usor-usor si bag sacul negru inapoi in dulapul corbului. Sunt foarte recunoscatoare ca, desi sunt un om pasnic, inca pot sa ma lupt cu mine insami si sa inving.

Dar adevarul e ca in astfel de momente mi-as dori ca oamenii din jur sa fie mai intelegatori, rabdatori si mai iubitori.

I ♥ haos

Cum sa iei un mic dejun traditional si linistit daca ai doar inghetata, gogosari si vin in frigider ( si esti un pic cam gras, asa ca trebuie sa ignori inghetata pana devii iar slab ca sa te poti ingrasa din nou), daca un grup de vrabii se bat ca leoparzii la geam, in timp ce pescarusii se tanguie apocaliptic deasupra blocurilor si in mijlocul camerei e un munte de haine care nu mai intra in dulap, deci trebuie sa ramana acolo?
Acest post este de fapt o oda inchinata dezordinii din viata mea ne-feng-shui. Unii ar spune ca sunt un om neserios, eu zic ca sunt un om care nu ia seriozitatea in serios. Haos, dezordine si lipsa de disciplina - ce poate fi mai zen? Niciun minut nu seamana cu altul, lipsa totala de control si fara un plan concret pentru urmatorii 5 ani. Sunt cel mai oribil cosmar al liderilor motivationali!

Dezamagiri

Imi place mult cuvantul "dezamagire". Nu cred ca sunt prima care observa in continutul lui cuvantul cheie "amagire". Asta inseamna ca atunci cand esti dezamagit, de fapt te trezesti la realitate si  renunti in sfarsit la o iluzie. Nu-s cea mai mare fana a adevarului, cred ca uneori e bine sa tii pentru tine lucruri care i-ar face pe altii sa sufere degeaba. Dar imi dau seama ca ma insel. Pentru ca atunci cand afli tarziu adevarul, e de un milion de ori mai dureros.
Am avut parte de atatea dezamagiri in ultimii 3 ani, incat am simtit la un moment dat sa-mi nascocesc un super-mecanism de aparare. Oamenii ma dezamageau, faceau asta in mod constient si totusi eu le cautam scuze. Nu ei erau de vina, eu eram, sau societatea, buletinul meteo nefavorabil, intamplarea aia de acum x ani, aligatorul albinos, extraterestrii care controleaza mintile sau e-urile din alimente. Daca vreti cumva sa angajati un cautator de scuze, va rog, eu sunt persoana potrivita, fac asta gratis, din pasiune. Apoi colectionez scuzele si le aranjez in rame clasice, pe un perete alb, ca sa le pot privi oricand simt nevoia de a-mi infige cutite in inima.
Nu avem cum sa ne tinem departe de dezamagiri, dar putem alege sa fim sinceri si sa nu ocolim adevarul doar pentru a ramane intr-un loc caldut, dar care nu exista de fapt.

Am mai multa inspiratie atunci cand n-am deloc inspiratie

Ce fac atunci cand nu am deloc, dar deloc inspiratie? Imi fac de lucru: fac sculpturi din spaghete, pictez suparari, beau vin si sparg pahare, am spart si o oglinda dar nu ma tem de cei 7 ani de ghinion - cred ca i-am avut deja si fara sa sparg ceva stralucitor, ma joc de-a fashion designer-ul din padure ( pentru ca o astfel de moda nu e acceptata printre oameni), ma uit la filme ori foarte proaste, ori foarte artistice, vorbesc cu oameni care sunt la fel de blocati si ne plangem de mila pana cand ne patam umerii de lacrimi, scriu prostii fara noima - pe care le recitesc apoi cateva luni mai tarziu si mi se par foarte ok, fac ceva nou de mancare - as vrea sa invat sa fac pricomigdale pentru ca lumea mea e mult mai buna atunci cand am castroane pline de pricomigdale in dulap, tac foarte mult dar vorbesc mult mai des cu mine in interior, si ma intreb ca un director de resurse umane grijuliu: cu ce te putem ajuta ca sa fii mai productiva si sa ne aduci mai mult profit? Important este ca pana la urma ma urnesc, centrala da iar drumul la inspiratie calda la robinet si eu imi amintesc cu nostalgie " ce bine era cand n-aveam nicio idee si totusi imi gaseam atatea de facut".

Imi imaginez vrute si nevrute

Eu imi imaginez venirea lucrurilor rele ca pe o galeata plina de animale negre si unsuroase care iti este varsata in cap. Si animalele astea (vipere, tipari, rechini, maimute, nevastuici, coropisnite)  iti cad in san si prin par, ti se prind de gene, de urechi, iti sfasie hainele cand aluneca pe tine, incercand sa se prinda bine de corpul tau. Si tu stai cu ochii strans inchisi, asteptand sa se termine caderea asta groaznica, tot arunci cu mainile in aer.
In schimb, simt venirea lucrurilor bune ca pe o armata de catei mici, moi, galbeni si buni, galagiosi si murdari de lapte si noroi, ce vin cu toata viteza inspre tine si te lovesc cu nuielele lor de cozi. Si tu stai cu ochii cat mai deschisi, strangandu-i in brate, auzindu-i cum icnesc de grasi si fericiti ce sunt.
Perioada dintre bine si rau mi-o imaginez ca pe un hol lung, umbros, cu o fereastra da, una ba. Minimul necesar: un cuier, o masa, un sifonier alb, poate si un fotoliu pe care sa te poti odihni cand esti obosit.

Status update

Imi dau seama ca ultimele posturi de aici sunt un pic enervante. Fericire, liniste, libertate blabla. Cred ca o sa-mi treaca repede, nu cred sa mai dureze mult. Fericirea are un obicei prost: goleste mintea si te indeamna doar sa razi, sa bei bere in continuare si apoi sa dormi si apoi sa bei iar bere si sa razi. Si trece timpul si iti dai seama ca tot ce ai creat in tot timpul asta e doar o minunata si rotunda burta de bere. In astea 2 luni am reusit cu multe sfortari, printre beri, sampanii, iesit nonstop in oras si desenat, sa scriu doar o carte mica-mica, cu povestiri mici despre micile mele iubiri esuate. Ca m-am gandit ca merita sa fie toate stranse la un loc. O sa fie cu ilustratii, asa ca o sa mai treaca insa o vreme pana sa fie gata.
Si am inceput si o carte la fel de mica-mica plina de nonsens, care ma face sa zambesc in timp ce o scriu. Si intre timp ma tot gandesc si ma razgandesc in ceea ce priveste cea de-a treia carte, care se scrie foarte greu. Cartile sunt tot un fel de oameni, greu de prins si inteles.  Iar asta e un om serios care vine incet spre casa, fara graba, oamenii seriosi nu alearga niciodata de nebuni pe strada.
Si-n timp ce scriu si scriu si scriu imi dau seama ca nu vreau sa fiu nici scriitor, nici om de cultura, nici intelectual. Eu nu vreau sa fiu nimic. Eu vreau doar sa nasc personaje si sa scriu.

E bine sa te gandesti din cand in cand si la degete

N-am mai vazut pe nimeni, de multa vreme, sa-si ridice degetul mic in timp ce bea ceva, orice, dintr-o cescuta sau pahar. Poate ma invart in cercuri de oameni prea simpli. Sau poate a venit momentul sfarsitului domniei degetului mic. Poate a venit momentul sa avem doar 4 degete. O sa-mi lipseasca totusi bietele de ele in zilele de vara, cand e prea cald sa te tii de mana cu cineva, asa ca ne tinem doar de degetele mici pana cand incep sa doara. O sa-i scutim doar pe muzicieni de aceasta disparitie. Pianistii vor putea chiar sa se duca la Oficiul de Impartire Sociala a Degetelor si sa ceara pana la maxim 3 degete mici in plus la fiecare mana.
Personal, mie mi-ar placea sa vad manile terminandu-se cu un alt deget mare. Am avea astfel maini simetrice si in zilele astea in care traim avem nevoie de cat mai multe putere, chiar fie si in degete.

Butoane care ar trebui sa existe

Butonul de teleportare evident ( pus langa interfon, la usa de la intrare, sa fii nevoit cand te teleportezi sa nu agati in timp ce dispari si un tenis in plus sau o esarfa), butonul de dezbracat in 3 secunde si de demachiat, butonul de stins sonorul ( sau inchis urechile, cand nu mai vrei si nu mai poti sa auzi anumiti oameni, pac, nu-i mai auzi), butonul adevarului ( daca ai prea multi oameni in preajma care mint apesi butonul si toate minciunile iti sunt traduse in adevaruri) o telecomanda cu buton care aduce lucruri mai aproape ( bluza din balcon, barbatul din noua zeelanda, cainele fugar) butonul care are grija ( uneori ai nevoie de cineva care sa te bata la cap, sa-ti aduca aminte, mai mult decat un reminder totusi, un buton grijuliu dar nu pisalog) butonul stietot care iti spune lucruri bune ( cand nu mai poti, apesi butonul si afli ca peste 2 zile ti se va intampla ceva ultra-fantastic de bun, sa mai ai doar un pic de rabdare si sa fii foarte atent. cine vrea si poate suporta, poate sa aiba si buton care iti spune lucruri rele dar doar daca sunt foarte specifice. de exemplu nu te duce pe bulevardul ala ca o sa-ti cada copacul in cap. nu vreau sa-mi spuna doar ca o sa mi se intample ceva oribil ca sa nu pot dormi noaptea de suparare).

Manifestarile lui "te iubesc"

Yeti arunca manios cu bulgari de zapada. Lupii musca. Plantele se inclina intr-o parte. Gogosile se umfla. Clatitelor le apar pete. Ciupercile otravitoare devin pentru un minut comestibile. Bebelusii trag de par. Mestecenii se latesc. Carasii aurii scuipa diamante invizibile. Televizorul face purici. Bulgarii isi baga nasul in trandafiri. Piticii bat uriasi. Cartile se deschid. Printesele spala farfuriile de la cina. Cainii se abtin sa nu explodeze de fericire. Pisicile zic "mda". Oamenii obisnuiti tac, se inrosesc si-si ascund mainile tremurande in buzunare. Oamenii neobisnuiti tac, se fac palizi si-si ascund mainile si picioarele tremurande in buzunare.

Post entuziast, siropos si feminin

Iubesc siropul de gat si momentul acela in care dulceata lui te face sa te simti bine macar un minut. Iubesc documentarele despre oameni foarte batrani care nu stau o clipa locului pentru ca ma fac sa ma simt tanara si lenesa si ma ambitioneaza sa fac mai multe. Si iubesc sa aranjez mereu cate ceva in casa si sa scriu remindere ca sa nu uit sa cumpar vopsea pentru picioarele de masa care vor sosete turcoaz. Si iubesc culoarea galben, Romania e o tara in care galbenul se gaseste rar, desi il avem pe steag, o sa-i fac in sâc si o sa cumpar si masa galbena si scaune galbene si perne galbene si flori galbene si rochii galbene. Si astfel o sa-i fac in sâc si lui Pantone care a declarat ca anul 2011 are culoarea caprifoiului ( un fel de roz bonbon mai vegetal). Si iubesc ca am asa un chef de munca! Si o sa-mi cumpar si o masa mare de tot, de arhitect-designer-tamplar-inginer, pe care o sa-mi intind toate viata si o sa mesteresc la ea, pe care o sa scriu si o sa pictez si o sa decupez si o sa pun 10 ghivece de flori si o sa servesc vin bun si fripturi si ceai cu miere cu tarte sau cafea proaspat macinata de la Papa Jacques. Si iubesc ca e bine cu toate grijile, problemele, visele ciudate, virusii, frigul, intunericul, stirile, monstrii de sub pat, sperietorile si zgripturoii care plutesc in jur si rontaie din noi.

Geniul din casa intunericului

Saptamana trecuta am ramas cateva zile fara curent si asa mi-am dat seama ca iubesc electricitatea, dar ca, fara ea, viata e mult mai palpitanta. Eu n-am lanterna in casa. Am vrut sa-mi iau una in forma de urs dar pana la urma am cumparat-o si am dat-o cadou. Lumanari am doar trei, cu fitil anemic si corp obez, care dau lumina doar un strop, cat sa nu ma impiedic de mobila.
Atunci cand n-ai lumina este foarte greu. Esti obligat sa-ti auzi toate gandurile din cap si sa te distrezi singur, in mintea ta. De aceea, devii filosof. Sau iti pierzi mintile.
N-am rezistat decat o singura noapte intr-o casa fara curent, apoi am fugit, ca o lasa ce sunt. Lucrurile mergeau mult mai bine decat ma asteptasem!
In noaptea aceea am stabilit ca:
- e bine atunci cand vecinul de vizavi are un televizor maare-maare, am putut sa ma uit ( nu si sa aud) la un talk-show. Mi-as fi dorit totusi ca vecinul sa se uite la un film subtitrat.
- am in continuare o voce de Gavroche la telefon. M-am distrat chiar foarte bine inregistrand tonuri de apel aiurea pe telefonul meu, dar bateria se ducea rapid asa ca a trebuit sa renunt.
- picturile facute de mine pe intuneric sunt la fel ca picturile facute de mine pe lumina: abstracte si mistice. am pictat cu ceai negru concentrat, pentru ca nu mai aveam culori.
- am scris de mana o multime de idei, atunci cand nu mai vezi ce e in jur nu-ti prea mai pasa de cenzura si perfectionism.
- daca as trai undeva, fara electricitate sau gaz, as fi un om care se culca odata cu gainile, dar mult mai activ si creativ, un geniu chiar :)).