Postasul talentat nu arunca niciodata de doua ori

    Astazi vreau doar sa ma minunez de super puterea unui postas: a ajuns in fata unui bloc de 2 etaje, s-a opintit putin si a aruncat un ziar direct in balconul unui apartament de la etajul 1!
   Postasii au multe super puteri: am vazut unul cum baga plicuri in cutiile postale cu dexteritatea unui crupier din Las Vegas. Iar acum mai multi ani, am vazut un postas calmand un caine nervos cu numai cateva soapte magice. Nu stiu ce i-a zis, probabil ceva gen: "Daca nu taci, o sa-i dau stapanului tau numai brosuri despre cabinete veterinare si fluturasi cu adoptii de pisici".

Un lucru pe care nu-l inteleg

De ce costa lacrimile artificiale atat de mult? Sunt oare farmacistii obligati ca in fiecare noapte cu luna plina sa care un rucsac plin cu pipete si sa sara gardul gradinii zoologice, ca sa recolteze si sa imbutelieze rarele lacrimi de crocodil? Sau exista undeva, departe, o ferma de roboti torturati ca sa planga zilnic cel putin 3 litri de lacrimi de artificiale?
Eliberati crocodilii si roboti, prefer oricum lacrimile adevarate! Sunt si mult mai ieftine, te costa doar cateva inimi frante pe an.

Dragostea mare

   Dragostea mare se formeaza un pic cate un pic, cu foarte multa rabdare: cu cate o soseta groasa cumparata cand e frig afara, cu cate o omleta gatita in lumina de soare, cu o fuga la farmacie dupa aspirina, dupa o noapte ratata, si o fapta buna servita calda, cand nimeni nu se mai asteapta, sau cand cineva e dispus sa piarda, ca sa-l lase pe celalalt sa castige ceva, orice, important pentru el.
   Iar daca dragostea asta uriasa o sa ajunga sa dispara la un moment dat acolo, in locul unde se duc si stelele cazatoare sa piara, intr-un ocean sarat de lacrimi sau dincolo de Ursa Mare, ramai macar cu gandul ca pentru cateva clipe minunate, ai avut norocul si puterea sa formezi un pic cate un pic, cu foarte multa rabdare, ceva frumos, ceva luminos, ceva mare.

Pasarile, dar nu in varianta Hitchcock

Afara se auzeau zbierand graurii, care se dau mereu peste cap pe cablurile intinse intre blocuri. Stateam rezemata de o perna cu cocori, in timp ce ma uitam cu un ochi la un film cu o camerista care se transforma intr-o vrabie, iar cu celalalt ochi reciteam o povestire in care tipa un paun nebun. Apoi am inchis cartea si din ea a cazut un fulg verde de papagal. Iar pisica a aparut si a disparut brusc in fuga, ca o randunica care se intrece in zbor negru cu un liliac.

Gand lapon

Astazi m-am gandit ca prenumele lui Mos Craciun ar trebui sa fie Iren, pentru ca are un ren in el!

Povesti din metrou

Uneori trebuie sa te duci pana in Honolulu ca sa vezi ceva frumos ce vei tine minte toata viata, alteori trebuie doar sa iei metroul la Unirii, la ora 9.45.

Azi am vazut un indian atat de frumos, cu ochi de culoarea strugurilor negri si par de pantera unsa cu ulei de santal, incat m-am gandit imediat ca sunt probabil intr-un film. In realitate, oamenii nu sunt chiar asa perfecti. La fiecare curba luata de metrou, indianul se unduia elegant ca o cobra care stie sa danseze si pe muzica de fluier, si pe scrasnet de roti pe sine. Si cand a coborat din metrou, ma asteptam sa-l vad scotand din buzunar un turban auriu si fermecat, dar trenul a plecat si n-am mai reusit vad nimic.
Si mi-a mai iesit in cale tot in acelasi metrou un batranel imbracat in alt, care-si pieptana cu grija sprancenele groase si carunte cu cel mai mic pieptene pe care l-am vazut vreodata. Dupa ce mi-a prins privirea, s-a rusinat, s-a ridicat si a plecat in alt vagon, pedepsindu-ma pentru ca indraznisem sa-i privesc ritualul secret.

Baiatul cu mingiuta portocalie

   Am zis ca scriu despre baiatul cu mingiuta portocalie, dar am uitat.
A fost asa, ca o metafora despre viata si n-am putut sa nu observ si sa nu spun "uite exact asa e si in viata!".
    In fata mea, pe bulevardul lung si drept, mergea un baiat imbracat foarte ciudat. In partea de sus purta sacou si camasa, ca un baiat care se duce la un eveniment special. In partea de jos avea blugi din aia cu talie pana la genunchi, care-i cadeau mereu din ce in ce mai jos. Niste pantaloni destul de incomozi, nici nu stiu cum mergea. Dar baiatului nu-i pasa de nimic pentru ca se juca cu multa pofta cu o mingiuta mica si portocalie, extrem de saltareata. A avut si pisicul meu o mingiuta gumata din asta, sarea asa de sus incat la un moment a disparut peste marginea balconului si dusa a fost, lasand un gol in sufletul iubitor de mingiute al motanului.
     Baiatul nu facea niciun pas fara sa arunce mingiuta de asfalt. Era clar ca intre ei doi exista o relatie speciala, pe care nimeni nu o va intelege vreodata. Si n-am mai vazut niciodata o mingiuta atat de fidela. Cat a inaintat baiatul pe bulevard, mingiuta a intrat in tufisuri, in curtile unor oameni, sub masini, a ajuns pana in trafic, pe linia de tramvai. Baiatul si-a pierdut de vreo 3 ori increderea ca mingiuta va fi din nou a lui. Dar de fiecare data, mingea a sfidat orice lege a norocului si s-a intors la picioarele baiatului, cuminte si ascultatoare.
     Iar eu m-am gandit ca exact asa stau lucrurile si in realitate. Oamenii si lucrurile care ti se cuvin, care vor sa-ti apartina, vor gasi intotdeauna o cale catre tine, chiar daca tu nu crezi ca asa o sa se intample, simti ca nu meriti, sau nu te mai astepti sa mai apara vreodata in viata ta.

Reclama la niste creme foarte utile

Stateam la coada la farmacie, mai multi oameni isi umpleau in jurul meu pungile cu medicamente + crema de galbenele. Crema noastra universala, pentru tot felul de probleme si orori.
Eu as vrea sa apara insa si crema de orhidee, cu care te dai atunci cand vrei sa devii un pic mai exotic, pentru ca te simti un pic cam prea banal, ca un figurant dintr-un film nu prea special, crema de flori de tei, cand te inrosesti de furie si vrei sa devii galben de calm, crema de bambus, cand vrei sa fii brusc norocos si sa cumperi bilete la loto, sau crema de ficus, cand te afli la o petrecere arida, cand n-ai chef de vorba, asa ca vrei sa devii brusc pur si simplu ornamental.

Culori

Sa te trezesti sambata dimineata, la ora 7, ca sa speli toate geamurile din casa, in timp ce un cocos urban urla invers ca varcolacul la soare.
Sa te uiti la un felinar auriu care locuieste intr-un copac roz inflorit.
Sa vezi o tiganca imbracata toata in mov stralucitor, care striga dupa fier vechi, in timp ce invarte in mana un urias lampion chinezesc din matase rosie.
Sa pui la insorit asternuturi curate si albastre in timp ce un mierloi scoate triluri de dragoste pe un stalp electric, langa un gugustiuc dornic sa ia lectii de iubire.

Oftalmometafora

Mi-a zis azi oftalmologul ca toate lacrimile artificiale din lumea asta sunt ok. Si eu m-am gandit ca de fapt vrea sa spuna ca lacrimile astea apartin unor roboti si ca e normal si bine ca robotii sa se exteriorizeze si sa planga atunci cand au nevoie. Pentru ca turnam apoi lacrimile lor in sticlute, le punem data de expirare, si le folosim pentru a avea ochi mai buni, mai puternici, mai de otel!

Simt de observatie

Ma intalnesc in fiecare zi, la metrou, cu cativa oameni ce au, intamplator, acelasi drum ca si mine in timpul saptamanii. Ma gandeam azi: cat de multe poti afla despre un om, in doar cateva minute, fara sa vorbesti vreodata cu el, trebuie doar sa fii atent si sa-ti imaginezi ca in clipa aceea el e cel mai important lucru din univers.
I-am observat cand erau raciti, dar isi terminasera servetelele, cand se certasera cu cineva, ce citeau, daca era vorba de o carte despre afaceri, autobiografie sau SF. I-am observat stand pe peron cu un iubit sau o iubita, apoi, peste cateva luni, cu alt iubit si alt iubita. Si cum isi iau ramas-bun, rece sau cald. E un baiat care mi s-a parut intotdeauna foarte ciudat. Cu prietena lui, ciudatenia lui devenea induiosatoare. Fiecare despartire de ea era ca o despartire inainte de razboi, cand el pleaca departe, spre moarte, si ea ramane in orasul bombardat, obligata sa lucreze la o fabrica de cauciuc. Unii au ticuri, isi frang mainile, se joaca solitaire pe telefon, unii au sireturi rupte, fulare de dinamovisti si manusi gaurite.
Din cand in cand ma intristez. Poate sunt egocentrica, dar mi-ar placea sa stiu ca macar din cand in cand, pe peron, exista cineva care sa se uite curios si atent la mine. Nu pentru ca vrea ceva de la mine, ci pentru ii place sa ghiceasca ce se ascunde in spatele unui strain. Orice observator merita sa fie si el obiectul observatiei din cand in cand, asta il va face sa fie un observator si mai bun.
Asa cum i-am zis unui prieten acum ceva vreme, in timp ce se plangea ca-l tot intrerup: Nu pot sa te ascult bine daca nu ma lasi si pe mine sa vorbesc!

Pe ici, pe colo

Am depresie post-sarbatori si n-am niciun pic de energie. Imi iau insa vitaminele si uleiul de peste si astept sa ma transform din nou, peste noapte, intr-o zvarluga.
Mi-au placut azi niste porumbei care invarteau pe asfalt un pix. Ce pacat e sa fii pasare, sa vrei sa fii scriitor, sa ai atatea de povestit si o viziune unica asupra lucrurilor, dar sa dai peste un pix prea mare pentru ghearele tale si sa nu poti scrie nimic.
Mi-a placut domnul care plimba un caine si-l certa molcom si fara suparare: Ei, vezi, de aia te murdaresti, ca esti curios ca o pisica.
Mi-a placut o fata care mergea melodios. In mod sigur facuse sau facea balet, mergea in pasi de dans, probabil se invartea in poante cand nimerea intr-un colt mai intunecat, fara public incruntat.
Mi-a mai placut un domn care citea cu nesat o carte si dadea navalnic paginile. Din pacate, nu am vazut ce citea, cartea era ascunsa ca pe vremuri intr-o invelitoare de caiet.

Un mic lucru amuzant

Am stat in metrou langa un grup deosebit de domni. Toti pareau sa aiba nume terminate in "-escu". Domnul Dumitrescu avea un coleg de munca tampit, domnul Petrescu incerca sa-si ajute copilul la teme, dar nu reusea pentru ca nu produsese un copil prea intelectual, iar domnul Bunescu nu zicea nimic, era doar un bun ascultator, dadea din cap si radea. Probabil el avea cele mai multe de zis, dar prefera sa le povesteasca intr-un loc linistit, nu din mers, in auzul tuturor.

Cand iti tii rasuflarea

Cand descoperi intr-o curte papadii pufoase si rezistente, desi bate vant rece de noiembrie, si apuci sa le faci si o poza inainte ca 2 caini negri si voinici sa apara in imagine.
Cand vezi un golan care joaca fotbal si ocheste cu mingea o batranica lipsita de aparare, cu vesta si fusta de lana, cand colo batranica se dovedeste a fi portar, si inca unul cu veleitati de antrenor.
Cand vezi o soseta intr-un copac gata sa fie luata de vant. Te opresti si te uiti, gata, acusica zboara, dar soseta se tine tare, doreste sa-si faca un cuib in copacel pana cand isi aduce si perechea acolo. Sunt multe sosete care-si propun sa se transforme in pasari, unele evadeaza de pe balcon si sfarsesc intr-o balta, uite ca ea a reusit!

Telepandispan

Acum ceva timp am facut un televizor dintr-o felie de chec. Pentru ca pe atunci nu aveam cont de instagram, pana sa ma misc eu si sa iau aparatul foto, sa potrivesc setarile ca sa-i fac o poza cat mai reusita etc. etc, l-am mancat. Cu tot cu crainici si cameramani din stirile de ciocolata, cu tot cu actorii cu capete de stafide din filme produse de companie M&M si paparazzi de lamaie. Si tare bun a fost! Intr-o viata anterioara, acum mii de ani, am fost sigur dinozaur. Unul distrugator! Pofta de distrus nu mai am, in schimb as manca intreaga lume dintr-o singura inghititura! De ce sa mananci un sandvis obisnuit cand poti sa-l transformi intr-o barcuta cu panze de cascaval si sa mananci astfel o intreaga ambarcatiune? Sau de ce sa nu incerci sa transformi un kiwi intr-un monstru si sa capeti vitamina c + toate puterile lui monstruoase!

Un regret

Mergeam prin soarele de toamna, ma simteam inundata de caldura placuta, imi pluteau frunze aurii prin fata ochilor si mergeam potrivit de repede, potrivit de incet. O dimineata perfecta, pe bulevard, si ce bine era! Pentru ca aveam muzica in urechi, n-am auzit pasi grabiti in spatele meu. Asa ca am vazut doar cum ma depaseste un domn impozant. Era imbracat sobru, cu o geaca lucioasa si neagra, extrem de serioasa. Iar pe geaca lui lucioasa si neagra o plosnita stralucitoare si bine dezvoltata. Statea prinsa acolo ca un mic ghiozdan patrat, daca erai atent puteai sa-i simti satisfactia ca e singura in tramvai si sta pe cel mai bun loc. Domnul s-a indepartat, eu am ramas cu mersul meu potrivit, fara sa-i spun ca are o plosnita pe spate. Bulevardul era lung, domnul se vedea acum ca un punct mic si negru, scaldat in soare, dar eu puteam inca sa vad plosnita prinsa cu nadejde de haina lui de toamna lucioasa si neagra.

La geam

In fiecare dimineata trec pe langa geamuri la care stau o multime de pisici si caini mici. Cainii mari stau la balcon, latra si-si flutura urechile, asteptand sa evolueze si sa le creasca maini ca sa poata sa-ti intoarca "paa"-ul. Pisicile stau demne si plictisite, nu le poti impresiona cu nimic. Cainii mici sunt de obicei batrani, stau pe pernute anti-reumatism si au ochi atotstiutori. Nu dau din coada prietenosi, au invatat ca esti un strain doar in trecere.
Tot la geam stau familiile de porumbei. Cei care nu au copii stau la ferestrele dinspre strada, mandri sa arate cat se iubesc, cat se respecta, cat de frumos se cearta si se ciugulesc. Cei cu familii mari aleg geamurile ferite. Cunosc o familie de porumbei care si-a facut cuib in fata unui geam de baie ce da intr-o curte interioara. Au doi pui mari si destul de uratei, care scot sunete de lilieci. Oamenii nu prea pot deschide geamul ca deranjeaza familia. Si-asa pasaroii nu prea au loc, tatal-porumbel doarme pe alt geam ca nu mai incape in cuib. In plus, desi ferit, locul e plin de primejdii. La un moment dat a aparut un porumbel personaj negativ care a vrut sa-i dea pe toti afara si sa le fure locul. Tatal-porumbel s-a luptat cu stoicism ore intregi cu oribilul porumbel. Pana la urma tot oamenii au salvat situatia si au aparat familia. Nu suntem o specie chiar atat de rea totusi. :)

Unele posturi nu ar trebui sa aiba titlu

Imi place sa consider viata un targ bizar prin care sunt menita sa ma plimb si sa descopar lucruri favorite neasteptate. Sunt zile in care ma minunez ca uite, exista animale ca focile, iti vine sa crezi ca poate exista o fiinta atat de alunecoasa, lucioasa si simpatica, in acelasi timp atat de cruda si mirositoare a peste? Sunt zile in care ma uit doar la filme vechi, vorbesc cu oameni care vorbesc doar despre ei, descopar instrumente muzicale ciudate, precum "hang drum" care seamana cu un ozn negru, ma indragostesc de oameni care-mi fac rau sau de oameni care-mi fac atat de mult bine, trec prin lucruri dureroase, pe care nu m-as fi asteptat niciodata sa le traiesc pentru ca, nu-i asa, ne simtim invincibili si aparati de viata, de parca viata e aici ca sa ne protejeze ca o mama. Si sunt zile in care am impresia ca inchid aparatul si nu mi se intampla nimic, pentru ca asa vreau eu, si chiar si asa ma indragostesc de faptul ca uite, suntem ca o cutie plina cu cadouri precum urechile, amigdalele, sinusurile, hai sa citesc despre rolul sinusurilor in capul unui om. Spunem mereu ca avem atat de putin timp la dispozitie si atat de multe lucruri de facut, ce mai conteaza timpul cand esti inconjurat de atat de multe lucruri minunate, hai sa ne petrecem fiecare minut admirand tot ce se poate si sa aruncam ceasurile pe geam!

Hei!

Nu e viata frumoasa? Cel putin a mea e sigur plina de lapte si miere la propriu, pentru ca un misterios borcan cu miere care nu exista mi-a umplut frigiderul de miere. Putine lucruri nu pot fi explicate stiintific, intamplarea asta face parte din ele.

Si vine primavara, ar trebui sa scriu 10 posturi numai despre asta, pentru ca devin extrem de fericita numai cand ma gandesc la asta. Fericirile mele s-au micsorat, au intrat complet la apa si au devenit fericiri simple si modeste: un buchet de flori, un pic de primavara, o intalnire obisnuita sau o zi in care nimeni nu face nimic, dar sunt cu totii sanatosi.

Azi am vazut un pitigoi. Ma tot gandesc de atunci ca i-ar fi stat bine cu o basca rosie, crosetata.

Dragii mei necunoscuti

In fiecare zi dau pe internet si pe strada peste oameni cu care as vrea sa am de-a face. Sa fim macar semi-prieteni, daca nu prieteni buni. Ii aleg dupa ceva ce nu poate fi descris, pur si simplu au un aer familiar, care are sens pentru mine. De exemplu, azi am vazut un baiat cu care mi-ar fi placut sa joc ping-pong, cu o fata mi-ar fi placut sa merg la cumparat oja cu sclipici, cu alte 2 fete sa merg la o degustare de vin, cu un domn extrem de bine imbracat as fi mers la o prezentare de moda sau la cumparat candelabre de cristal, cu o doamna as fi vorbit despre barbatii din ziua de azi, iar cu un baiat as fi facut schimb de muzica. Si tot asa, insira-te margarite. Si poate undeva, candva, cine stie... chiar o sa reusesc sa ma imprietenesc cu 10% din omenire.