Baiatul cu mingiuta portocalie

   Am zis ca scriu despre baiatul cu mingiuta portocalie, dar am uitat.
A fost asa, ca o metafora despre viata si n-am putut sa nu observ si sa nu spun "uite exact asa e si in viata!".
    In fata mea, pe bulevardul lung si drept, mergea un baiat imbracat foarte ciudat. In partea de sus purta sacou si camasa, ca un baiat care se duce la un eveniment special. In partea de jos avea blugi din aia cu talie pana la genunchi, care-i cadeau mereu din ce in ce mai jos. Niste pantaloni destul de incomozi, nici nu stiu cum mergea. Dar baiatului nu-i pasa de nimic pentru ca se juca cu multa pofta cu o mingiuta mica si portocalie, extrem de saltareata. A avut si pisicul meu o mingiuta gumata din asta, sarea asa de sus incat la un moment a disparut peste marginea balconului si dusa a fost, lasand un gol in sufletul iubitor de mingiute al motanului.
     Baiatul nu facea niciun pas fara sa arunce mingiuta de asfalt. Era clar ca intre ei doi exista o relatie speciala, pe care nimeni nu o va intelege vreodata. Si n-am mai vazut niciodata o mingiuta atat de fidela. Cat a inaintat baiatul pe bulevard, mingiuta a intrat in tufisuri, in curtile unor oameni, sub masini, a ajuns pana in trafic, pe linia de tramvai. Baiatul si-a pierdut de vreo 3 ori increderea ca mingiuta va fi din nou a lui. Dar de fiecare data, mingea a sfidat orice lege a norocului si s-a intors la picioarele baiatului, cuminte si ascultatoare.
     Iar eu m-am gandit ca exact asa stau lucrurile si in realitate. Oamenii si lucrurile care ti se cuvin, care vor sa-ti apartina, vor gasi intotdeauna o cale catre tine, chiar daca tu nu crezi ca asa o sa se intample, simti ca nu meriti, sau nu te mai astepti sa mai apara vreodata in viata ta.