Wednesday, July 29, 2009

In my secret lime life

Ceasul de la inserat aduce lucruri bune, e mai racoare, ceaiul are gust mai bun, scoti fructe reci si inghetata de la congelator, gandurile sunt mai obosite dar mai clare, oamenii sunt mai blanzi, fustele fosnesc placut deasupra prafului pe asfalt dar praful de pe picioare devine albastriu si nu mai pare atat de urat. Asta e atmosfera in Lemonezia, tara vacantelor mele. Lemonarzii, locuitorii Lemoneziei, sunt inalti si galbeni, au pulpe puternice si sosete trei sferturi verzi si danseaza nonstop dansul picaturilor verzi. Isi tin mereu gura punga si cand vorbesc, stropesc. Ei locuiesc in carusele galbene, traiesc intr-o permanenta dupa-amiaza-inspre asfintit si ai spune la prima vedere ca sunt niste acrituri. Sunt ca picaturile de ochi insa. Cand ma duc in vizita la ei imi aduc aminte cine sunt si vad asta cu atat de multa claritate incat mi-as dori sa am o vacanta lunar. Macar 2 zile. Cand ma indepartez de mine si incep sa cred ca sunt doar munca mea, locul unde traiesc, oamenii din jur si uit ca eu sunt de fapt cu totul altcineva. Sunt doar un turist mic si fericit care-si cumpara cercei mari cand intra in Lemonezia, atat si nimic mai mult :)

Sunday, July 19, 2009

Post hedonist

Nu pot sa raman suparata. La mine supararile vin pline de funingine si zboara pe geam curatate, viu colorate si date cu balsam. Pentru ca sunt un om norocos, cu o viata foarte frumoasa. Din cauza asta mi-e greu sa ma supar pe viata. Stau intr-o casa alba, plina de lucruri colorate si care miroase atat de frumos, a levantica si a lucruri noi incat atunci cand nu dorm acasa mi se face dor de ea si de crocodilul din holul de la intrare. Stau cu o fata care intelege importanta unei perdele in viata unui om si de care imi e tare drag. Sunt sanatoasa deocamdata si pot inca sa dansez trei ore in sir, nu sunt genul care tine diete si nu ma torturez cu cuvinte gen "trebuie", "asa e bine", "exista doar alb si negru". Si sunt recunoscatoare pentru tot ce-mi iese in cale, ma simt ca un mar rosu care se coace de zor pe creanga.

Tuesday, July 14, 2009

Intre punctul A si punctul B

Probabil exista un taram al lucrurilor mijlocii, oprite la mijloc, nici la inceput, nici la sfarsit, nici aici, nici acolo.
Un loc al prenumelor pe care nu le folosim, al relatiilor pe care nu le-am dus pana unde ne-am fi dorit, al drumurilor din care ne-am intors, al melodiilor si filmelor carora nu le-am vazut sfarsitul, al merelor pe care le-am aruncat pe jumatate nemancate.
Se spune ca ultima inghititura din farfurie inseamna puterea.
Sa fie toate lucrurile astea ramase in aer experiente care ar fi insemnat ceva bun dar am preferat sa nu le traim?
Sunt convinsa ca daca as renunta acum la Iren si mi-as folosi celalalt prenume, Maria, viata mea s-ar aseza si echilibra si eu as deveni un om mult mai stabil. Si-mi pare rau pentru Iren ca spun asta, mult mai inteligent. Dar mi-as pierde zapacenia si aiureala si blandetea cu care trec prin tot ce mi se intampla si dimineata cand m-as trezi mi-ar fi greu sa zambesc din toata inima.
Unii baieti m-au facut sa ma simt Maria.
De curand m-am simtit insa mai mult ca oricand Iren.
Sper ca toate lucrurile care ar fi putut sa fie chiar au un loc al lor, unde raman asa, in momentul acela plin, de inceput continuu, fara sfarsit; mi-ar placea mult sa existe un astfel de loc.

Sunday, July 12, 2009

Ia-l acasa pe Robert Redford



Fotografii de Vlad Birdu

Deocamdata nu stie sa vorbeasca. Daca ar vorbi sunt convinsa ca ar avea de spus foarte multe. Dupa cum se uita pe geam pare ca stie destul de multa astronomie si sunt convinsa ca oricine il va lua acasa, va castiga un partener de discutii desavarsit ce detine arta conversatiei la perfectie. In plus e un mic gentleman tare ingrijit si cuminte, cand cade dupa calorifer isi curata intotdeauna hainele.
Deocamdata se odihneste intr-o resedinta de protocol, dar are mare, mare nevoie de o casa a lui.

Nu vi se pare ca seamana un pic cu Robert Redford? Nu vreti sa aveti un mic Robert Redford alergand prin casa?

LE: Si gata, fermecatorul Robert ( sau Roberta, ca nu stim sigur ce e) a gasit-o pe Irina. Se vor muta impreuna si se vor iubi si happy end.
LLE: Si e fetita. Acum Robert Redford a devenit Matilda.

Wednesday, July 08, 2009

Diversi oameni care te fac sa suferi

Unii oameni sunt autobuze magice. Te pot purta in trecut, in situatii foarte neplacute. Te fac sa le retraiesti din nou. Cine a zis ca nu poti calatori in trecut e un mincinos. Ar trebui sa-i intalneasca pe oamenii astia, cu farurile lor puternice, care lumineaza exact ce te face sa suferi.
Unii oameni nu-s acolo cand trebuie ca sa-ti zica o vorba buna atunci cand ai nevoie, sa-ti lipeasca un leucoplast colorat atunci cand trebuie.
Unii oameni sunt departe si trebuie mereu sa te urci pe o scara ca sa ajungi la ei si oricat te-ai intinde le atingi atunci doar degetele de la picioare, ei misca din ele, tu te dezechilibrezi si cazi cu tot cu scara. Te lovesti si revenim la ce am zis mai sus: ei nu vin la tine cu leucoplaste colorate. Le pare rau de vanataile tale, dar nu e treaba lor sa te faca sa-ti fie bine.
Unii oameni nu stau in lumina soarelui cu tine, nu vor sa vada filme alaturi de tine, nu vor sa se trezeasca alaturi de tine dimineata, nu vor sa afle daca ai suferit de pojar si care e cartea ta preferata. Nu-ti fac jucarii din carton, nu te saruta cand ai emotii si n-or sa-ti dea niciodata un servetel pentru ca nu or sa te vada niciodata suflandu-ti nasul din moment ce nu vor fi niciodata pe langa tine cand esti racit si nu or sa vina la doctor cu tine.
N-or sa aiba niciodata portocale in buzunar pentru tine sau bilete la teatru. Si n-or sa vina cu tine sa faca baie in mare. Pentru ca e greu sa te duci la mare cu un om pentru care nu simti nimic.


Asta este pentru tot cei ce cauta "cum sa-mi dau seama ca ma iubeste" pe google. E exact invers ca in postul meu.

Saturday, July 04, 2009

O fapta buna

Pe culmea unui deal albastru traia un mic om obisnuit care cultiva alune patrate, haine scamosate si biscuiti cu gust de flori de piatra. In mica lui casuta nu incapeau decat el, un pat si o masuta in surubul careia care locuia un gandacel intr-un fir de praf.

Micul om obisnuit traia de unul singur, pentru ca era urat, bun la inima si nu avea deloc incredere in el. Pentru ca nu mergea niciodata sa se amestece printre ceilalti oameni si nu-i lasa sa-l cunoasca, acestia nu veneau nici ei la el. Ii cumparau alunele patrate, hainele scamosate si biscuitii, dar nu se apropia nimeni de el sa-l intrebe ce mai face, ce mai zice, daca nu-si doreste un pui de catel, daca nu vrea sa mearga la bar sa cunoasca si el pe cineva. De Craciun nu primea cadouri si de Anul Nou arunca peste hornul casei cu o petarda, isi punea o dorinta si apoi se ducea sa se culce. Nimeni nu poate cunoaste care era dorinta lui, pentru ca el nu spunea nimanui nimic si gandurile inca nu pot fi citite, desi renumiti cercetatori de vaza muncesc de zor sa descopere asta.

Pana cand intr-o zi gandacelul s-a trezit pus pe fapte mari. Si-a consultat ceasul personal gandacesc, care arata intotdeauna cate ore mai au de trait gandacii ( instrument foarte util pentru ei; atunci cand ai o viata atat de scurta trebuie sa stii cand incepe si se sfarseste ca sa o poti planifica mai bine) si a tresarit. Pentru ca mai avea doua doua zile de trait.

Gandacelul avusese o viata modesta si cinstita, nu facuse nici un rau, dar nici un bine cuiva. Incercase sa nu-l supere pe omul cu care locuia, sa duca gunoiul in fiecare seara si sa nu aiba visuri prea marete, lucru interzis in lumea lui. Dar acum ca mai avea atat de putin timp, gandacul s-a decis sa faca macar o singura fapta buna. Si pentru ca singurul pe care l-ar fi putut ajuta era micul om obisnuit, gandacul a hotarat sa-i schimbe acestuia viata. Asa ca a facut ordine in mica lui locuinta, a aranjat firul de praf pana cand arata asa cum trebuie, ca vechi, s-a rostogolit cu el pana la soba, l-a aprins de la o scanteie si l-a aruncat langa o recolta de haine scamosate care asteptau sa fie curatate de samburi langa o masa. Apoi a iesit pe usa si dus a fost.
Casa a ars total, mai putin cutia metalica in care statusera la un moment dat niste fursecuri si in care omuletul isi tinea toti banii.

Si astfel omuletul a fost fortat sa coboare de pe dealul albastru in oras. Unde oamenii simteau pentru prima oara un sentiment fata de el. E drept, unul nu prea placut pentru orgoliul cuiva, de compatimire. Dar era un inceput.

Astazi omuletul iese la bere cat de des poate, s-a imprietenit cu cativa oameni, a inchiriat o casa in centrul orasului, cultiva nu numai alune patrate, haine scamosate si biscuiti cu gust de flori de piatra, ci si nisip de sticla, ambalaje de scoici si agrafe de prins urechile pe spate, cu care are mare succes. Dar cred ca lucrul care-l bucura cel mai mult si de care este cel mai mandru este ca-i place o fata care-i aminteste tare mult de el.

E o mica fata obisnuita, pe care nimeni nu o baga in seama pentru ca este urata, buna la inima si nu are incredere in ea. Incearca sa o scoata in oras, dar inca nu a reusit sa o scoata din ale ei. Nu se lasa insa si spera mai ales ca fata asta are si ea o masa in surubul careia locuieste un gandac care locuieste intr-un fir de praf.
Toate dorintele de Anul Nou se implinesc mai devreme sau mai tarziu.

Friday, July 03, 2009

Ce vreau eu

Totul se schimba si parca nu se schimba nimic in ultima vreme. Uneori nu stiu incontro ma indrept. Pentru ca am atatea dorinte si atatea scopuri, dar toate parca sunt raspandite in toate orizonturile si impreuna nu au un sens. Asa ca am stat aseara si m-am uitat la tavan cu o privire serioasa si m-am gandit cum sa cos toate bucatelele astea intr-o patura sub care sa ma bag atunci cand nu stiu pe unde sunt.
Vreau sa dau mult mai des raspunsul: "Sunt fericita, de ce ma intrebi?"
Vreau ca noptile de duminica sa fie la fel de pline de planuri ca noptile de sambata.
Vreau sa am cat mai multe zile in care sa nu am ce face, sa nu fac planuri si sa am senzatie de libertate, sa stiu ca o pot lua in orice directie.
Sa sun la cat mai multe sonerii.
Sa nu ma supar niciodata pe viata si pe ce mi se intampla.
Sa devin un mandarin intelept ( pentru ca daca devin mandarina in mod sigur o sa sfarsesc in farfuria cuiva) dintr-o fabula, care sta pe un acoperis si spune povesti.
Sa am entuziasm.
Sa gatesc cat mai multe supe, cu taietei lungi si buni.
Sa devin o sarutatoare ( cautatoare de saruturi).
Sa-mi sara inima din piept de cat mai multe ori atunci cand suna telefonul, cand vad ca am mailuri noi, cand aud ca am primit un sms.
Vreau sa cresc cea mai inalta floare de regina noptii din Europa.
Vreau sa fiu tinuta de mana cat mai des.
Vreau sa fiu lasata sa ma invart in viata anumitor oameni.

No comments for this post.