Wednesday, July 29, 2009

In my secret lime life

Ceasul de la inserat aduce lucruri bune, e mai racoare, ceaiul are gust mai bun, scoti fructe reci si inghetata de la congelator, gandurile sunt mai obosite dar mai clare, oamenii sunt mai blanzi, fustele fosnesc placut deasupra prafului pe asfalt dar praful de pe picioare devine albastriu si nu mai pare atat de urat. Asta e atmosfera in Lemonezia, tara vacantelor mele. Lemonarzii, locuitorii Lemoneziei, sunt inalti si galbeni, au pulpe puternice si sosete trei sferturi verzi si danseaza nonstop dansul picaturilor verzi. Isi tin mereu gura punga si cand vorbesc, stropesc. Ei locuiesc in carusele galbene, traiesc intr-o permanenta dupa-amiaza-inspre asfintit si ai spune la prima vedere ca sunt niste acrituri. Sunt ca picaturile de ochi insa. Cand ma duc in vizita la ei imi aduc aminte cine sunt si vad asta cu atat de multa claritate incat mi-as dori sa am o vacanta lunar. Macar 2 zile. Cand ma indepartez de mine si incep sa cred ca sunt doar munca mea, locul unde traiesc, oamenii din jur si uit ca eu sunt de fapt cu totul altcineva. Sunt doar un turist mic si fericit care-si cumpara cercei mari cand intra in Lemonezia, atat si nimic mai mult :)

19 comments:

o-felie-de-liliac said...

:) foarte dragut, imi place cum scrii, faci oamenii sa zambeasca! :)

iar zambetul e mai frumos seara :)

JohnnyDoe said...

Am auzit ca agentiile de turism deja au inceput sa vina cu oferte "all inclusive" pentru Limezia,dar sper din toata inima sa nu descopere niciodata Lemonezia, pentru ca ea trebuie sa ramana asa cum e.

Dan Ioanitescu said...

Limoncelele sunt dulci-acrisoare si-i iubesc pe Lemonarzi. Seara isi atarna in par flori de portocal si de lamaita, danseaza imprastiind cu gratie arome si beau impreuna mojito...

Sophy said...

:) imi place mult lumea ta..pentru ca si eu am una, dar mea era construita in jurul cartilor. imi placea sa cred ca sunt un personaj-narator..si era asa de reconfortant..stateam seara si imi imaginam povestea asa cum imi placea mie..

Wanna said...

Citind despre Lemonezia ta, mi-am amintit de cartea "In zahar de pepene" a lui Richard Brautigan. Aceeasi idee...numai ca era cu pepeni. :)
Eu as vrea o lume cu aroma de piersici. :)

laura s. said...

cred ca miros frumos lemonarzii astia :)

adriana said...

citind imi spunesam...numai mintea de ceai poate sa scrie asa ceva....un text tocmai bun de citit si memeorat chiar, pentru zilele toride...zile in care e musai sa ai la indemana un evantai...m-am hotarat...imi fac un evantai din textul tau...stii...sunt niste evantaie(chinezesti, cu siguranta) din care atunci cand sunt falfaite , valuri, valuri de parfum te inconjoara...ma si vad cum imi fac vant cu evantaiul meu si arome lemonarde ma vor invalui...asta mai inseamna si ca vei fi in gandul meu ori de cate ori va fi nevoie de aer proaspat...cum Lemonardia e destul de aproape, cred ca ne vom ciocni din cand in cand la taraba cu cercei...

PS. E pentru prima data cand regret ca nu stiu sa desenez...imagineaza-ti cum i-ar sta textului tau cocotat pe un sevalet...cred ca Dali s-ar fi bucurat sa te cunoasca

alexmoldovan said...

Întrebare tehnică: se bea limonadă sau vodcă-lemon acolo, în ţara vacanţelor tale?

adriana said...

draga Iren, am revenit, pentru ca incep proiectul cu evantaiul...am nevoie de text...copy-paste imediat...cred ca te voi da in judecata...pai tu stii cata treaba am eu azi?!...si tu hocus-pocus, mi-ai dat peste cap tot elanul...acum am chef doar de joaca...am inceput cu blogul...si daca zic joaca, stii ce inseama asta...pai nu imi trece cu nimic...ma tine cam o saptamana cheful asta...la cate responsabilitati am pe cap nu stii ce greu imi va fi... si pentru ca esti responsabila de toate, la schimb, te invit un pic pe la mine...sa ne dam in balansoar dardindar: Green Tea cu aroma de lamaie

simona florea said...

my wonderland are balonase colorate care plimba neancetat, are arome calde si exotice, oameni cu zambet si cantec, mai are vant care danseaza cu baloanele, muuuulte culori din alte lumi, norisori pufosi pe care-mi odihnesc baloanele si cel mai bleu ciel. Te invit sa te plimbi si promit sa-ti dau si suc de lime, ca e putin mai dulce:)

partieeeee said...

Sa nu uitam de dentistii lemonarzi, care n-au freze si nici scaun de care sa te tii bine. Nu, la ei se merge ca la gustarea de dupa-amiaza, te servesc cu tarte galbene si cat timp mai schimbi o vorba cu ceilalti pacitenti, gata, ti s-au si strepezit la loc dintii.

Cat mai multe lemonezile, Iren!

Black Bitch said...

Sunt sigura ca esti un turist aparte...

puiu said...

@ alexmoldovan: tu sigur esti inginer de profesie...gresesc?

alexmoldovan said...

I get it: vodka it is.

Irina Alexandra said...

Nici nu e nevoie de alta lume. Aici la tine e totul dulce acrisor...mai bine nici ca e nevoie. Felicitari tie, fata de ceai, lamai si nume exotic, si locuitorilor lumilor tale!

alexmoldovan said...

@puiu M-ai ghicit perfect. Desigur că sunt inginer: inginer al sufletelor.

noapteaiguanei said...

Te apreciez enorm pentru lumea pe care ai creat-o! Mi-ai adus zambetul pe buze si bunadispozitie in casa!
Week--end placut!

Fanfan said...

Cand doi lemonarzii se intalnesc si se intreaba "ce mai faci?" banuiesc ca raspunsul poate sa fie "bine, dulce acrisor" sau "hmmm, cam acrisor astazi" :o)
Salutari lemonarzilor!

Antoaneta said...

Lemonarzii beau infuzie de lamâie cu gheata, se spala cu sapun de chitra si se racoresc cu sorbet foarte alb, pentru care folosesc mult suc de lamâie. Se ametesc placut numai cu Limoncello, Mojito si Caipirinha, in acestea din urma punând felii groase de lime.