Sunday, July 19, 2009

Post hedonist

Nu pot sa raman suparata. La mine supararile vin pline de funingine si zboara pe geam curatate, viu colorate si date cu balsam. Pentru ca sunt un om norocos, cu o viata foarte frumoasa. Din cauza asta mi-e greu sa ma supar pe viata. Stau intr-o casa alba, plina de lucruri colorate si care miroase atat de frumos, a levantica si a lucruri noi incat atunci cand nu dorm acasa mi se face dor de ea si de crocodilul din holul de la intrare. Stau cu o fata care intelege importanta unei perdele in viata unui om si de care imi e tare drag. Sunt sanatoasa deocamdata si pot inca sa dansez trei ore in sir, nu sunt genul care tine diete si nu ma torturez cu cuvinte gen "trebuie", "asa e bine", "exista doar alb si negru". Si sunt recunoscatoare pentru tot ce-mi iese in cale, ma simt ca un mar rosu care se coace de zor pe creanga.

41 comments:

Antoaneta said...

Pai sa ne traiesti:) Perdelele sunt esentiale, in dormitor am albastre si in salon rosii, de bumbac de la IKEA. Coacere placuta.

Iren said...

Multumesc, e bine-aici pe creanga :)

ciocolata cu piper said...

de ce ai fi genul care tine diete? daca aveai ce slabi, probabil erai si genul asta.. pana atunci, nu esti.

Iren said...

ciocolata cu piper: dieta in sensul de infranare, retinere. uneori vorbesc mai simbolic decat ar trebui :))

darry.anna said...

Bine te-am gasit Iren!Citesc de ceva vreme posturile tale.Sunt foarte frumoase iar cuvintele transmit frumusetea mai departe.Iti sta bine in rolul de mar,doar un mar in asteptarea coacerii poate observa atat de bine ceea ce fac oamenii ce gandesc si ce spun ce sentimente au.
Iti doresc sa nu tii niciodata dieta,nu ajuta la nimic.:)
Soare placut pentru coacerevant lin pentru leganare si stropi linistiti de ploaie sa te racoreasca!:)

Leo said...

Marule rosu, vrem si noi sa ne molipsim de la tine !

Iren said...

darry.anna: multumesc, multumesc :)

Leo: pai d-aia am facut blogul, ca sa dau mai departe :)

mara said...

fericito! (sau fericit-o! dacă vrei) :P

Iren said...

mara: hihi hug-s

madlen said...

exista niste tipuri de sincronizari care continua sa ma surprinda la fel de placut de fiecare data.. ele imi confirma convingerea ca lumea se traieste pe picioroange telescopice reglabile si ca .. daca esti atent.. observi ca inaltimea la care sunt reglate ale tale coincide aproape milimetric cu inaltimea altor participanti la viata.. asta iti permite sa te uiti in ochii omului peste capetele celor din cotidianul tau si al lui si sa-i spui.. " ce dimineata frumoasa.. nu-i asa ca azi cafeaua a avut o aroma persoanala?" :))

blueanka said...

nici ca se putea sa dau peste randuri mai potrivite pentru o zi de luni. multumesc.

Iren said...

madlen: apropo de sincronizari :)) exact despre asta voiam sa scriu in urmatorul post. o sa vezi.

noapteaiguanei said...

Emani atata prospetime, atata dorinta de viata si optimism, incat nu pot sa iti doresc decat sa ramai asa, TANARA si FERICITA!

Iren said...

noapteaiguanei: tanara clar o sa raman cat de mult pot. cum dau peste un fir de par alb, cum il smulg. nu am chef sa ma vopsesc inca.

ciocolata cu piper said...

Iren said...

ciocolata cu piper: dieta in sensul de infranare, retinere. uneori vorbesc mai simbolic decat ar trebui :))

- si eu uneori iau prea in serios unele cuvinte. :D

puiu said...

foarte frumos spus..de abia astept sa am si eu casa asta de care vorbesti tu proaspata si alba si mirosind frumos, si mai ales a mea :)....cred ca nu mai este mult de asteptat:)

Iren said...

ciocolata cu piper: aici sa nu iei nimic in serios, e un loc neserios.

puiu: nu e casa mea, dar important e ca ma simt acasa. eu astept pana o sa-mi permit casa cu gradina. si daca nu o sa-mi permit o sa ma retrag la tara. ca asta deja am.

laura s. said...

multumim pentru starea de bine, Iren!

ddunia said...

Doamne ajuta pentru perdeluta!!! :) Nu-mi pot imagina o casa fara o perdea si-o biblioteca.

septimia said...

exact.fara extreme.doar culori amestecate pe paleta de pictor.fiecare are sevaletul sau. al meu e colorat

drawforjoy said...

Cu o casa colorata unde miroase a levantica nu poti sa fii altfel decat un mar rosu.

o-felie-de-liliac said...

foarte frumos :)
aprecieri :)

Iren said...

drawjorjoy: mie mi-ar placea sa fiu mar alb. n-am mai mancat de multa vreme un mar alb :-\

Evergreen said...

Mmmmm... cîtă plăcere am savurat!

adriana said...

ale tineretii clipe...

Luminitza said...

vrei sa stii idealul de perdele ale unei femei care s-a copt , iar acum e deja pom cu floare de mar la vraf?:
perdelele de in.portocalii.fac ca lumina care intra sa fie calda, chiar si cand ploua afara:-)

allé said...

Fericito! :)

aproapealb said...

ai facut cumva psihologia? :) de asta mi-am amintiti cand ai zis de trebuie, gandire in alb si negru... :)

danibun sau simplu dani bun said...

f tare. esti f tare. cred ca m am indragostit.

danibun sau simplu dani bun said...

cred ca m am indragostit putin si sper mai mult sa mi treca. oricum e f tare sa fii indragostit de iubit nu stiu cum e numai familia si prietenii si multe alte lucruri : pasarile, oamenii ....

danibun sau simplu dani bun said...

cred ca m am indragostit repede si sper sa mi treaca usor

Sophy said...

initial toate merele sunt la fel, dar apoi aproape de etapa finala se contureaza unele mai frumoase, mai rosii si mari..dar cel si cel mai important cred ca e persoana care culege marul..nu toti stiu sa il culeaga, sa il ingrijeasca, sa il savureze..dar cu siguranta tu o sa fii norocoasa :)

o-felie-de-liliac said...

te asteptam cu postari noi :)
ne cam lipsesti :)

simona florea said...

hei!

supararile sunt pentru sufletele intunecate, care nu stiu sa puna zambet peste tot ce-i inconjoara;oamenii veseli se bucura de tot, de culori, buzunare, perdele, zambete, vise, etc, nu-i asa?

Iren said...

o felie de liliac: sunt in vacanta, mai rar cu scrisul :)

Iren said...

Sophy: trebuie sa ma feresc deocamdata de daunatori pana sunt culeasa :))

aproapealb: da :)

Luminitza: am si o perdea portocale. si-mi iau si una verde. mai nou pun 3 perdele la un singur geam.

simona florea: mie imi plac si supararile, daca-s prea vesela multa vreme simt cum ma prostesc. doar ca supararile sunt foarte tricky: devii dependent sa vezi ceva rau, sa te nemultumeasca totul.

Dan Ioanitescu said...

Iren intra grabita in casa ei alba, cu acoperisul din levantica si calca din nebagare de seama pe coada crocodilul de la intare, care scoase un suspin de placere...
"oare unde l-am pus?" se intreba Iren.
Se indrepta catre fotoliu, iar dorintele colorate ei se foira si-i facura loc sa sada. Iren deschise poseta si zambi multumita : un mar rosu ii facea cu ochiul atarnad de o creanga....

Rodica Botan said...

De 30 de ani sint plecata din Romania...si am citit mereu pe blogui sa regasesc gustul ala al limbii romane de care-mi aminteam din liceu...

Pot spune ca l-am gasit in cele ce scrii...si vad ca nu conteaza subiectul...atit inima cit si mintea ti-au furnizat destul material, fantezie, si talent...

Dulce mai este graiul romanesc, si ce usor si cu cita gratie il minuiesti...!!!

Iren said...

Rodica: multumesc, este un compliment tare, tare frumos :)

Giolly said...

...mi-am sters blogul..pentru ca nu aveam net...acum am din nou si mi l-am reactivat.

daca ai placerea de a trece din nou blogul la blogroll...iti multumesc...daca nu, iti multumesc din nou pentru intelegere.

mi-era dor sa te citesc.

Iren said...

Giolly: esti mai ok?