Monday, November 28, 2011

Dezamagiri

Imi place mult cuvantul "dezamagire". Nu cred ca sunt prima care observa in continutul lui cuvantul cheie "amagire". Asta inseamna ca atunci cand esti dezamagit, de fapt te trezesti la realitate si  renunti in sfarsit la o iluzie. Nu-s cea mai mare fana a adevarului, cred ca uneori e bine sa tii pentru tine lucruri care i-ar face pe altii sa sufere degeaba. Dar imi dau seama ca ma insel. Pentru ca atunci cand afli tarziu adevarul, e de un milion de ori mai dureros.
Am avut parte de atatea dezamagiri in ultimii 3 ani, incat am simtit la un moment dat sa-mi nascocesc un super-mecanism de aparare. Oamenii ma dezamageau, faceau asta in mod constient si totusi eu le cautam scuze. Nu ei erau de vina, eu eram, sau societatea, buletinul meteo nefavorabil, intamplarea aia de acum x ani, aligatorul albinos, extraterestrii care controleaza mintile sau e-urile din alimente. Daca vreti cumva sa angajati un cautator de scuze, va rog, eu sunt persoana potrivita, fac asta gratis, din pasiune. Apoi colectionez scuzele si le aranjez in rame clasice, pe un perete alb, ca sa le pot privi oricand simt nevoia de a-mi infige cutite in inima.
Nu avem cum sa ne tinem departe de dezamagiri, dar putem alege sa fim sinceri si sa nu ocolim adevarul doar pentru a ramane intr-un loc caldut, dar care nu exista de fapt.

7 comments:

Alice Mihalache said...

Fără loc călduţ e frig şi când e frig îţi doreşti aşa de mult căldură încât înveţi să fii egoist. E sănătos să fii egoist... uneori! Dar e plistisitor să fii sănătos... uneori! :)

Iren said...

Suna asa complicat :(

ana said...

=))asa sunt si eu ..si cred ca am ajuns si la performanta de a-mi cere tot Eu scuze celui care m-a dezamagit.:))))) "scuza-ma ca prin interactiunea cu mine a iesit uite energie negativa ce ti-a stricat armonia si libertatea ta caci vazandu-ma/aflandu-ma in calea ta Dezamagita ..te-am intristat..dar saracu de tine ..nu te poti schimba.tu fii tu insuti!..eu imi cer scuze ca te-ai oglindit.":))))))lol.te pup.

pinguilde said...

Am alt mecanism. La fiecare om intalnit primul lucru pe care il caut sunt partile bune. Le iau pe toate si le pun ca pe timbre intr-un clasor. Apoi cand se intampla sa faca ceva ce ma intristeaza sau nu se ridica la inaltimea asteptarilor, scot clasorul. Defectele sunt asa, ca niste timbre cu colturile rupte, mai fara valoare. Ma uit apoi la toata colectia. Uneori e suficient de mult frumos in ciuda ultimelor achizitii de timbre.

Oamenii au toti defecte. Si in general dupa ce trec de adolescenta oamenii nu se mai schimba. Asa ca ii iau cum sunt. Si daca au ce sa-mi daruiasca desi trebuie sa depaseasca tot timpul handicapul atator bube in cap, atunci pot sa-i pastrez in cabana cu oameni dragi. Dez-amagita, evident, dar nu dezamagita. Desi (sau caci) da, da, da. E un cuvant bun si frumos, care ne mentine senini.

Stefan said...

totusi dezamagirea e personala, e intima... nu stiu daca se poate reprosa altora (oamenilor)... pentru simplu fapt ca nu ei sunt cei care ne dezamagesc ci imaginea despre ei pe care o construim in minte atunci cand relationam cu ei si care - uneori - tradeaza, sau difera de persoanele lor reale... daca esti un idealist (construiesti imagini usor si le preferi adevaratelor persoane), atunci dezamagirile vin prin furtunul de dush :)

adriana said...

La multi ani!

tigara electronica said...

your life begins at the end of your comfort zone !!