Azi am muncit mult, am obosit si m-am gandit la buburuze. Am acest tic cognitiv, imi vin numai buburuze in minte cand simt ca nu mai pot.
A fost odata ca niciodata un camion incarcat cu lazi pline ochi de buburuze. Buburuze mari si mici, cu ochelari, cu pantofi cu toc, cu papion, cu carti in buzunar, cu dinti de tigri si cunostinte de semiotica. Toate tipurile de buburuze fusesera urcate in camionul ala si trimise sa se piarda in lume. Pentru ca se decisese ca de acum inainte oamenii nu mai merita sa fie ei cei mai tari de pe pamant. Au nevoie de concurenta, au nevoie sa se uite in sus la cineva si sa-si doreasca sa fie si ei asa. Si dintre toate fiintele pamantului, se pare doar buburuzele, cu bulina lor de inima, au puterea de a micsora cantitatea de rautate dintr-un om. Bine ca nu e vorba de crocodili!
2 comments:
presimt gramatica generativa :)
Mă tot gândesc ce s-ar mai putea descărca în ziua-n care buburuzele o să se sature de semiotică și-o s-o dea la schimb pe semințe mici de fistic și praf de fluturi bețivani...
Pentru că știi, buburuzele n-au intrat încă la apă ca oamenii, dar azi-mâine...
Nu sunt pesimistă deloc, nu-i așa?
Post a Comment