Nu-mi place sa pun titlu la fiecare post despre nimicuri

- Este oficial: nu mai am nici un viciu, nici o dependenta, nimic! Acum sunt un om plictisitor desavarsit. Intotdeauna oamenii de genul meu mi s-au parut dubiosi. Ca si cum cumintenia lor este o fatada care ascunde niste adevaruri teribil de periculoase. Si iata-ma in aceeasi barca acum.

- Ma gandesc cu nostalgie si ciuda la perioada mea de liceu. Nu-mi era frica sa experimentez noi coafuri, haine aiurea, culori cat mai vii. Ieseam in evidenta si nu-mi era frica de asta. Purtam fuste!! Scurte!! Nu-mi era frica de pantofii eleganti, de cerceii lungi de margele si bratari multe si incurcate intre ele. Acum ma surprind captiva unei garderobe mari plina de haine de acelasi gen, cuminti si comode, care nu ma fac sa ma simt nicicum. Am nevoie de un stilist cat mai cutezator, care sa ma bata la cap si sa ma faca sa cumpar hainele alea de "irene" de odinioara.

- Mi-am gasit un nou partener-de-coincidente. Pe asta il vad mai rar, are parul lung ( noroc ca-l tine mereu strans in coada), are tot fata de programator si din in cand seamana cu Johnny Depp ( altfel nu-l iertam la faza cu parul lung!). Eh, dar nici partenerii-de-coincidente nu mai sunt ce au fost. Unde este entuziasmul de odinioara?

- Din categoria "hey song you're fucking cute" ( ce-mi place numele asta de tag :P): The boy least likely to - I'm glad I hitched my apple wagon to your star.

- Ieri rds-ul mi-a pus fibra optica. Ca atare stau acum intr-un morman de cabluri gri si albe, cu picioarele bagate intr-un prelungitor de priza ( bagat in priza, normal). Poate ca asta este explicatia muschilor mult prea bine dezvoltati ai parului meu ;))Trebuia sa fac ceva cu cablurile astea ( ala gri cred ca are vreo 3 metri) dar nu prea am unde sa le ascund :( Pentru ca am o camera sincera, fara ascunzisuri, "ce e in gusa si-n capusa" :)).

- Un alt efect al perioadei mele islandeze este fascinatia pentru sunetele de culoare violet. Un exemplu este melodia M83 - Violet tree. Suna exact a violet. O brosa in forma de copac, pusa pe o bluza din catifea indigo. Sau poate brosa de care Hercule Poirot nu se despartea niciodata, cea cu o vaza plina de violete :).