Sunday, October 29, 2006

Pentru tine, soseta

Fire de soseta - din invataturile unei sosete catre fostul ei stapan

- spre deosebire de oameni, sosetele sunt condamnate sa fie mereu doua, in afara de sosetele care devin marionete si acced la un nivel superior, al creativitatii universale si care devin unice. Majoritatea isi gasesc insa moartea singure pentru ca se pierd de pereche. Desi traiesc in case relativ mici, exista o zona crepusculara care inghite sosete, un triunghi al ciorapilor din care, chiar daca revin, pentru ca sunt desperecheate, tot moartea le asteapta. Unele iau drumul gunoiului nu pentru ca raman singure si nefolositoare, ci pentru ca la un moment dat le-a fost gasita o folosire nedemna, impura. Se cunosc cazuri in care, de exemplu, o soseta a fost folosita drept batista, intr-un moment de criza. O soseta nu mai are nici un rost daca se murdareste intr-un alt mod care nu implica picioare.

- viata unei sosete seamana foarte mult cu anumite relatii. Urma degetului mare este persistenta si inconfundabila. Dar uneori stapanul inverseaza din greseala sosetele. Si o soseta se vede in situatia de a avea doua urme de deget mare. La fel ca intr-o relatie, trebuie muncit mult pentru a trece peste urma lasata de primul deget mare. Dar cu perseverenta, multe spalari si nerevenit la piciorul initial, prima urma se estompeaza, ca si cum nu ar fi fost niciodata.

- In raiul sosetelor albe, inalbitorii nu miros niciodata a clor.

ps: post scris in amintirea unei sosete care s-a pierdut in dulap si probabil nu va mai fi gasita niciodata. era o soseta pe care te puteai baza, colorata intr-un mod placut, cumparata acum 2 ani, intr-o toamna fericita. imi placea foarte mult :(

9 comments:

Iulian said...

"Exista o zona crepusculara care inghite sosete, un triunghi al ciorapilor din care, chiar daca revin..."

Da, eu acelei entitati ii zic Gaz, adica motanul meu care cotrobaie, fura si ascunde si sosete printre altele, iar daca nu e vorba de Gaz, atunci cele doua destine textile tot se vor intalni odata ş'odata!

Marturisesc pe aceasta cale ca imi plac foarte mult sosetele cu degete. Nu sa le port eu, ci sa le vad purtate de fete, cu toate ca nu stiu daca mai sunt trendy. Oricum, le voi pastra si lor un loc in inima mea :)

koma said...

emotionant. ma intreb ce alte articole urmeaza (sa se piarda)

luli said...

ah da... si eu cunosc o soseta unica. mascota bibliotecii de franceza, pe care, din intamplare, dupa multi ani, am revazut-o acum o luna.

mi-a placut metafora cu degetul mare. iti vine ca... un ciorap!:)

silvia said...

am o multime de sosete desperecheate. imi pare rau pentru fiecare si mai ales pentru neglijenta mea :(

Panzer said...

e asa de trist,asa de hopeless...chiar imi pare rau de sosetele care se pierd...sad.

April said...

de unde le scoti, fata draga!?!?!?

i'm in awe.

Irene said...

de fapt postul asta a fost scris de o soseta, nu de mine :P

tonymichael2046 said...

i wanna enter -and- join this 'sosete' world ... :) ...

Moonica said...

Un sfat : o punga a sosetelor desperecheate. Acestea asteapta pana la urmatoarea spalare cand isi vor regasi surata. Daca nu si nu vor fi purtate impreuna cu alte tipuri - rase - culori de sosete. De ce sa arunci sosete... pana la urma sunt toate surori chiar daca au culori diferite.