Post imens, despre cumparaturi

Cand am ramas fara prietene foarte bune, una din cele mai superficiale probleme de care m-am lovit (dar totusi importanta :P) a fost: eu cu cine ma mai duc sa fac cumparaturi????? Prima data cand am intrat singura intr-un magazin a fost pentru mine cam asa cum cred ca ar fi pentru un agorafobic sa iasa in piata Obor. Nu aveam cui sa cer sfaturi, cu cine sa rad din toate nimicurile, cui sa dau geanta si plasele sa mi le tina cat timp ma aruncam asupra bluzelor de pe umerase ca sa le fac o expertiza.

Fac o paranteza: de fapt cu asta inca mi-e greu; sa ai 5 plase imense intr-o mana, mana la fel de subtire ca o craca de tufanica, si sa scormonesti printre niste bluze cu cealalta mana (eventual stanga), bluze ingramadite, prinse unele in altele, este cumplit. Mai ales ca ghiozdanul iti tot cade de pe umar, bluzele cad de pe umeras in praf, vanzatoarele te urasc si te suspecteaza ca faci cumva sa “pici” o bluza intr-una din plasele tale gigantice :)) iar celelalte cliente par sa nu aiba loc din cauza ta si atunci te calca pe picioare in dusmanie. Mda, cu asta inca nu m-am obisnuit :(

Dar, in general, m-am obisnuit sa fac cumparaturi singura si chiar sa-mi placa sa fac asta ( mai putin cand este vorba sa merg intr-un loc unde nu am mai facut cumparaturi niciodata si am nevoie de un serpas sa ma indrume si sa-mi arate cele mai sigure poteci, sa-mi povesteasca despre obiceiurile si traditiile de acolo )). M-am obisnuit sa intru val-vartej in magazin si sa ma indrept exact spre perechea de blugi cu numarul potrivit ( da, inca imi mai cumpar blugi in fiecare luna )), sa probez totul cu viteza luminii, spiritul meu de precizie cauzand mereu mirare vanzatoarelor. Imi place si pentru ca pot sa fac turul magazinului de 14 mii de ori, sa intru in acelasi magazin de n ori si sa ma uit la aceeasi bluza si tot sa n-o cumpar, fara sa enervez pe nimeni pentru ca trebuie sa se tina dupa mine si sa tina pasul cu mine ( merg foarte repede) si sa faca acelasi lucru din nou si din nou.

Totusi mi-as dori sa se inventeze un robotel pentru mers la cumparaturi. Am vazut ca s-a inventat robotelul-dadaca, asa ca probabil cel pentru cumparaturi este pe drum. Nu numai pentru ca sunt eu moarta dupa robotei, ci pentru ca imi si inchipui cum as merge eu cu un robotel dupa mine [ nu stiu de ce in imaginatia mea robotelul arata ca micul cos de gunoi de langa birou, numai ca rosu, nu alb:( ], carandu-mi plasele cu o figura impasibila, cum i-as cumpara eu un cojocel sa nu-i inghete mecanismul sensibil, cum am vorbi noi despre lampa aia visinie very feng-shui si cum el mi-ar zice sa-mi tin banii in portofel ca am neaparata nevoie sa cumpar acum o bluza in dungi, nu lampa si ca de fapt nici de bluza nu am mare nevoie, totusi mai bine sa ai doua bluze in dungi decat doua lampi!

Da, si cum nu spuneam, mi-am cumparat azi iar geaca :D. Geaca asta merge exact cu vremurile astea nici calde, nici reci, dar mai degraba reci decat calde. Numai ca am auzit ca luni va ninge deci nu voi apuca sa o port prea mult :(. Meteorologi ticalosi! Si era cat p-aci sa-mi cumpar un portofel roz foarte dragut, cu stea rosie in frunte, in 5 colturi. Dar cum masonii au stea in 5 colturi, mi-am zis sa nu-mi cumpar totusi un portofel masonic :-s. Asa ca sunt inca in continuarea portofelului ideal ( dar cand nu sunt eu in cautarea unui lucru-ideal, fie el portofel, pereche de blugi etc?).

Si poate ma ajuta cineva. Tot caut si nu gasesc sireturi din alea mai late pentru snicarsi, dar nu foarte late - nu mai am varsta pentru sireturi prea late ). M-am plictisit sa-mi spal sireturile albe de la snicarsi :-s. Ori de cate ori imi da cineva telefon seara sa ma intrebe ce fac, eu raspund invariabil: “Curat cu clor sireturile”. Desi le spal in fiecare saptamana, zici ca-mi tarsai picioarele prin funingine ora de ora, asa de oribil de murdare sunt.

Sambata viitoare voi merge din nou la cumparaturi! Si eu care credeam despre mine ca nu sunt o shoppaholica :((