Hibernare

Mi-e prea somn. Zilnic. Nu stiu daca este de la hibernare sau pisicul meu are o boala a somnului care ii picura de pe mustati si ma molipseste. E de ajuns sa-l vad catarandu-se in pat si asezandu-si obrazul pufos pe piciorul meu, ca mi se face instantaneu somn. Sunt in stare sa-mi pierd un weekend intreg dormind si tot sa incep saptamana intr-o dispozitie de toropeala.
Dar uneori am nevoie de weekendurile astea mai singuratice, petrecute in mijlocul patului, cu castronul de struguri albi plini de beteala si cu un caine de vanatoare pe eticheta in brate. Sa ma uit la televizor la tot ce se poate si sa nu fac nimic, absolut nimic, nici macar sa trag jaluzelele( o ora uitat la televizor, o ora citit, o ora dormit)
Zilele astea o sa termin de citit Casa spiritelor si o sa ma indrept cu viteza spre Ibsen ( incepand cu "Brand"). Astept sa vina decembrie si zapada. Imi merge tare bine, desi in acelasi timp nu am prea multe de povestit. Doar o stare de multumire molcoma, care nu poate fi povestita. Ma simt asa cum probabil se simt zilnic pernele dintr-un balansoar. (Ce aiurea, as vrea sa-mi cumpar un balansoar si nu am unde sa-l pun. Uneori am impresia ca traiesc intr-o boxa supraglomerata).