Friday, December 01, 2006

De 1 decembrie

Ce poate fi mai minunat decat o zi de vineri libera? Pana si pisicul a simtit sarbatoarea din aer, pentru ca dimineata ne-am jucat in pat ca doi copii mici, fugarind un gogoloi mare de hartie, desi el violeaza un pulover rosu de obicei, in diminetile obisnuite. Acum am pe repeat The Beatles - I want to hold your hand. Mi-a ramas in cap de cand cu Silent Disco. Este perfecta pentru dimineata asta!
Azi voi face bradul, pentru ca eu gandesc ca un patron de magazin si stiu cat de important este sa bagi omul in spiritul de sarbatori cat mai devreme posibil :)) Plus ca vine Mos Nicolae, care nu are pom, are doar ghete, si nu e pacat?

Cand eram mica aveam niste cizme pe care le puneam la usa ( cu ce ravna le spalam, sa arate cat mai frumos). Tin minte o iarna, inainte de revolutie, cand mama statuse la coada cateva ore sa-mi cumpere cizme roz de cauciuc, cu o foca desenata pe ele, cu ce mandrie le-am pus la usa. Iar alaturi am pus o pereche de papucei de papusa, in numele papagalului meu, pe care le-am gasit a doua zi pline cu seminte de mei :)))
Tot cand eram mica, asteptandu-l pe Mos Nicolae ( pentru ca voiam sa vad care e diferenta intre el, Mos Craciun si Mos Gerila) am adormit cu lampa aprinsa si cu mana pe bec. Ca atare, dimineata m-am trezit cu o arsura imensa in incheietura mainii, de fapt cu o gaura. Ca un miracol insa, nu ma durea nimic. Am si acum cicatricea.

Si acum sa raspund la tag-ul dat de Monica.
Trebuie sa spun ce vreau de la Mos Nicolae si sa aleg lucruri pe care oricum le pot avea, lucruri pe care le pot avea, dar foarte greu, lucruri pentru care nu merita sa ma zbat, dar mi-ar placea sa le am totusi si lucruri imposibile.

1) Mi-ar placea un aparat de fotografiat, dar stiu ca pe asta o sa-l primesc de ziua mea. Si o bentita din aia cu aparatori pufoase pentru urechi, intr-o culoare decenta. V-am zis cum o sa inventez eu niste aparatori de urechi, neprinse de urechi, pe baza de magneti? Si cum magnetii o sa vindece durerile de cap? :))) Si mi-ar mai placea si o calatorie cu balonul. Dar asta sa se intample intr-o dimineata de mai, atunci cand rasare soarele, nu iarna, ca nu am chef sa inghet.

2) Mi-ar mai placea o casa cu camere mari si luminoase. Mi-am si facut un calcul. Din banii mei si numai ai mei, sacrificand vacantele si mancarea si totul, in 20 de ani o sa mi-o permit :))

3) Nu pot sa gasesc nici un lucru pentru care nu merita sa ma zbat. Eu pentru orice pot gasi un merit :-\.

4) Lucruri imposibile? Nimic nu este imposibil. Deja mi s-a indeplinit o dorinta asa-zis imposibila. Tanjeam dupa bombonelele Cip. Iar ieri tata mi-a cumparat din intamplare asa ceva. Dintr-un butic obscur, unde gasesti de toate. Numai ca nu se mai numesc Cip. Cip este numele categoriei acum: drajeuri cip. Bomboanele se numesc Bimbolino :)) si sunt produse de SC Venus Impex srl. Au doi elefanti pe punga, doi elefanti copiati cred din desenele Cartea Junglei dupa cum arate. Pentru sugestii si reclamatii puteti trimite un mail la adresa bimbo.venus@email.ro :)))) Am stiu eu ca Venus nu este nimic mai mult decat o bimbo :)) Din pacate bombonelele astea cred ca sunt vechi si prost facute, prea tari, vag mentolate. Vad ca dupa ce au stat o noapte in punga desfacuta parca s-au mai inmuiat! Si parca s-au mai si mentolat, daca e posibil asa ceva :)) Pentru ca sunt bombonele mici si inselatoare, care se imprastie cu usurinta cand le mananci, acum este plin pe jos la mine in camera de buline colorate :)). Ceea ce este foarte placut!
Asa ca, vedeti voi, dorintele imposibile chiar se pot indeplini!

11 comments:

stingo said...

Dear. Eu ştiam că bradul se face pe 24 decembrie.

Mulţumesc pentru vestea cu Bimbolino. Viaţa mea va căpăta un nou sens.

Irene said...

Pai bradul principat, din sufragerie, va fi facut pe 24 decembrie, asa cum cere traditia :D Bradul de la mine din camera este cel facut grabnic :P

Cand cauti Bimbolina, nu uita sa-l cauti in cele mai obscure magazinase. Nu cred sa-l gasesti in vreun supermarket.

astroid said...

fascinant. daca as putea as tine tot timpul brazi in casa, impreuna cu un ursuletz panda ( sa nu fie zgomotos si sa-i placa merele ).

cieloblu said...

ce veste buna mi-ai dat cu bombonelele cip, le caut de secole sau cel putin asa am eu impresia ...

stingo said...

sufragerie... lol
De când n-am mai auzit cuvântul ăsta

iuli said...

hm.. oare ce contin bomboanele astea? vad ca te-au facut foarte happy..

vic said...

mmm, cip pescuite cu limba din cutiute rotunde de plastic

needless to say ca si eu m-am gandit la cip in ultima vreme si tot ma trezeam pomenind de ele ... nici nu ma mai mir de coincidentele astea (cea mai recenta: nihasa cu fam. roademult)

silvia said...

ai deja un client pentru aparatoarele de urechi :)

jane said...

n-am avut niciodata aaratoare de urechi. vreau si eu!!! mi se par f frumoase... asa, mari si pufoase :)

Lulu said...

Sunt singura care a remarcat fraza urmatoare: "...ne-am jucat in pat ca doi copii mici, fugarind un gogoloi mare de hartie, desi el violeaza un pulover rosu de obicei, in diminetile obisnuite."

Ma bucur sa te regasesc :-)

Irene said...

bine ai revenit. nu uita de tag :D