"Cati copii a ucis dupa ce-i violase? Nici el nu stia, atatea violuri si crime savarsise. Documentele vremii numara intre sapte sute si opt sute de victime, dar acest numar pare sa fie departe de realitate."
Eroul principal, Durtal, dezamagit de veacul in care traieste incepe sa cerceteze Evul Mediu, o epoca mult mai interesanta in viziunea lui, si se concentreaza pe studiul vietii lui Gilles de Rais, cel retinut de memoria colectiva sub numele de Barba Albastra. Gilles de Rais este o figura istorica foarte stranie, imorala si inumana: mai intai lupta alaturi de Ioana d'Arc, devotat ei si lui Dumnezeu ca apoi sa innebuneasca brusc si sa devina nu numai satanist, ci si pedofil. Cand insa este prins si condamnat la moarte, brusc Gilles de Rais devine iar foarte cucernic, se caieste pentru tot ce a facut si toata lumea il iarta, incepe sa se roage pentru el si sa-l caineze pentru soarta cruda. Cartea mi s-a parut la inceput captivanta prin subiectul ei, dar nu m-a prins, nu m-a pasionat, doar m-a socat uneori, si m-a plictisit alteori. Durtal este un personaj enervant, neinteresant, monoton, pasiv si fara culoare, care cerceteaza viata lui Gilles de Rais, se duce sa ia masa acasa la un clopotar si are o relatie cu o femeie isterica ( in urma acestei relatii ajungand la concluzia ca poti sa iubesti o femeie doar daca aceasta nu-ti apartine si dragostea este una fara de speranta). Punctul culminant este atunci cand Durtal participa la o liturghie neagra, unde nu rezista insa prea mult timp, din cauza dezgustului care il cuprinde, preferand sa ramana la cercetarea satanismului doar din carti.
Am aflat lucruri noi despre incubi si sucubi ( evident din punctul de vedere al bisericii), si despre practicile sataniste in evul mediu, despre femeile posedate, isterice si epileptice, ( nu bolile de nervi explica posedarea ci posedarea explica bolile de nervi), despre vrajitorie si otravuri ( temuta otrava din soarece alb). Datorita subiectului cartea este o lectura care te marcheaza si nu o uiti imediat dupa ce ai terminat de citit, dar nu m-a facut o adepta a naturalismului spiritualist.
