Curios cum tinem uneori minte niste non-intamplari: doar pentru ca lumina era frumoasa, oamenii - buni, atmosfera - linistita si senina, de un sfarsit al lumii care nu e apocalipsa pe care o asteapta toata lumea, ci demn si frumos.
Era intr-o seara, la apus, intr-un vagon de tramvai. Era putina lume in el, ne uitam cu totii pe geam. Eram scaldati intr-o lumina aurie care ne facea sa avem piele de sirena si par de miere. O doamna tinea in brate, invelit intr-un pulover, un chihuahua batranel, care tremura si zambea calatorilor. Mergeam drept inainte, fara mari zdruncinaturi, prinzand mereu verdele la semafor si pot sa jur ca aveam cu totii acelasi gand in minte: ca totul va fi bine.
