Dragostea in vremea gogosilor

Declaratiile poetice de dragoste nu mi se par sincere deloc. Asa ca nu-s de acord cu ele. Declaratiile de iubire trebuie sa fie practice. Nu o sa spun niciodata: "Te iubesc asa cum iubeste luna stelele". Dar s-ar putea sa zic: "Te iubesc asa cum iubesc gogosile cu gem de caise de la patiseria de pe bulevard, atunci cand ies de la serviciu si mi-este foarte, dar foarte pofta de o gogoasa calda!"

O amintire

Crema pentru maini cu mult lapte si unt de shea de la The Scottish Fine Soaps de la Diana mi-a adus aminte de un sapun pe care il foloseam acum multi ani. Era un sapun patrat, pentru copii, de la farmacie, din pacate i-am uitat numele, mirosea a curat, a alb si a haine pentru papusi. Tin minte ca m-am spalat cu el intr-o zi cu eclipsa de soare. Aveam ochelarii de eclipsa la ochi si afara batea vantul. Plutea in aer o aroma de lapte, sarbatoare, vara, viata perfecta si fara griji.

Acele lucruri mici, care-si fac bine meseria

Nu prea plang dupa obiecte, ma atasez destul de rar de ele. Apar insa din cand in cand si exceptii, dar e vorba intotdeauna de lucruri mic, usor de inlocuit: un elastic de par alb cu rosu, pe care il am de milioane de ani, a prins probabil si era dinozaurilor, o cana cu un pescarus si dungi albastre, care-mi aminteste de o plimbare pe un ponton, plimbare ce o sa se intample probabil in viitor, pentru ca in trecut in mod sigur nu am fost pe acolo, un Yeti mic, de jucarie, care sta mereu pe langa monitor si-mi aduce aminte ca mi-am dorit un Yeti de jucarie cand eram mica si uite ca de-abia acum a ajuns la mine, o perna decorativa de la Ikea, care nu e nici macar prea comoda, dar nu pot fara ea, o bratara din granate care pare cusuta de mana mea stanga, o perie ionizatoare care face parul moale, dar cu textura de fan zburlit, instalatia de lumini de Craciun care merge tot anul si inca nu s-a ars niciun bec, cerceii in forma de dinozauri sau un pulover bleumarin pe care imi vine sa-l port chiar si atunci cand fac baie.