Telefon cu majordom

  Mi-am dat seama ca in dezvoltarea mea de homo sapiens vorbitor la telefon am sarit peste o etapa foarte importanta: n-am avut niciodata telefon cu robot care inregistreaza mesaje. Am sarit direct de la telefonul cu disc la telefonul mobil gigantic. Vad in filme oameni care se intorc obositi acasa, isi arunca pantofii peste umar si se prabusesc obositi pe o canapea, dar nu inainte de a apasa pe butonul rosu al telefonului care clipaie, semn ca au mesaje. Si ce mesaje au! Numai lucruri importante: mesaje de la psihopati, mesaje de la iubiri pierdute, etc. E drept ca puteai sa lasi mesaje in casuta vocala a telefonului mobil, dar nu e acelasi lucru. Pentru mine, robotul de telefon fix era ca un fel de majordom serios, care avea grija de casa ta si raspundea demn si la telefon.
  Pentru ca moda se repeta si lucrurile vintage sunt mereu cool, asa cum mi-am luat acum cu mare bucurie frigider retro, sunt sigura ca o sa-mi iau la un moment dat si un telefon cu robot-majordom, pe care o sa-mi las mesaje singura, in caz ca nu o sa se sacrifice nimeni.

Alo?

Cabinele de telefon au devenit invizibile pentru ca nu le mai folosim. Dar ele exista in continuare, chiar daca tufele au pus stapanire pe ele si praful le-a pudrat si camuflat. Natura observa imediat cand oamenii nu mai folosesc un lucru si pune imediat mana ei verde si stufoasa pe el.
Pentru ca luna trecuta m-am mutat la casa mea si am schimbat drumurile, am inceput sa trec foarte des pe langa o cabina telefonica parasita. Pe care nici n-as fi vazut-o daca nu as fi observat ca prea imi iese mereu in cale un sobolanel sprinten. Ce chestie, m-am gandit, uite un sobolan care ma place si se bucura ca trec pe aici! Dar nu, era doar o coincidenta si sobolanelul nu-mi iesea mie in cale, ci doar se nimerea sa vina acasa exact in acelasi timp cu mine, casa lui fiind sub cabina telefonica cu pricina. Sau poate era doar un operator grabit, intors din pauza de masa.