Ploaie de dorinte cazatoare

E bine sa ai din cand in cand dorinte mici si excentrice. E stiut faptul ca dorintele alea mari, care au nevoie de ani sa se indeplineasca, si alteori au nevoie de cateva vieti chiar, trebuie amestecate cu multe dorinte marunte si nu neaparat importante. Ca sa ti se indeplineasca si tie ceva si sa nu te mai simti mereu ghinionistul/ghinionista pamantului.
De exemplu, eu imi doresc foarte mult sa-mi fac un autoportret artistic cu o gaina fotogenica.
Iar o dorinta care mi s-a indeplinit de curand: in viata mea a reaparut din nou un acordeon mic, de culoarea smaraldului, pe care il credeam pierdut pe vecie.
In plus, mi-am indeplinit singura 30% dintr-o dorinta foarte serioasa, aceea de a avea o viata cat mai usoara si cat mai putin complicata cu drame. Tot ce am facut a fost sa-mi schimb ultimul portofel din seria portofelelor posedate de alarme care se reactivau periodic. Din cauza acestor portofele, ajunsesem sa intru in orice magazin cu inima in dinti, privirea in jos si senzatie de hotoman pus pe fapte rele. Si cand auzeam alarma si vedeam bodyguardul cum zboara spre mine ca un bondar incantat, imi promiteam ca o sa arunc portofelul umilintei undeva cat mai departe, poate chiar in Groapa Marianelor. Aproape 100 de bodyguarzi au vazut ce am in plase si in geanta. Acum doua zile am reusit insa in sfarsit sa scap de blestem. Si ca sa ma razbun pe toate specia portofelelor, mi-am luat in locul lor un penar minunat, cu elefanti, de la Carturesti. Pentru ca m-am plictisit sa fiu om mare.

Adevărul gol-plinuţ

Daca o sa vorbesti doar despre ce nu ai, sau ai pierdut, sau ti-a scapat printre degete, o sa te trezesti ca ai o viata plina numai de goluri, sparturi si bule de sapun dizolvate in aerul trecutului. Si cand iti vezi viata ca un cascaval elvetian, poti sa fii sigur ca o sa atragi numai soareci si sobolani, care o sa rontaie si mai mult din ea.
Dar daca o sa vorbeste doar despre ce ai, o sa descoperi ca ai o viata atat de plina, incat ai de dat si altora un pic, sau poate chiar mai mult, din ea. Si ca plinul nu se termina niciodata, oricat de mult ar veni altii si ar lua.

O intamplare in culori

Am pus rosia pe farfuria galbena si, impiedicandu-ma in papucii albi, m-am grabit sa raspund, suna telefonul argintiu. Am auzit vocea ta verde. Doar ca nu era verdele obisnuit, verde de frunza, verde de smarald neslefuit. De data aceasta era un verde-venin de vipera, galbeniu si alunecos. M-am facut albastrie la fata si m-am asezat pe canapeaua crem. O perna indigo a cazut pe covorul rubiniu. Si ziua aurie s-a facut treptat neagra.

Ziua Internationala a Vanatailor

M-am trezit dimineata si am dat cu piciorul in tocul usii si imediat mi-am prins un deget in usa de la baie, apoi, nu stiu cum, ca totusi nu am degete textile, mi s-a prins un alt deget ca un snur in jurul clantei usii de la intrare. Iar la bucatarie am deschis usa de la dulapul de sus, am uitat-o deschisa si i-am facut cunostinta cu tampla mea. Apoi am calcat stramb, mi-a intrat o creanga in ochi si m-am zgariat intr-un cui.

Sarbatoresc cam o data pe luna zile din acestea, pline de urme, cucuie si vanatai. Dar atunci ma gandesc ca totusi e ok, e bine ca inca am un corp pe care sa-l invinetesc.