Mini si maxi-agresivii

Singurii oameni pe care nu-i inghit deloc, nici cu lingurita, nici cu polonicul, sunt mini-agresivii si maxi-agresivii. 

Mini-agresivii sunt cei care nu arata amenintator, dimpotriva, par cele mai diafane creaturi, dar daca nu fac ceva ce trebuie si le zici asta sau spun ceva cu care nu esti de acord, deschid o gura cat o sura, in care rechinii musca, serpii sasaie si flacarile iadului ajung pana la cer. Cu ei nu poti sa ajungi la un compromis, iar discutiile sunt adevarate masacre pentru nervi. Sunt agresorii care tipa mereu "sunt o victima!" in timp ce-ti dau cu un ciocan peste degete.

Maxi-agresivii sunt cei care nu numai ca injura si jignesc chiar si atunci cand sunt fericiti si glumesc, dar explodeaza cand ti-e lumea mai draga. Langa ei esti mereu plin de funingine si chiar daca ai un self-esteem din otel, o sa-ti faca niste gauri ca niste molii de fier.

Vecini speciali

Un vecin mai batran decat viata isi plimba cei 2, 3 sau 4 caini mici si negri ( numarul e variabil in fiecare zi). Ii ajut sa intre si le tin deschisa usa de la intrare, fapta buna care nu ramane nerasplatita.
- La ce etaj stai, ma ia la rost.
- La 11.
- Aha, esti vecina cu Dumnezeu!

Buletin ornitologic

Strigatele pescarusilor se impart in 3 categorii de sunete:
- planset de bebelus sinistru, care apare de dupa o perdea neagra, intr-o casa bantuita, si-ti provoaca un atac de cord.
- raset de vrajitoare, calare pe o maimuta zburatoare
- om extrem de enervant, care te striga mereu: hei, hei, hei, hei, hei, hei, hei, hei. Si chiar daca te intorci la el si zici "ce-i", el o sa-ti raspunda tot cu "hei".

In alta categorie intra si vulpea asta polara, care se prapadeste de ras, cu voce de pescarus.

Ceva despre altceva

Imi plac toate florile, de la micile nu-ma-uita pana la hortensiile gigantice, cat capetele de copii uriasi. Imi plac frunzele de banan si urechile de pasari, care sunt doar niste mici gauri negre si complicate ascunse sub puful des. M-as uita o vesnicie la formele care apar in crapaturile de pamant uscat si la desenele neregulate de pe covoarele berbere marocane.
Apropo de covoare, am citit la un moment dat un articol frumos despre covoarele Navajo, care au in tesatura o multime de greseli. Pentru ca atunci cand indienii fac un nod gresit, nu se intorc sa-l refaca. Il lasa acolo, drept amintire a clipei in care au facut ceva gresit. Pentru ca greselile sunt lucruri normale, niste momente pur si simplu, nu e nicio rusine sa le faci si sa-ti aduci aminte de ele, nu toate merita corectate. Chiar si atunci cand nu ai invatat nimic si le repeti.

Poezia unui om racit

Ca o pisica intr-un submarin,
Incerc sa-mi regasesc drumul catre cer senin.
Pentru ca am un sinus infundat,
Si vreau sa respir aer, mult si proaspat aer
Din cauza unui virus fraier
Care prefera sa-si duca zilele intr-un nas
In loc sa faca plaja pe un vas
Sau sa inchirieze o camera intr-un ananas.

Produse de care am mare nevoie

dar care inca nu s-au inventat:

Mic camp gravitational artificial, care opreste in aer caderea din mana a obiectelor precum paharele, telefoanele, cutiile cu pudra etc.
Papuci anti-impiedicare.
Ochelari cu care vezi potentialul malefic al oamenilor cunoscuti ( ca intuitia e inca alerta cand e vorba de necunoscuti).
Specie noua de pisici domestice, cu gheare si dinti neascutiti si fara sistem de alergare nocturna.
Buton pe care-l apesi din timp, cu 10 minute inainte, care cheama pentru tine liftul, sau numara oamenii de la coada si-ti zice care e coada cea mai mica sau care merge cel mai rapid.

Statuie

   Cel mai de pret dar pe care mi-l face pisica mea dificila este darul nemiscarii. Trebuie sa stau nemiscata atunci cand se suie la mine in brate, pentru ca altfel e vai si amar de mainile mele. Nu are sens sa ma supar pe ea, asa ca prefer sa fiu recunoscatoare pentru minutele in care primesc nemiscata, neconditionat, dragostea ei conditionata. Este aproape ca o meditatie.