Thursday, February 26, 2009

Concursul oamenilor invizibili care devin brusc vizibili

Citeam eu la diamantul povestitor despre Roblogfest ( multumesc pentru complimentul cu antene :))) si despre cum era la inceput, acum o mie de ani.
Iata ca vine din nou Roblogfestul, eveniment tare popular pe aici, pe la noi prin batatura.
Acum am vazut ca sunt inscrisa si eu prin marinimia cuiva, ma simt ca o babutza inscrisa la un concurs de miss. Nu prea mai vreau sa particip, dar nici nu o sa scriu sa-mi scoata blogul ca ar fi un gest urat. Mai bine sa votam pe cineva mai tinerel. Eu de exemplu o sa tin cu ciresele pentru ca au de toate. Nu-s de fapt cirese, sunt un castron plin cu peste 20 de feluri de fructe.
Dar sa redevenim melancolici.
Stiti cum a fost la primul roblogfest? Ehe, ca un zefir intr-o seara inabusitoare. Toata lancezeala si depresia oamenilor care nu mai scriau din cauza sfarsitului iernii ( cum e acum, de exemplu) a luat brusc sfarsit si toti scriam plini de ambitie. Nu cred ca a existat cineva care sa se inscrie si sa nu creada in sansele lui. Si a fost si cu surpriza si cu scandal, ce mai, exact cum trebuie sa fie o gala de premiere :)). Pentru ca eram putini, n-avea nimeni prea multi cititori, ne citeam mai mult intre noi, nu exista nicio presiune. Ce mai, a fost placut!
Dar acum stau si ma gandesc bine. De fapt ma tot gandesc de cateva luni.
Nu mai am pofta si entuziasmul de acum 4 ani asa ca trebuie sa ma reinventez. Nu pentru ca tin neaparat sa am blog ci pentru ca atunci cand te plictisesti de o casa te apuci sa o redecorezi, nu sa o vinzi. Si eu am ajuns sa ma simt aici bine. Dar a devenit rutina si asta nu mai e pe placul meu. Si uneori e prea metaforic chiar si pentru gustul meu. Si nu mai pot sa scriu deloc rautati pentru ca ma citesc prea multi. Si e la fel de previzibil ca orarul metroului. E clar ca o sa ramana tot un moment de liniste, dar o sa schimb felul de liniste.
Cel mai tare ma bucura ca am reusit sa nu scot bani din el :)) Asta suna tare ciudat,stiu, mai ales ca zilele astea chiar am mare nevoie de bani si unii zic ( dar nu toti) ca valoarea lui lucru se reflecta in suma de bani cu care poate fi vandut. Dar mie-mi place tare mult asa, sa fiu misterioasa si saraca in coltul meu si lumea sa vina sa nu plateasca intrare ca in vizita, nu la concert. E ca si cum as trai pe o plantatie de portocali si in loc sa vand fructele si sa-mi fac un palat, eu le dau de pomana si locuiesc in continuare in casa fara etaj.
Acum sa vedem cum fac sa ma reinventez :-\

18 comments:

Alexandru Ilie said...

Inspiratie pentru reinventare! ;)

sayadinna said...

te apreciez tare tare pentru tot ce esti si tot ce-ti imaginezi..si ma bucur ca nu strici minunatia asta de ceainarie cu banere aducatoare de venit.

Antoaneta said...

Tu te reinventezi spontan, fara sa incerci. Stii, vorba aia, just be yourself. Scrie ce-ti trece prin cap, nu te gandi la cititori, dar nu ne lua comentariile. Rrrrr, cum zice cireasa. Foarte tonica de altfel, multumesc de sugestie. Pentru declansat depresie, sugerez revista Tabu si ceea ce numesc ei vedete.

another cherry said...

Cireasa tinerica care face cat 20 de fructe multumeste de asa tratatie la ceai.

Sinbad said...

Nu cred ca ai vazut vreodata pe viu o plantatie de portocali... din motive imposibil de inteles, portocala face bine la sarpe si la paianjen. Cred ca ai vinde si fructele si plantatia si gardul - fara sa stai mult pe ganduri.

Iren said...

alexandru, sayadinna: multumesc :)

Antoaneta: nu scot comentariile, nu. pentru loc de vorbit in pustiu mi-am facut contul de tumblr :))

another cherry: cu placere, sa te vedem pe loc fruntas la roblogfest ;;)

sinbad: of, era un fel de-a spune. serpii si paianjenii nu au nevoie de vit c?
oricum, sunt convinsa ca d-aia exista atat de multe portocale in lume, pentru ca proprietarii lor isi vand disperati plantatiile, incercand sa scape de hoardele de paianjeni si serpi speriati de scorbut.

Darael said...

Poate nu ai vinde portocalele (portocale poate vinde oricine), si ai ramane doar cu casuta veche (fara etaj), dar in jurul tau ar fi plin de prieteni.

Care ar trece pe acolo pentru tine, nu pentru portocale.
Pentru tine si un strop de ceai....

Carmen said...

de acord cu sayadinna :)
e placut aici la tine , fara atatea clipoceli...un adevarat loc de liniste :)
astept curioasa rezultatul reinventarii

amellia said...

ai putea totusi sa faci putina publicitate pe blog...ai scoate bani frumosi

Luminitza said...

auch!cireshicatinerica care face cacofonii!da acum ca tot mi-ai dat blogul ei am sa ma uit!
martzishor fericit, irene!

Iren said...

Darael: un ceai de portocale

Carmen: multumesc

amellia: se poate si altfel :)

Luminitza: martisor fericit si tie, si imagineaza-ti ca ti-am dat un martisor cu un coshar-corsar care seamana cu un yeti, omul padurilor ( chiar exista un astfel de martisor, l-am vazut eu!)

junkb0x said...

incearca sa te joci cu o tema de blogspot, sa o personalizezi in fel si chip, cu ceainice, cani cu abur si lingurite argintate pe margini. renovarea blogului poate sa vina si din schimbarea decorului :) si eliminarea starii de plafonare, macar la un nivel mental foarte de suprafata poate o sa se diminueze... sa nu uitam ca a venit primavara cu zambile mov pe birouri.

Iren said...

junkb0X: daa, multumesc, stiu ca daca lucrez la forma se mai schimba si continutul dar de data asta incep de la continut ca sa ajung la forma. nu mai vreau ceainice, vreau altceva :)

junkb0x said...

da, ai dreptate, schimbarea trebuie sa vina din interior, dar cu siguranta este nevoie si de un declansator, ca cel al unei pusti vechi, ce trebuie curata de praf mai intai si unsa bine.

frenchmaria said...

Te vezi blogând pân' la pensie?

Oare cât de mult ne putem reinventa? Cred ca nu ne putem reinventa complet niciodata. Mai degraba scrijelim caile incepute pâna dam de lumina de dincolo de ele si atunci ne oprim doar sa admiram drumul. E un fel de drum al autocunoasterii.

...

Iren said...

frenchmaria: nu vorbesc de reinventarea mea ca persoana, vorbesc de reinventarea blogului.
de ce sa nu am blog pana la pensie? nu e o meserie, nu ma obliga nimeni sa scriu despre aceleasi lucruri, poate sa ia orice forma vreau eu, pot oricand sa-l schimb, sa-l mut, sa-l transform. si sunt convinsa ca o sa-mi placa sa scriu si la 70 de ani.

dragoshsucks said...

sugestiv titlul blogului:)asta e com de moment:))

ipoblog said...

Daca ar fi sa despic firul in patru, pentru musafiri portocalele ar trebui sa fie mereu pe gratis, nu? :)