Iata ca vine din nou Roblogfestul, eveniment tare popular pe aici, pe la noi prin batatura.
Acum am vazut ca sunt inscrisa si eu prin marinimia cuiva, ma simt ca o babutza inscrisa la un concurs de miss. Nu prea mai vreau sa particip, dar nici nu o sa scriu sa-mi scoata blogul ca ar fi un gest urat. Mai bine sa votam pe cineva mai tinerel. Eu de exemplu o sa tin cu ciresele pentru ca au de toate. Nu-s de fapt cirese, sunt un castron plin cu peste 20 de feluri de fructe.
Dar sa redevenim melancolici.
Stiti cum a fost la primul roblogfest? Ehe, ca un zefir intr-o seara inabusitoare. Toata lancezeala si depresia oamenilor care nu mai scriau din cauza sfarsitului iernii ( cum e acum, de exemplu) a luat brusc sfarsit si toti scriam plini de ambitie. Nu cred ca a existat cineva care sa se inscrie si sa nu creada in sansele lui. Si a fost si cu surpriza si cu scandal, ce mai, exact cum trebuie sa fie o gala de premiere :)). Pentru ca eram putini, n-avea nimeni prea multi cititori, ne citeam mai mult intre noi, nu exista nicio presiune. Ce mai, a fost placut!
Dar acum stau si ma gandesc bine. De fapt ma tot gandesc de cateva luni.
Nu mai am pofta si entuziasmul de acum 4 ani asa ca trebuie sa ma reinventez. Nu pentru ca tin neaparat sa am blog ci pentru ca atunci cand te plictisesti de o casa te apuci sa o redecorezi, nu sa o vinzi. Si eu am ajuns sa ma simt aici bine. Dar a devenit rutina si asta nu mai e pe placul meu. Si uneori e prea metaforic chiar si pentru gustul meu. Si nu mai pot sa scriu deloc rautati pentru ca ma citesc prea multi. Si e la fel de previzibil ca orarul metroului. E clar ca o sa ramana tot un moment de liniste, dar o sa schimb felul de liniste.
Cel mai tare ma bucura ca am reusit sa nu scot bani din el :)) Asta suna tare ciudat,stiu, mai ales ca zilele astea chiar am mare nevoie de bani si unii zic ( dar nu toti) ca valoarea lui lucru se reflecta in suma de bani cu care poate fi vandut. Dar mie-mi place tare mult asa, sa fiu misterioasa si saraca in coltul meu si lumea sa vina sa nu plateasca intrare ca in vizita, nu la concert. E ca si cum as trai pe o plantatie de portocali si in loc sa vand fructele si sa-mi fac un palat, eu le dau de pomana si locuiesc in continuare in casa fara etaj.
Acum sa vedem cum fac sa ma reinventez :-\

