Zilele astea inventez noi modele de ibrice, am scapat - nu mai sunt babysitter de pisoi-demon asa ca pot sa ies din carantina si sa scot de prin cotloane toate obiectele care puteau fi sparte, distruse, roase ( adica mai toate obiectele mele), stau de vorba la telefon cu picioarele pe calorifer, desenez pe margini de revista modele de tapet, beau ceai negru si ma uit la filme cu crocodili, scriu povesti despre oameni de zapada ( ca inca e sezonul lor), mi se pare ca beau viata lingurita cu lingurita si e foarte bine. Si incerc sa ma tin la distanta anul asta de oamenii nepotriviti.
Pentru ca
- oamenii neopotriviti nu-s niciodata calzi
- au culoarea gri atunci cand te gandesti la ei
- nu au tot timpul din lume
- nu fac planuri cu tine
- nu stiu cum sa te scoata din carapace
- nu inteleg sau se inteleg doar pe ei
- vor sa fie distrati, ca la circ
- sunt extraterestri
- nu simt cand ai chef de vorba si te intreaba mult prea rar cum esti tu
- nu cred in tine
- cred si ei, la randul lor, despre tine, toate aceste lucruri
Sune metaforic dar asa stau lucrurile in realitate.
No comments:
Post a Comment