Wednesday, April 20, 2011

Cafea, ursi si concursuri

Ursul care nu stia sa faca nimic

A fost odata un urs care nu stia sa faca nimic. Nu stia sa mearga pe bicicleta, sa conduca o masina, sa aiba o afacere, sa faca fursecuri, sa comande online lucruri, sa foloseasca un computer, sa sarute pasional o ursoaica, sa darame un stejar dintr-o lovitura, sa ia miere din stup fara sa fie intepat de cel putin 10 ori, sa-si faca parul castaniu si matasos, ca-n reclamele pentru samponul ursilor bruneti, sa citeasca fara sa-si miste buzele si multe altele.

Si cum statea el asa ganditor si amarat pe o buturuga, a simtit un miros bun si brun in acelasi timp. Ceva ce-i facea pofta sa se ridice si sa plece. Sa faca altceva decat sa stea si sa se vaite in sinea lui ursuza. A pornit pofticios in cautarea mirosului gustos si a ajuns in fata unei case. La un geam deschis statea un barbat barbos si ochelarist care savura o cana mare de cafea.
- Ce e aia, intreba nepoliticos ursul. 
Barbosul insa nu se intimida si-i turna si ursului o cana de cafea, pentru ca asa sunt cafegii, d-abia asteapta sa imparta o cafea buna cu altcineva si sa stea cu acestia la o vorba, doua.
Si tot vorbind ei, imbatat de parfumul exotic al cafelei si de gustul ei amarui, dulce-aspru, ursul isi deschise sufletul barbosului.
Dupa trei saptamani de la aceasta intamplare, ursul statea  iar pe buturuga lui gandindu-se la viata lui. Dupa trei biciclete rupte sub greutatea lui, barbosul il invatase in sfarsit sa mearga pe bicicleta. Urma sa conduca pentru prima oara in viata lui o Dacie veche si galbena peste doua zile. Si tot peste doua zile barbosul ii planificase o iesire la cafea cu o ursoaica trupesa si bruneta din cartier. 
- E bine, isi spuse ursul, turnandu-si delicat din ibric inca un pic de cafea fierbinte, avand grija sa nu-si friga pernele de la degete.

Eu cred ca minunata cafea din poveste ar putea fi cafeaua Papa Jacques. Nu o puteti gasi in orice magazin, e proaspat-prajita si are un gust extrem de bun si nu v-as povesti de ea daca nu mi-ar placea mie foarte mult. Daca vreti si voi sa vedeti cum e, lasati aici un comentariu. Radu, the coffee-man de la Papa Jacques are 3 pachete de dat cadou asa ca voi face maine dupa-amiaza (joi, 21 aprilie, ora 15) o tragere de sorti si 3 dintre voi vor putea bea cat de curand o cafea buna. 
Sau, daca n-aveti chef de tragere la sorti, va puteti duce sa incercati sau sa cumparati un pachet de la targul cadourilor de la Sala Dalles. Il gasiti pe Radu la parter, prajind de zor cafea.

16 comments:

luiza said...

cafea verde care se cheamă papa jacques. nici n-are rost să mai adaug ceva.

Liz said...

Eu vreau sa incerc aceasta cafea, din aceasta poveste.

Flipi said...

interesant cum, în cercul cafegiilor cu vechime, apare aşa, pe nepusă masă un concurs şi posibilitatea unui comentariu.
nu neapărat pentru cafea, deşi probabil că în curgerea lui, sângele, poartă genetic particulele aromate peste tot, în vacuitatea atomilor pentru a îi antrena în dansul lor spumos şi plin de cafea.

aici în mintea de ceai se naşte de fiecare dată, o lume ciudată dar atât de minunată, o imaginaţie care de data aceasta a transpus frunzele de ceai în boabe amare de cafea, prăjite şi iubite de mâini la fel de cafenii.

un felicitări, atât!

Iren said...

Flipi: multumesc.
adevarul e ca or sa mai tot fie concursuri pentru ca de un timp incoace am tare pofta sa fac cadouri si vreau sa dau ceva si cititorilor blogului. pentru concursul asta de exemplu eu nu primesc nicio rasplata, e facut doar ca sa dau niste cadouri. ceaiul da cafea cadou :)

luiza si Liz: gata, sunteti in borcanul de tombola. aflati maine pe la 3 daca ati castigat.

cristina said...

hm. şi eu iubesc cafeaua.

Oana said...

Poate am noroc ca numele meu sa fie extras din borcanul de tombola!
Cafeaua e atat de buna, iar de la Papa Jacques nu am baut niciodata si nefiind din Bucuresti nici la Sala Dalles nu am cum sa ajung.
Scrii povesti asa frumoase!

Gabriela A. said...

nu stiu ce ma incanta mai mult: ideea de a participa la un concurs sau cafeaua prajita, care pare atat de buna din cate povestesti (mai ales ca in biroul meu miroase a cafea acum).
Daca o sa castig, promit ca o sa invat sa merg pe bicicleta primavara asta:d
Vacanta placuta in continuare, iren:)

good.bee said...

Ursuletii si cafea au in comun caldura si culoarea catifelata :)
Si cafeaua impartita cu ceilalti e de obicei mai buna si vine cu povesti.

sper sa experimentez si povestea celor de la Papa Jaques.

Catalina said...

ce pacat ca nu cunosc si eu un barbos care sa imparta cafeaua cu mine. poate cu putin noroc ademenesc unul cu cafeaua papa jacques.

have a nice day and don't forget to enjoy your cup of coffee.

bubbledreams said...

vreau, vreau, vreau. cafeaua verde ma face sa visez frumos, la oameni-marioneta si dungi colorate pe retina. :)

nu inceta vreodata sa scrii!

Pisica movică said...

Eu sunt o pisică oportunistă care cum vede un concurs care promite să-i dea cafea, cum țupăie să o ceară. Dar cafeaua este bună și pisica are nevoie de ea în viață, ca să fie veselă și mereu atentă la ce se întâmplă în jurul ei, nu ca o colegă de-ale ei, care nu bea decât ceai și din cauza asta n-a remarcat că există magnolii în curte.

Flaviu said...

cand am citit de comentarii m-am si grabit sa dau click sa postez intrebarea "de unde?" fara sa mai citesc finalul care m-a lamurit pe deplin dar totusi n-am putut rata ocazia sa comentez pana la urma intr-un final

Monica said...

Doar atât: scrii delicios, mai delicios decât gustul unei cafele bune. Mă bucur că acum se poate comenta pe blog :).

Iren said...

Oana: multumesc :)

Gabriela A: bafta atunci sa castigi. sa-ti pui apoi cafea in termos, cand iesi la plimbare pe bicicleta :)

bubbledreams: mi-e prea bine cand scriu ca sa renunt.

Flaviu: daca te uiti un pic pe contul de facebook Papa Jacques o sa vezi ca se mai gaseste si in cateva alte locuri precum Bacania Veche :)

Monica: merci. din pacate nu o sa am in continuare comentarii la toate posturile, dar o sa le las mai des libere, la concursuri de exemplu.

Roxana said...

Un fursec presat cu miere,
Un miros bun si brun,
O senzatie calda de tonifiere,
Toate servite cu cafeaua Papa Jacques la micul dejun.


Oshana

mihaimanole2001 said...

nici eu nu stiu ce ma incanta mai mult: concursul, cafeaua, povestea atat de bine scrisa incat am simtit mirosul si aroma cafelei, posibilitatea sa iti scriu pentru prima oara sau faptul ca pot sa-ti multumesc pentru ca de fiecare data cand iti citesc blogul imi faci ziua mai frumoasa.
Ar fi perfect daca ai posta pe blog in fiecare zi, as avea numai zile bune, pline de soare.