Saturday, July 09, 2011
Blestemul uriasului care s-a trezit pitic
Eu cred ca am fost in tinerete un munte de om. Un urs gigantic si muschiulos ce putea sa zdrobeasca stanci intre degete si sa arunce peste umar cu baobabi vechi de mii de ani. Pentru ca altfel nu-mi explic cum puteam in tinerete sa mut singura un dulap plin de haine, si un pat cu tot cu saltea, si alte mobile grele, iar azi m-am chinuit si m-am umplut de vanatai incercand sa ridic o masa destul de usurica de la Ikea (ca mi-era lene sa o dezmembrez, nu-mi place deloc sa desurubez si sa insurubez la loc). Unde s-a dus forta mea legendara? Nu vreau sa ma imputinez si sa ajung un gnom nevolnic de gradina, ce nu e in stare sa rupa nici macar o floare de musetel.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
poate ţi-ai tăiat părul? :)
exact invers: l-am lasat sa creasca.
înseamnă că ai pierdut printre nişte file ascunse puterile nebănuite...
trebuie să treci iar pe acolo să vezi pe unde ţi-au rămas spiriduşii ce te ajutau la mutatul dulapului :)
sau poţi întotdeauna să încerci cu nasul ca samantha :))
Buna Iren, mai esti in perioada de sambata prelungita? Mai are acelasi farmec de la inceput? Mai e la fel de usor? Iti scrisesem si eu la postul in care vorbeai despre asta, si planul era sa sa fac o activitate ce imi permite flexibilitate in munca si imi lasa timp pentru mine..si uite ca au trecut ceva luni de atunci si eu sunt tot la jobul inceput acum 3 luni si ceva, cu program fix de 9-17.30 dar cumva nu mi se mai pare asa o povara chestia asta (poate doar in unele zile cand sunt mai visatoare, si mi-ar placea sa pot sta intr-o livada la tara sau pe malul marii, sau intr-o poiana la munte, sau macar acasa bot in bot cu pisoiu'). Si nici nu mai sunt asa sigura ca vreau munca de acasa si libertatea pe care credeam ca le vreau atunci...ciudat. Tu, ce ganduri mai ai in privinta asta? La fel de inaripate? :)
Adriana: intre timp s-au intamplat foooarte multe lucruri, unele grave, precum boala mamei mele. asa ca atunci cand am primit o propunere ok de job am acceptat-o. si nu-mi pare rau. e totul bine. asa ca ma simt in continuare intr-o sambata prelungita, chiar daca nu mai sunt in pauza. si ma gandesc in continuare cum sa fac cat mai multe chestii si pe langa job :)
:) ma gandeam eu. dar nu e asa de rau la urma urmei. nu-i asa ca ai invatat destul de multe lucruri in perioada asta? mie asa mi s-a intamplat cat am stat pe bara. si daca nu toate, macar pe unele din ele le aplic acum, si si datorita lor imi e mai bine acum. in plus, daca chiar ne dorim, putem avea si alte perioada in care sa ne "asteptam sufletul", cum povestea unul dintre personajele din "Beyond the clouds", film ce mi-a placut tare mult, desi nu mai tin minte mult din el, doar feelingul ce mi l-a lasat :) Povestea era a unor calauze intelepte dintr-o excursie pe munte cu niste "oraseni" ce la un moment dat s-au oprit din mers ca sa isi astepte sufletul, pentru ca viata noastra agitata il face sa fie confuz si sa nu tina pasul cu noi, asa ca uneori tb sa ne oprim din alergare pana cand ne ajunge :)
un lucru de tinut minte: car, transport si asamblez mese fara a invineti picioarele clientilor. Apelati cu incredere.
Whoaaa, Corin! Nu ma asteptam sa te gasesc prin gradina pe la mine :)
pai cred ca e a doua oara in viata. Dar acu cateva zile am simtit brusc ca este nevoie sa fac asta, ocazie cu care m-am prins imediat si de ce.
Pai de ce? Pentru ca trebuia sa-mi cari masa? :)) Sa stii ca n-am carat-o mult, doar cativa cm.
Post a Comment