Cu toate astea, mie-mi place. E o lume subterana plina de povesti; uneori mi se pare ca sunt intr-un film post-apocaliptic mai vesel si mai optimist decat alte filme din acelasi gen. Ma astept uneori ca tunelurile prin care merge metroul meu sa se intersecteze cu tunelurile unor cartite uriase, dar ne-periculoase si politicoase, imbracate in halate de baie vargate si cu ochelari pentru miopie la ochi.
Ce-am mai vazut prin metrou in ultima vreme: calugarite cu palmieri in brate, doamne cu pisici indiferente aruncate nonsalant peste umar, ca niste prosoape, un domn imbracat ca un pepene rosu, copii din turta dulce, domni si doamne cu papuci foarte mari, tineri care se luptau cu niste sabii, o scufita rosie tinandu-si de mana tatal cE semana foarte bine cu un lup.
13 comments:
Si mie imi place metroul cu toate ca nu locuiesc intr-un oras unde exista metrou (btw, poate face Kaus Johannis in Sibiu un metrou pana in Germania). Am fost in Bucuresti cu metroul si mi-a placut, am fost in Frankfurt cu metroul si mi-a placut si in acelasi timp m-a si ingrozit, am fost in Paris cu metroul si mi-a placut chiar foarte mult.
Imi place aglomeratia, imi place sa vad fetele oamenilor in diferite ipostaze, veseli, suparati, obositi, etc.
Dar ceea ce e clar e ca si mie imi place metroul! :)
Metroul e unul din singurele mijloace de transport in comun interesante si de unde zic eu ai uneori cate ceva de invatat din ce vezi in el.
Sunt pentru prima data la tine pe blog si imi place.Foarte interesante articolele! Bravo!:D
fain metroul, mai ales acum ca are si statii noi (macar in proiectare) :p
Oi fi eu ciudată, dar nu prea cunosc oameni cărora să nu le placă metroul. Măcar comparativ cu alte metode de transport de la noi. :lol:
astept metroul acvatic :)
In tunele de soboli te poti intalni si cu Degetica.....
foaaarte dragut!
eu una urasc metroul, sau l-am urat in primii ani de sedere in Bucuresti...pe urma, mi-a adus cateva amintiri dragute si am zis: treaca-mearga si metroul, noroc ca mai exista si RATB...:)
În metrou, toți oamenii mă cunosc și mă privesc cu simpatie. Rareori câte o femeie îmi reproșează că n-am mai căutat-o de mult. Mă scuz și promit să îndrept greșeala, chiar dacă știu că pe necunoscuții aceia nu i-am mai văzut niciodată.
Mă simt ca într-un sanatoriu din care sper să ies vindecat.
P. S. Mă mir că n-ai zărit, în metrou, un bărbat purtând în brațe un buchet de flori cu care nu știe ce să facă.
Mie imi plac metrourile care sunt la suprafata.
Si metroul din Glasgow... ala primul care a circulat si inca tot cu vagoanele vechi mai circula.
Sa mergi sa-l vezi!
si mie mi-o placut enorm sa merg cu metroul! dar din pacate stand intr-un oras mic unde nu exista asa ceva, ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa merg cu metroul intr-un oras mare gen Londra :)
In metrou mi se pare ca toata lumea e trista, ca sta cu ochii in pamant, sau privind fugitiv pe ceilalti, asteptand sa ajunga la destinatie. Orice raset e privit cu sprancene incruntate, de parca ar trezi linistea unui cavou pe sine.
Metroul pare rupt din altă lume și chiar e. Cobori la o stație și ieși în altă parte. Dacă închizi ochii, e ca și cum te teleportezi :)
Acum cativa ani cand am venit in Bucuresti si am circulat pentru prima data cu metroul am fost oarecum surprins de persoanele care stateau in fata mea si ma priveau insistent. Dupa o vreme mi-am dat seama ca fac si eu acelasi lucru. Doar ca eu nu priveam la ei. Priveam prin ei... undeva departe fara nici un fel de interes fata de persoana care era in fata mea.
Post a Comment