Nu prindeti sirenele de coada!

Sirenele de acoperis canta un jazz fin, pe care doar cunoscatorii il pot aprecia. Cand e vara, isi scutura cozile de apa si racoresc trecatorii. Cand e iarna, intra in apartamente, prin tevi, si fura paturi si paltoane, rochii din fetru si manusi. Orice le-ar putea incalzi. Multe isi pun sosete in maini pentru ca li se par mai frumoase decat manusile. Si poate pentru ca au mai multe degete decat se asteapta oamenii de la o sirena seducatoare.

Dar cele mai frumoase sirene sunt cele ce ies la iveala toamna, la marginea acoperisului. Sunt roscate si poarta pulovere verzi, din lana si solzi. Apar pe la mijlocul lui octombrie, cand e vremea infofolitului in guler de palton, a regretelor, a oftaturilor pe sub frunzele care pica in lumina felinarelor si a pasilor repezi pe trotuarele ude. Cand ploua marunt si rece si blana cainilor devine uda si zimtata, trecatorii grabiti pot auzi cantecele sirenelor de oras si bataile cu care acestea tin ritmul unei melodii triste, ca un planset, lovind in tigle cu unghiile lor lungi si sidefii.