Wednesday, February 01, 2012

Poveste anatomica

A fost odata un baiat care si-a oferit inima pe tava unei fete. Dar fata a zis: "Nu, multumesc, nu mi-e foame... inca". Asa ca baiatul si-a luat inima inapoi, dar acel "inca" l-a facut sa zambeasca in barba si sa nu dispere. Era clar ca fata nu era obisnuita cu astfel de daruri un pic barbare, dar extrem de romantice. Asa ca a revenit oferindu-si plamanii pe o frumoasa tava argintie de cafea, ce le scotea in relief culoarea visine. Fata a ras zglobiu, oarecum ca un magar, si l-a refuzat din nou: "Nu, multumesc, acum nu am nevoie de ei dar poate o sa vad cum se poate respira cu ei mai tarziu". Desi respins din nou, baiatul si-a adus aminte ca ea a spus " poate mai tarziu". E clar, si-a spus el, ca vrea sa spuna da, dar deocamdata e ocupata, sau poate blocata, sau poate obosita, sau poate stresata. Asa ca s-a intors, purtandu-si de data asta ochii, intr-o farfurie de dulceata cumparata special pentru ea. Fata statea cu nasul in telefon, a aruncat o scurta privire asupra ochilor, a pufnit usor si a zis in timp ce posta ceva pe facebook: "Nu, multumesc, eu sunt mai sensibila asa ca imi place sa port doar ochi albastri sau verzi". De data asta nu s-a mai auzit nici un "inca", nici un "mai tarziu", nici nimic. Asa ca baiatul s-a resemnat, a renuntat si de atunci n-a mai oferit nimanui, nimic, poate doar o cafea pe tava uneori. Acum sta inchis in sufletul lui, cu toate zavoarele si jaluzelele trase, si se gandeste cum de nu s-a prins ca "inca" e doar o alta denumire a lui "niciodata".

9 comments:

Oglinda de Vest said...

interesanta povestea... i-as da un alt final, sau partea a doua in care baiatul care chiar daca oferea daruri (gest onorabil) ce necesita o anumita dezvoltare, isi da seama mai taziu ca este mai important cui ofera aceste daruri si atunci sa fie altceva decat nu inca

Edy said...

Ma bucur ca din cand in cand ma "impiedic" de oameni care au puterea de a-si elibera mintea de cotidian si isi iau binemeritatul moment de acalmie!indiferent de cum si-l petrece...sperand ca am gasit inca unu din aceste exemplare viziteaza-ma pe www.edycerbu.blogspot.com!!!te astept!!!

Zahir said...

Interesant.

emotii said...

este de admirat, totusi, ca aceasta fata a fost sincera de la inceput... nu o putem invinovati pentru interpretarile romantice pe care baiatul si le alimenta (aceasta afirmatie fiind valabila fara a cunoaste alte date, pe care textul nu le precizeaza)

Ursu Irinel said...

Episodul 16/Sezonul 5 din serialul How I met your Mother e o ilustrare comica a ceea ce ai spus tu aici :). Cateodata e bine sa fii concis in a spune Nu, Niciodata, ca sa nu se interpreteze altfel.

cabina de probat ganduri said...

iar „nu știu” este o altă formă pentru „nu”...

cabina de probat ganduri said...

iar „nu știu” o altă haină pentru „nu”

Mirrored Smoke said...

Corect, chiar daca multe se pierd in zona de gri, ar trebui sa invatam sa traim in alb sau negru, sau cum o buna vorba zicea ori la bal ori la spital :))

Alice in Grayland said...

Ba eu cred ca ar fi pagubos sa traim intr-o lume alb-negru. Pentru ca atunci nenumaratele griuri, care sunt infinit mai multe decat alb+negru, n-ar mai avea nicio sansa sa devina albe sau negre.