E greu sa fii sensibil, sa te raneasca pana si cel mai mic cuvant, sa nu poti dormi din cauza unei priviri taioase, a unei imagini neobisnuite pe care ai avut norocul sau nenorocul sa o vezi in ziua aceea. Sa simti totul la puterea a 100-a, sa te loveasca cele mai usoare emotii si sa fii o rana deschisa cam 23 de ore din 24. Si sa fii mereu nevoit sa faci fata furtunilor celorlalti, care sforaie fara griji in jurul tau.
Oamenii sensibili au nevoie de o altfel de scoala decat oamenii obisnuiti. Nu au nevoie de oameni brutali, ei nu-i obisnuiesc cu viata, le taie cu toporul parti din suflet si le lasa asa, ciopartite. Au nevoie in schimb de experiente puternice. Asa ca vorbind cu R. am schitat o scoala a sensibililor la care eu m-as duce si acum, desi intre timp am invatat cu chiu si vai sa-mi tin sensibilitatea tin in hambar si sa o las sa-si faca de cap mai rar.
Oamenii sensibili au nevoie de oameni puternici, dar buni si milosi, in jur. Severi doar atunci cand omul sensibil face o ditamai boacana. Un om sensibil trebuie invatat sa manuiasca un topor si o grebla, ba chiar si o ghioaga. Mainile lui ca doua chei sol trebuie invatate sa fie cat mai practice. In loc de pian si balet, l-as trimite pe sensibil sa invete sa danseze o hora populara, unde lumea chiuie si se invarte pana ameteste. Apoi l-as trimite la dans contemporan si l-as pune sa invete sa fie original, fara sa-l intereseze modul in care se manifesta corpurile celorlalti. Astfel, un sensibil ametit de dans nu mai are putere sa se concentreze pe propriile lui frici sau sa vada durere in jur. Si n-ar mai visa nimic de oboseala. L-as invata sa prepare cartofi prajiti, clatite, ciorba de perisoare si mititei, mancaruri cat mai prozaice si sociale, care au nevoie de public cat mai numeros.
Omul sensibil s-ar juca cu pui de ursi, ar ridica bolovani si ar invata sa prinda pastravi cu mana goala. Si incetul cu incetul ar invata sa iasa uneori din inima lui care palpaie mult prea intens si ar ajunge probabil un Superman (sau un ultim mohican) cat se poate de normal si fericit in lumea ciudata in care suntem nevoiti sa ne gasim un loc cu totii.
11 comments:
O, Iren, ce frumos si drept ai zis! Mi ar placea ca oamenii sensibili sa poata imprumuta din sensibilitatea lor celor fara empatie, mi ar placea ca scolile pt copii sa fie populate numai de educatori sensibili, pt ca crescand inconjurat de multa bunatate, ai o sansa la mai mica suferinta ca adult sensibil
Mă înscriu la cadre didactice.
daca am fi aparate de masurat tensiuni, temperaturi, intensitati ale curentului electric etc, ne-ar prinde tare bine atata sensibilitate.
Oamenii sensibili respectă, dar nu prea sunt respectaţi.
Mi-am adus aminte ce spunea Sorescu in "Iona": "Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet.Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul"... Mi-a placut atat de mult acest citat ca mi-a ramas in minte inca din liceu.
Uneori scriu posturi care atrag comentarii tare frumoase :)
oamenii extrem de sensibili trebuie sa invete sa se protejeze singuri
Eu cred ca cel mai sigur e sa ne scaneze la nastere si sa ne separe pe cei sensibili de cei cu imunitate mai buna. As vrea sa cred intr-o fericire prin diversitate in cazul asta, dar uneori nu cred ca e foarte practica..
Oamenii sensibili au nevoie de o gradina, o casuta un copac sau o planeta facute pentru ei. Unde sa se poata odihni dupa zilele in care primesc ghivece cu rautati in cap si sa poata visa la oameni mai buni.
Pare cam "sensibil" articolul dar o dregi spre sfârşit. Totuşi:
În primul rând ce înseamnă "sensibil"? E bine să fii sensibil în sensul de-a nu fi nesimţit. Dar e bine să nu te afecteze. Foarte bine că înţelegi că cutare face aluzii la tine sau nu te place. Foarte rău că-ţi pasă.
"Oamenii sensibili au nevoie de oameni puternici, dar buni si milosi, in jur."
Nu cred. Cred că au nevoie de exact ceea ce au. Consolează-i şi probabil n-o să ajungi nicăieri. Ridiculizează-i şi cu timpul vor evolua. Evidenţiază-le problema în mod dur, nu le oferi un culcuş călduţ. Lasă că vor înţelege şi singuri teoria.
"Un om sensibil trebuie invatat"
Ce tâmpenie. Unde scrie că "trebuie"? Nu trebuie nimic. Singurul lucru care "trebuie" este ca ei să înveţe. Că-i problema lor, nu a ta. Şi dezavantajul lor.
'Si incetul cu incetul ar invata sa iasa uneori din inima lui care palpaie mult prea intens' - cred ca aici este punctul in care sensibilul constientizeaza ca are cu adevarat o 'problema'...
Post a Comment