Acasa, pe vreme rea.

Ora mea preferata de venit acasa toamna este seara, pe la 9. Imi place sa aprind veiozele si sa pun apa la fiert, pentru un ceai cu rom. O friptura in cuptor si o prajitura cu ananas. Imi scot cerceii cei cruzi, in forma de dinozauri lipsiti de intelegere, care ma zgarie ori de cate ori prind momentul, si-i inchid in gradina zoologica, alaturi de celelalte animale de pus la urechi. Imi desert geanta pe covorul pufos si strang intr-un morman toate chitantele care se aduna peste zi. Altfel ma napadesc ca iedera financiara. Si ma bucur ca macar 2 zile pe saptamana pot sa ma bucur de linistea asta singuratica si casnica, un mic lux in locul sampaniei pre care de ceva vreme nu mai pot s-o beau pentru ca-mi da dureri de cap.

Iarna, cand e soare si zapada, imi place sa ma intorc acasa dimineata, pe la 8. Mai ales duminica. La geamuri se vad oamenii de-abia treziti, inca in pijamale, papagalii din bucatarii isi intind aripile somnorosi si soarele incalzeste caciula ca pe un coif de aur. Si totul sclipeste, trozneste, tuseste pe infundate, din cauza zapezii.

Pe culmile discretiei si modestiei

De ceva vreme trec printr-o perioada foarte ciudata: am devenit extrem de discreta. Asta dauneaza scrisului pe blog si pe tot felul de retetele sociale. Orice as scrie am senzatia ca este foarte personal ( daca nu pentru mine, atunci pentru celelalte persoane implicate), ca este ceva special si intim si nu pot sa-l arat si lumii fara sa am senzatia ca pierd ceva. Nici macar o poza cu o prajitura nu mai pot posta fara sa ma simt aiurea. Si daca asta si cealalta si altele sunt atat de private, nu-mi mai ramane nimic de spus. 

In afara de discretia monstruoasa de care dau dovada, am luat-o razna si cu modestia. Daca povestesc despre ceva ce mi-a iesit bine, am impresia ca ma laud ca om arogant si egoist si ma simt foarte prost. Iar cand citesc posturile altora, in care insira numai reusita dupa reusita si succes dupa succes, imi vine sa nu ma mai laud niciodata ca sa nu ajung niciodata asa.

In rest, sunt un om normal. :))

Sper sa fie doar o faza totusi, sunt de parere ca oamenii prea discreti pot sa explodeze la un moment dat din cauza atator lucruri secrete.

Amanunte gospodaresti

Am facut un recesamant de toamna printre lucrurile mele si am tras urmatoarele concluzii:
- sunt plina de nasturi de rezerva: din metal, colorati, nasturi cu gauri, fara gauri, nasturi minori si nasturi majori, imbracati in stofa sau din lemn.
- imi trebuie urgent 2 oale gigantice si un suport de mini-torturi si un set de farfurii albastre.
- stilul pe care-l voi adopta in aceasta toamna este cel de vampir adolescent bland, pasionat de traforaj, si implica mult visiniu si pulovere subtiri, in dungi.
- mi-am facut caiet de retete. Are mai mult desene si povestiri scurte decat retete pentru ca asta e, sunt mai buna la asa ceva decat la bucatarit. Dar nu ma las pana nu devin specialista in fripturi si mini-torturi ( sau, ma rog, semi-specialista, trebuie sa raman realista totusi).
- am capatat o noua dependenta: painea prajita la gratar.