Colturi fara tablou electric

Exista un colt in care intotdeauna apare un paianjen. Nu e acelasi, nici macar din aceeasi familie, si uneori ma musca de picioare.
Exista un colt in care intotdeauna ma intalnesc cu cineva cunoscut cu care nu vreau sa ma intalnesc. E o statie de metrou/ de fapt. Macar aici nu ma musca nimeni de picioare ( inca).
Exista un colt in mine in care ingramadesc partile mele rele, pe care mi le accept mai mult sau mai putin cu greu. Partea din mine care se plictiseste prea repede si nu e consecventa, partea din mine care e lenesa si uraste sa dea cu aspiratorul, partea din mine care vrea sa impinga trecatorii care merg prea incet.
Nu-s niste colturi urate, sunt doar intunecate. Iar eu ma inteleg bine cu intunericul, multi oameni din jurul meu sunt nemultumiti ca atunci cand vine noaptea nu aprind lampile si veiozele si prefer sa orbecai pe intuneric. Dar uite ca e un obicei ciudat care-mi foloseste in cel mai neasteptat mod.