Talentatul domn Ghinda

    Iesea in fiecare dimineata de sub frunza sub care dormise seara, se uita sa vada daca nu cumva e vreun dusman prin preajma, veverita sau corb hamesit, si incepea sa se aranjeze. Isi tinea tot arsenalul de frumusete ascuns sub o piatra. Isi pudra obrajii cu zahar vanilat si apoi ii colora cu suc de cirese, isi dadea jos tichia si-si pufaia un pic de rom pe frunte, plus alte arome dulci, cat mai exotice. 

      Caci domnul Ghinda avea un mare vis: sa fie cea mai gustoasa cireasa de pe un tort insiropat. Sa fie o cireasa atat de rosie, suculenta si imbietoare, incat oamenii sa se bata pe ea. Si cel care o castiga sa o pastreze ca amintire zeci de ani si apoi s-o lase mostenire nepotilor, sa o puna pe orice tort si prajitura viitoare a familiei.  

      Asa ca, in fiecare zi de luni pana duminica, Ghinda iesea in calea celor ce se plimbau prin parc si astepta sa fie cules, dar nu avea prea mult succes. Iar el isi spunea: "Sunt orbi probabil, saracii. Sau poate nu au mancat niciodata vreo cireasa si nu stiu sa o recunoasca". Probabil ati trecut pe langa el chiar acum 2 ore, ati simtit un miros vanilat, dat nu v-ati obosit sa cercetati mai mult si pe jos deloc nu v-ati uitat.

       Prin urmare, fiti atenti si studiati intotdeauna ce e cu cireasa de pe tortul de pe masa. S-ar putea sa fie o ghinda amara, fals delicioasa, dar ambitioasa!

Vara e greu

pentru ca trebuie sa culegi zmeura, dar pentru asta trebuie sa intri in zmeurisul tepos si des, cu mainile si picioare goale si vulnerabile. Asa ca ma gandesc sa inventez un costum de cules zmeura si mure. Un fel de costum de mumie, dar subtire si racoros, din bumbac alb, ca sa-l poti purta si cand sunt la soare 50 de grade.
In plus, imbracat in costum de mumie, cu mainile rosii de zmeura, o sa poti speria apoi toti oamenii care vor dori sa vina in vizita si sa-ti manance zmeura culeasa cu atata truda.

Pe pisica mea o cheama Cipica

Cipica este pisica mea in varsta de aproximativ 8, 9, sau 10 ani, nimeni nu stie cati. Am adoptat-o anul trecut, am trecut cu ea intre timp prin niste aventuri medicale incredibile, pentru ca acum sa va pot spune despre ea urmatoarele lucruri:
- Cipica nu intelege ca nu are voie anumite lucruri. Cand aude cuvantul "Nu", Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica nu suporta sa ma vada bolnava. Daca vede ca tusesc, imi suflu nasul, sau ma zbat in pat, cu febra mare, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Cipica mi-a distrus fotoliul preferat, taburetul preferat si acum a trecut la canapea. Cand am intrebat-o de ce a facut asta, Cipica mi-a tras un pumn si a fugit.
- Cipica nu suporta declaratiile de dragoste. Hai, treaca de la ea, un minut de tandrete pe zi ajunge. Daca depasesc limita, Cipica imi trage un pumn si fuge.
- Toti medicii veterinari se tem de ea. Pentru ca Cipica le-a tras tuturor un pumn si apoi a fugit.
- Cipica a facut stop cardiac in timpul unei operatii, dar a fost readusa la viata. Peste cateva ore, primul lucru pe care l-a facut dupa ce a iesit din anestezie, a fost sa-mi traga un pumn si sa fuga. Nu va faceti griji, de atunci a mai trecut printr-o operatie si acum e bine-mersi, mai evil ca niciodata.
Concluzii:
Cred ca pe Cipica o cheama de fapt Chuck Norris.
Eu sunt un om rabdator.
Nu toate pisicile domestice sunt de fapt domestice.
Toate pisicile cu dungi sunt de fapt tigri cu aptitudini de pugilisti.
Pentru ca traiesc in casa cu Cipica, sunt o femeie neinfricata.

Un weekend lung, plin de pescarusi

N-am fost la mare, dar am avut parte numai de pescarusi. Ieri am fost sa vad Pescarusul la Bulandra, iar azi mi-a aterizat pe pervazul ferestrei un pescarus alb ca fantomele din povesti, cu un peste in cioc. Pana sa-i fac o poza, a zburat. Mai bine, prea fac poze la toate.

Daca ai o zi proasta

Gandeste-te ca macar nu esti la marginea unui vulcan care sughita, ca nu te-ai oprit sa te odihnesti intr-o pestera in care tocmai a intrat sa mediteze un urs grizzly, ca nu esti intr-un lift blocat intre etaje, cu radio-ul blocat pe muzica populara compusa dupa anii 2000, si tot asa.
Stiu ca exista oameni dependenti de zilele lor proaste, care cauta orice motiv, oricat de mic, sa-si blesteme zilele luna dupa luna. Ce pacat :(

Apreciere

Am facut sinuzita, m-am impiedicat de un siret, am baut nenumarate ceaiuri de musetel si am rupt in doua un buretel ( da, un buretel in forma de ou te va face sa arati bine machiata, ca printr-un hublou).
Nenumaratele nimicuri ale vietii - le apreciez mai mult ca oricand, mergeam prin aerul rece, cu fularul invartit de nenumarate ori in jurul capului si ma simteam rau, dar in acelasi timp perfect. E atat de bine sa fii viu, indiferent de micile dureri care-ti trec prin frunte.

Cu flori la butoniera de la palton

Pe o vreme ca asta, inca iarna, inca frig, inca zapada murdara si polei si oameni care par sa sufere de dureri de masele, recomand asa:
- flori, multe flori galbene, albe, rosii, cu tulpini tari si tinere, cu petale irizate, cu frunze cauciucate, fara frunze deloc, sau pudrate cu o tona de polen.
Daca stai doar cu nasul si privirea in ele, uratenia din jur dispare si se face mai repede aprilie. Ce pacat ca nu exista reclame tv despre flori, mesaje de importanta publica: Pentru o viata sanatoasa si echilibrata stati cu nasul intr-un obraz de bujor sau orhidee minimun 30 de minute in fiecare zi.

Poza de aici