Stiu deja cum o sa fiu cand o sa fiu bunicuta. O sa fiu genul de mamaie care umple farfuriile cu mancare, mai ales daca i se spune sa nu faca asta.Am toate motivele sa fiu sigura de asta!
Din cand in cand ma duc la rude girl pe blog si-i indop ariciul virtual. Bag in el tone de capsuni si ma simt tare bine. Ca atare am adoptat si eu un pinguin pe care-l hranesc cu cantitati exagerate de peste in fiecare dimineata si noapte.
In copilarie am gasit un pui de sobolan prins intr-o capcana. "Vaaai, mi-am zis, un soricel!". Sobolanul era ud, avea privire haituita, mirosea urat si era murdar de sange. Asta nu m-a oprit sa incerc sa-l mangai cu dragoste si sa-i car de mancare ( sandwichuri minuscule cu branza, foarte estetic pregatite). Cand m-a vazut mama cu ce ma jucam, s-a luat cu mainile de cap.
Apoi a mai fost o intamplare. O mama-paianjen a fost ucisa miseleste. Am vazut ca lasase in urma un fel de fagure pufos, gri. Banuiam eu ca din oule alea trebuie sa iasa niste paianjeni mici si ageri pe care as fi vrut sa-i dresez. I-am bagat intr-o cutie, care in scurta vreme s-a umplut de micii paianjenei. Cand incepusem sa le car si lor de mancare, iar a aflat mama, salvand casa de invazia micilor creaturi
Asa ca vedeti voi, am o dorinta compulsiva sa salvez fiinte si sa le indop.
Sunt convinsa ca voi ajunge sa fac din viitorul meu barbat ( evident, dupa ce-l voi salva mai intai, nu se stie de ce: un balaur, dependenta de tutun sau de sine insusi :))))) un gigant om de bezea pufos, la care ma voi uita cu incantare in timp ce-i voi pregati tavi mari de prajituri de marimea unui cap de om.
Wednesday, September 13, 2006
Tuesday, September 12, 2006
Good bye, Pluto!
Am tot uitat sa comentez faptul ca soborul inteleptilor adunat la Praga l-a dat afara pe Pluto din sistemul solar, interzicandu-i sa se mai numeasca planeta :(((( Si l-au mai facut si pitic. Probabil vor doar planete inalte, blonde, cu ochi albastri si ten curat, cu inaltime de peste 1.90. Care fac sport de dimineata pana seara si mananca multi morcovi, ca sa vada mai bine in intuneric.
Ce a zis Pluto cand a trebuit sa-si ia bagajelul sa plece? Colega mea crede ca ar fi zis "Gosh, Mickey!" Si a plecat fluturandu-si urechile.
Probabil, in locul unde a stat el, inca pluteste in spatiu o sosetuta viu colorata, care nu a mai incaput in bocceluta.
LE: Dupa ce lui Pluto i-au fost fost confiscate buletinul, cartea de credit, portomoneul, ceasul si ce mai avea prin buzunare ( o bomboana plina de scame gri, un pix Bic, o moneda cu urme de dinti intr-o parte si o carte de vizita foarte murdara), i s-a dat o uniforma in dungi, niste schimburi cenusii si un nou nume: 134340
Ce a zis Pluto cand a trebuit sa-si ia bagajelul sa plece? Colega mea crede ca ar fi zis "Gosh, Mickey!" Si a plecat fluturandu-si urechile.
Probabil, in locul unde a stat el, inca pluteste in spatiu o sosetuta viu colorata, care nu a mai incaput in bocceluta.
LE: Dupa ce lui Pluto i-au fost fost confiscate buletinul, cartea de credit, portomoneul, ceasul si ce mai avea prin buzunare ( o bomboana plina de scame gri, un pix Bic, o moneda cu urme de dinti intr-o parte si o carte de vizita foarte murdara), i s-a dat o uniforma in dungi, niste schimburi cenusii si un nou nume: 134340
Monday, September 11, 2006
Barbierul lui Peer Gynt
Ascultam azi Rossini si Grieg si mi se facuse dor, dor sa ma duc la Opera.
Ma duceam des cand eram mai mica pentru ca tatal cele mai bune prietene era dirijor si ne chema la tot felul de spectacole.
In afara de muzica foarte frumoasa ( desi uneori orchestra canta cam fals :-s) interesanti mai erau si oamenii din jur. Nu lipsea tinerelul care aplauda ca un nebun in loja "bis, bis" si care statea sa cada de acolo, mosul span, de o eleganta a anilor '70, cu ochelari cu rame fine, aurii, care mesteca guma si rapit de farmecul muzicii, o scotea din gura si o rasucea pe degete, de parca s-ar fi jucat panza incalcita. Nu lipseau nici cucoanele intepate, care voiau sa te omoare cand erai racit si-ti suflai de prea multe ori nasul. Sau baietii draguti de la scoala de muzica, de dragul carora ai fi vrut sa ai binoclu ca sa-i admiri mai bine. Sau muzicantii cu picioare prea lungi, pantaloni prea scurti si sosete de culoarea prafului, care pareau intotdeauna sfiosi si rusinati de picioarele lor monstruoase.
Ma duceam des cand eram mai mica pentru ca tatal cele mai bune prietene era dirijor si ne chema la tot felul de spectacole.
In afara de muzica foarte frumoasa ( desi uneori orchestra canta cam fals :-s) interesanti mai erau si oamenii din jur. Nu lipsea tinerelul care aplauda ca un nebun in loja "bis, bis" si care statea sa cada de acolo, mosul span, de o eleganta a anilor '70, cu ochelari cu rame fine, aurii, care mesteca guma si rapit de farmecul muzicii, o scotea din gura si o rasucea pe degete, de parca s-ar fi jucat panza incalcita. Nu lipseau nici cucoanele intepate, care voiau sa te omoare cand erai racit si-ti suflai de prea multe ori nasul. Sau baietii draguti de la scoala de muzica, de dragul carora ai fi vrut sa ai binoclu ca sa-i admiri mai bine. Sau muzicantii cu picioare prea lungi, pantaloni prea scurti si sosete de culoarea prafului, care pareau intotdeauna sfiosi si rusinati de picioarele lor monstruoase.
Sunday, September 10, 2006
Altfel
Va spun ca ii este mult mai greu unui om care alege sa vada lucrurile altfel si sa se entuziasmeze facand asta. Care-si strange economiile intr-o bufnita de portelan, nu intr-o banca, si cand danseaza da din picior in ritmul rinichilor, pentru ca nu crede ca doar inima are un ritm. Care tine minte ca in Marea Bering se gasesc crabi imensi si ca atunci cand Arctodus Simus ( “God Bear”) din Peninsula Kamchatka ( despre care au afirmat ca exista Bergman, Sivobolov si Vereshchagin) trece pe undeva, face doua gauri imense in pamant, acolo unde se opreste si se ridica in doua labe. Pentru ca este genul de om care da numai peste comunitati de oameni de stiinta reticienti, dornici sa-i explice intotdeauna cat de tare se inseala, ca ei au intotdeauna dreptate si el - niciodata. Si ca este de fapt un farsor.
Thursday, September 07, 2006
Joia vesela
Sunt foarte vesela si fara griji. Daca as stii sa fluier, as fluiera. Dar nu stiu decat sa scot fluieraturi stridente, accidentate, care pun mierlele pe fuga. De dimineata m-am simtit batrana si pentru ca ma dureau salele, m-am asezat jos in metrou, desi nu aveam de mers decat o statie. Si m-am asezat langa un domn foarte ciudat. Mirosea ca un om venit din iad :(. Nu-mi cereti sa descriu cum miroase un om venit din iad pentru ca nu as putea. Cert este ca mi s-a facut teama. Asa ca mi-am recapatat vioiciunea tinereasca si m-am ridicat de langa el.
Aiurea ma simt si langa Christina Aguillera cea gigantica de la statia de metrou Victoriei. Doi tineri se sarutau insa ieri la umbra ei, fara grija. Creepy, eu n-as putea :-s
Aiurea ma simt si langa Christina Aguillera cea gigantica de la statia de metrou Victoriei. Doi tineri se sarutau insa ieri la umbra ei, fara grija. Creepy, eu n-as putea :-s
Wednesday, September 06, 2006
Tuesday, September 05, 2006
O seara obisnuita de marti
Stau si-i ascult pe Eugen si Tudor la radiolynx.
I love them :). Tocmai vorbesc despre gaini si veverita. Intre timp mananc felii de lamaie cu o lingurita fierbinte :)) pentru ca simt nevoia de vitamina C.
LE: foarte amuzanta emisiunea si soft. mi-a facut mare placere sa o ascult.
I love them :). Tocmai vorbesc despre gaini si veverita. Intre timp mananc felii de lamaie cu o lingurita fierbinte :)) pentru ca simt nevoia de vitamina C.
LE: foarte amuzanta emisiunea si soft. mi-a facut mare placere sa o ascult.
Nu mai am partener-de-coincidente :(
(Definitie) Partener-de-coincidente = baiat cu care te tot intalnesti in oras, dupa care te uiti lung atunci cand iti iese in cale si care iti da idei de "cum ar fi daca...", idei pe care totusi nu ai de gand sa le pui niciodata in practica.
De cateva luni am pus ochii pe un baiat care ia metroul din aceeasi statie ca si mine. Si la dus si la intors. Fatza de programator, linistit, baiat serios. De cate ori il vedeam in statie imi veneau in cap ganduri de genul "hm, iar coincidenta; oare or duce la ceva coincidentele astea?". Nu mi-am facut niciodata ganduri ca o sa-l cunosc, nici nu mi-a trecut prin cap sa-l agat si sa-l seduc :)). Dar sa ne tot intalnim din intamplare imi facea placere. Pentru ca, in toata multimea asta de oameni din Bucuresti, sa existe un necunoscut care pare sa aiba acelasi program ca si tine, acelasi ritm si sa te mai si uiti cu placere la el, este totusi ceva care-ti da ganduri :P.
Am mai avut un asemenea partener-de-coincidente in clasa a 12a. Cand luam masina si el era mereu in statie. Si mai statea si in blocul de langa mine. Totusi un an intreg l-am vazut intotdeauna din profil sau din spate. In ipostazele astea parea foarte dragut. Cand in sfarsit, dupa un an de zile, l-am vazut din fata, nu mi s-a mai parut a fi fermecator :((. A fost dezamagitor. Pentru ca atunci cand ai un partener-de-coincidente vrei foarte mult sa fie pe placul tau. Altfel, ce rost mai are?
Dar, revenind la programatorul din statia de metrou, el era pe placul meu si din fata si din profil. Si in weekendul asta l-am vazut din nou. Dar era cu prietena :(((. Nu asa se face! Partenerul-de-coincidenta nu trebuie sa apara niciodata cu prietena. Pentru ca-si pierde aura de valabilitate, de misteriosul "cum ar fi daca...". Nu-l poti vedea apoi fara sa-ti vina in cap imaginea prietenei lui care-l tine de mana. N-am facut nici o treaba asa!
Cea mai importanta caracteristica a partenerului-de-coincidente este ca apare mereu singur. Cand apare in ecuatie prietena, partenerul-de-coincidente isi pierde titlul si devine doar un om pe care il stii din vedere. Cu timpul il uiti, parca nici nu-l mai vezi asa des si dupa un an, doi, te pomenesti ca te intrebi "oare de unde-l stiu eu pe asta?"
De cateva luni am pus ochii pe un baiat care ia metroul din aceeasi statie ca si mine. Si la dus si la intors. Fatza de programator, linistit, baiat serios. De cate ori il vedeam in statie imi veneau in cap ganduri de genul "hm, iar coincidenta; oare or duce la ceva coincidentele astea?". Nu mi-am facut niciodata ganduri ca o sa-l cunosc, nici nu mi-a trecut prin cap sa-l agat si sa-l seduc :)). Dar sa ne tot intalnim din intamplare imi facea placere. Pentru ca, in toata multimea asta de oameni din Bucuresti, sa existe un necunoscut care pare sa aiba acelasi program ca si tine, acelasi ritm si sa te mai si uiti cu placere la el, este totusi ceva care-ti da ganduri :P.
Am mai avut un asemenea partener-de-coincidente in clasa a 12a. Cand luam masina si el era mereu in statie. Si mai statea si in blocul de langa mine. Totusi un an intreg l-am vazut intotdeauna din profil sau din spate. In ipostazele astea parea foarte dragut. Cand in sfarsit, dupa un an de zile, l-am vazut din fata, nu mi s-a mai parut a fi fermecator :((. A fost dezamagitor. Pentru ca atunci cand ai un partener-de-coincidente vrei foarte mult sa fie pe placul tau. Altfel, ce rost mai are?
Dar, revenind la programatorul din statia de metrou, el era pe placul meu si din fata si din profil. Si in weekendul asta l-am vazut din nou. Dar era cu prietena :(((. Nu asa se face! Partenerul-de-coincidenta nu trebuie sa apara niciodata cu prietena. Pentru ca-si pierde aura de valabilitate, de misteriosul "cum ar fi daca...". Nu-l poti vedea apoi fara sa-ti vina in cap imaginea prietenei lui care-l tine de mana. N-am facut nici o treaba asa!
Cea mai importanta caracteristica a partenerului-de-coincidente este ca apare mereu singur. Cand apare in ecuatie prietena, partenerul-de-coincidente isi pierde titlul si devine doar un om pe care il stii din vedere. Cu timpul il uiti, parca nici nu-l mai vezi asa des si dupa un an, doi, te pomenesti ca te intrebi "oare de unde-l stiu eu pe asta?"
Cai Guo-Qiang
LINK
"Head On' by Cai Guo-Qiang at the Deutsche Guggenheim in Berlin. The installation consists of 99 life-sized wolves, fabricated from painted sheepskins and stuffed with hay and metal wires, barreling in a continous stream towards - and into - a glass wall. Only the first ones crash into it, but the pack chases after the leader".
Monday, September 04, 2006
Antipatie
Nu-mi plac virgulele. Folosesc virgulele cat mai putin pentru ca mi se pare ca seamana cu niste scrumbii si nu mananc scrumbii pentru ca seamana cu niste virgule. De aceea pentru mine virgulele au miros de peste, sunt moi, solzoase si au privire fixa.
In schimb, punct si virgula e un semn care-mi place. Seamana cu un om care sta jos in metrou, citeste ziarul si-si inmoaie cravata din greseala in paharul de plastic cu cafea.
In schimb, punct si virgula e un semn care-mi place. Seamana cu un om care sta jos in metrou, citeste ziarul si-si inmoaie cravata din greseala in paharul de plastic cu cafea.
Friday, September 01, 2006
Cozonac, ceai si flori de gheata
Azi am o obsesie pentru Frank Sinatra - Moon river. Asa ca in capul meu e o atmosfera de Craciun. Ma astept sa ies afara si sa gasesc zapada si oameni care cara brazi. Si sa cumpar niste globuri banale, mici si rosii, de la magazinul de genti cu aspect fals, de la metrou. Si sa fie plin de ciori la ora 5, pentru ca atunci se intuneca si evident pe jos sa fie plin de cozi de mandarine si portocale, asa cum este in fiecare iarna.
In mod sigur la iarna o sa gasesc o melodie care o sa-mi aminteasca de primavara sau toamna :P
LE: Tocmai am mancat capul unui Mos Craciun urias de ciocolata. Este clar ca la mine este Craciunul azi.
In mod sigur la iarna o sa gasesc o melodie care o sa-mi aminteasca de primavara sau toamna :P
LE: Tocmai am mancat capul unui Mos Craciun urias de ciocolata. Este clar ca la mine este Craciunul azi.
Subscribe to:
Posts (Atom)