Cand experimentez aceasta stare ma simt rau. Este ca si cum as fi o pastila de extract de ginseng care si-a pierdut calitatile terapeutice. Ma simt ca un recipient de apa distilata si fada, ca o camera plina numai de lucruri crem, ca o ceasca goala care a avut la un moment dat ceai cald si acum zace murdara in chiuveta. Am o ceata in cap care patrunde peste tot, scalda totul in confuzie si in liniste. Creierul devine mlastinos si greoi si incep sa strige lopatarii prin el. (Stiti ce este un lopatar? Un lopatar este o pasare calatoare de marimea unei berze, de culoare alba, cu ciocul latit spre varf.) Vidul meu are consistenta unei caramele gri, in care nu mai gasesti nimic dintre obiectele pe care gasesti in mod normal prin mintea mea: gogosi, cani de culoare rosie, oameni petrecareti etc. etc. toate plutind intr-un haos cotiledonat . Vidul meu intelectual este atat de ordonat si organizat incat atunci cand apare imi piere cheful de a mai crea ceva.
No comments:
Post a Comment