Zile de luni si case in renovare

...pentru ca este luni. Lunea este intotdeauna bizara, complicata, plictisita. Este cel mai improbabil sa se intample minuni sau tragedii pentru ca pana si destinul sta lunea si se uita in gol, invartindu-si absent prin par un pix. Si casa mea este in renovare. Peste tot este praf, pe hol se gaseste o cada de baie care probabil nu va mai pleca niciodata de acolo si muschiul se va aseza pe ea, peste tot sunt saci, pungi, bucati de moloz, perete cazut si plastice ghemotocite. Muncitorii zburda veseli tot pe acolo, lasand fericiti sa cada pe jos mucurile de tigari, lasa urme de degete pe pereti si beau bere simtindu-se din ce in ce mai in largul lor. Ai senzatia ca murdaria nu o sa mai dispara niciodata, ca o sa se aseze in straturi din ce in ce mai groase si o sa se transforme in desert. Am devenit obsedata de parchet, gresie, faianta, vopsea, instalatii etc etc. Cand ma uit la un film ajung sa fiu atenta doar la amanunte precum culoarea parchetului si instalatia sanitara din baie si pierd din vedere actiunea. Toata lumea din casa este nervoasa si trece de la stari de agonie la cele de extaz ( cum a fost momentul instalarii noii cazi de baie).
Lunea, orice in casa in renovare este si mai greu de suportat. Fata devine trista si posomorata si preia culoarea cimentului pe care il pregateste in baie Aurica. Oftezi si mergi mai departe.