O prietena si-a luat de curand un papagal si tot vorbind despre el, m-a facut sa-mi amintesc de Chimita ( poza nu este a lui, dar ii seamana). Chimita era un papagal artist. Era talentat si ca pictor si ca sculptor. Cel mai mult ii placea sa picteze cu scuipat pe marginea din lemn lacuit a canapelei. A muncit cam o luna la fantoma unei femei fara cap, imbracata intr-o rochie demodata, de epoca. Jucarica lui preferata era un strut dintr-un kinder surprise, care semana uimitor cu Larry King. De aceea numele adevarat i se pierduse in negura timpului si toata lumea ii spunea Larry.
2 comments:
e incredibil. eu am avut odata o soparla atat de mica, care se catarase probabil pe peretele cald al blocului si intrase pe geam. A supravietuit mult in captivitate, culmea. Ii placea sa fuga din acvariul improvizat, si il (sau o -- sex nedeterminat) gaseam des in fata oglinzii. Mi-am amintit cu ocazia asta. Nu stiu daca ii placea sa se admire sau pur si simplu era acolo din intamplare. :)
Remembrance for my little, little, childhood friends, now forever lost. :(
probabil se simtea singur/a si-si facuse din imaginea in oglinda un prieten imaginar. animalele de casa au intotdeauna prieteni imaginari. am avut un alt papagal care avea ca prieten un miel de jucarie. ii dadea mielului sa manance semintele rele, pe care nu le manca el. le cara si i le lasa in fata.
Post a Comment