Hero

Trebuie sa-mi notez undeva adanc, in mintea mea, sa nu ma mai inversunez ca nu iese nimic bun din asta. Pentru ca am tendinta sa persereverez in prostie cand este vorba de lucruri care nu-s deloc bune pentru mine, care nu ar trebui sa fie in viata mea. Dar ce conteaza asta, eu merg inainte, infrunt viscol, furtuna, grindina, sar garduri si escaladez acoperisuri din tigla complicata pentru ca la un moment dat sa raman in aer, cu o privire nedumerita, "oare de ce m-am zbatut atata vreme cand e clar ca nu are sens?" Poate pentru ca in mine zace un cavaler cu platosa de otel si sabie pe care uneori o lustruieste cu creta albastra, care este programat genetic sa salveze. Nu conteaza ce, important este sa dea "save as".

Dau un exemplu mic si nevinovat, bun de simbol. A cazut dupa rafturi un cap de Pinocchio. Era gasit intr-o cutie de cereale, nici macar nu-mi place, este total inutil. Dar m-am zbatut o ora sa ajung la el si sa-l salvez de acolo. Si nu ca sa mentin curatenia. Am intrat cu capul intr-o forfecuta, am daramat cd-uri si sticlute, m-am umplut de nervi si m-am lovit dureros la gat intr-un colt. Pana la urma am recuperat ticalosul cap, pentru ca apoi sa-l pun intr-un sertar si sa nu fac nimic cu el, evident. Ce folos ar putea avea cineva de pe urma unui cap de Pinocchio?
Uneori ma intreb daca nu era mai bine sa ma fac pompier :-\