Marele spleen

In ultima vreme nu am prea mai citit bloguri, n-am mai cautat situri misto, n-am mai citit. Da, am muncit mult, dar oboseala asta deja nu prea mai e oboseala de munca. Este lehamite. Acum imi dau seama ca d-aia m-am si lasat de fumat si merge atat de bine. Pentru ca nu-mi mai facea placere si mi-era greu sa ma tin pana si de obisnuinte. In schimb am cotrobait dupa muzici si sunt fericita ca acum fiecare zi are melodia ei preferata ( un mare lux, avand in vedere ca inainte reuseam sa gasesc o melodie preferata cam la 2-3 saptamani) Dar se pare ca multa muzica dauneaza grav statului pe net. Nici de messenger nu mai am chef. Am inceput sa nu mai pot suferi messengerul. Ce bine era pe vremea cand vorbeam la telefon ore intregi. Si ma refer la telefonul fix, cu receptor care dupa o vreme devenea lipicios si greu si incepea sa te doara urechea de la el.
Eu nu inteleg starea asta de mare oboseala, care nu e nefericire, nu este si oboseala clasica, dar este o lipsa de chef care face din tine un papusoi atarnat pe un scaun, care tot sta si se uita in gol pana-l muti de acolo.
Am in schimb o pofta sa invat islandeza, nici nu va puteti inchipui!!!

ps: La multi ani cu maaare intarziere schitzuicilor! :*