In corpul meu este Anglia. Ne luam ceaiul langa fereastra si pe fata de masa crosetata acum multi ani de o batranica bizara, cad in progresie aritmetica firimituri. Ele par verzi in lumina ploii de afara.
Rinichii mei, imbracati in rochii violete si gulere de dantela, proaspat curatate de scame, au iesit pe usa pentru plimbarea zilnica, impungandu-se cu umbrele ascutite si ude. Sunt dojeniti de cainele prelung, cu urechi mari cat o zi si ochi tristi. Afara, pe gazonul imperfect si plin de noroi zace o minge de ping-pong dezumflata. Este doar o vitamina peste care trec ghetele celor doua.
