Azi cum mergeam, cum ma-nvarteam, tot dadeam peste un om care avea o ata lunga ba pe haina, ba pe pantalon, ba chiar si-n cap. Daca acum cativa ani as fi simtit nevoia imperioasa sa-l curat de scama, acum ma bucur cand vad ceva aiurea, nelalocul lui si incerc sa-i vad rostul. Nu cred ca am devenit mai toleranta, doar mai curioasa, mai ales ca in ultima vreme m-am multumit sa vad doar ce e la suprafata si am uitat ca mai sunt si alte lumi sub gheata.
Ata de pe spatele hainei omului cu o sosea in cap, marginita de iarba neagra, semana cu o usa. Avea si prag si vopsea zgruntuita. N-avea vizor, probabil oamenii din haina aceea erau tare increzatori.
Ata care atarna din cracul de pantalon negru al doamnei artifical de blonda semana cu un intrerupator de veioza. Probabil daca tragi de el, pantalonii doamnei se aprind si devin si ei blonzi.
O ata atarna pe cotul unei maneci si facea ca haina ca sa arate ca un pamant arid si crapat. Probabil venise apocalipsa pe haina aceea.
E un noroc ca oamenii poarta haine inchise la culoare iarna, vara cu greu vezi scame colorate si lumi paralele pe materialele roz si inflorate.
Nu sunt doar atele insa, sunt petele de pe asfalt ( pata de benzina in forma de om prabusit, care improasca stele prin cap), baltile ( inimi, rinichi, soare cu degete), lucrurile pierdute, gunoaiele si painea pentru pasari, ca o spuma de mare uscata pe pamantul de langa bodega.
10 comments:
Ma uimeste in continuare cum reusesti sa vezi lucrurile sub forma asta. Felicitarile mele. :)
giolly: dar nu-ti dai seama cat timp castigi fara perie si masina de calcat?
Eugen: multumesc, dar nu e nimic iesit din comun. e un mecanism de aparare foarte eficient doar :)
Si sa nu uitam de formele norilor care se plimba nestingheriti pe cer :)
Andreea: formelor de nori li s-a tot facut reclama prin diferite filme asa ca oamenii au devenit atenti la ele.
Odată am văzut un om care ducea o ață în lesă. M-am aplecat s-o mângâi, stăpânul mi-a zis că nu-i plac străinii. De altfel, numai norocul a făcut să-mi trag mâna la timp dintre colții aței turbate. De atunci nu mai merg cu bicicleta prin mașinile de cusut.
Si eu adunam scame de pe hainele oamenilor intr-o perioada. Dar...cred ca e o boala.
permiteti-mi sa va invit pe toti si in odaia mea, pentru diversitate, mai ales pe Iren, care ma incanta de atata vreme cu povestioarele ei... chiar daca nu ma numar printre vajnicii comentatori
numai bine tuturor
http://odaie.wordpress.com/
Iren vorbele tale sunt imagini surealiste... stiai ca se pot reprezenta? Citeam ca ai domenii de interes înclinate spre creativitate... don't waste such a talent - transpunele din vorbe in fapte.
Eu sunt doar un vizitator recent. Am simtit acest limbaj ca o forma de aparare "superb imbracat". Intâmplator intr-una din zilele astea, am vizitat anii de inceput 2005, putin din 2006. Mi-e clar... undeva... ceva te-a schimbat ireversibil (in fapt ti-a accentuat caracteristici) . Intr-o zi am sa aflu... am nevoie doar de timp.
Per ansamblu e superb ce scrii. Daca nu faci tu transpunerea in imagini, am s-o fac eu:-), doar asa ca joc si distractie
frenchmaria: s-a intamplat ca am inceput sa ma maturizez si mi-am zis ca nu pot sa devin un adult batut in cap. dar e o lupta continua :)
O sa ajungi sa nu-ti mai pese de cate ate are omul pe spate.
Post a Comment