Omnitorincul

Aseara n-am avut ce face si am inceput sa-i povestesc unui prieten despre omnitorinc. Prietenul meu habar n-avea de existenta lui.
Am auzit ca omnitorincul locuieste in fiecare an, in alta capitala. Anul acesta s-a mutat la Madrid. A locuit si in Bucuresti prin anii 90, undeva pe langa Foisorul de Foc. Ziarele nu au scris insa despre el pentru ca nu s-a incumetat inca niciun jurnalist sa scrie despre un subiect atat de imens.
In alcatuirea omnitornicului gasim o neobisnuita combinatie a trasaturilor tuturor oamenilor din lume, trecuti sau netrecuti. De aceea este mai este denumit si "omul-lume", chiar daca nu e ceea ce numim un "om de lume". Unii directori de muzeu d-abia asteapta ca omnitorincul sa moara ca sa-l poata expune intr-o diorama si sa poata scrie tratate despre el. Nimeni nu stie daca omnitorincul este vesnic sau nu, nici macar el.
Deocamdata omnitorincul se tine bine insa, mananca sanatos atat cat il tin banii si nervii, iese cu prietenii, fuge de televiziuni si fotojurnalisti, lasa in fiecare zi amprente diferite pe mobila, incearca sa duca o viata normala, desi lumea se uita la el cu admiratie si frica. Pentru ca a te uita la el inseamna sa te uiti in acelasi timp la toate miliardele de oameni posibile si imposibile. Iar prietenii lui au cea mai grea sarcina, sa fie prieteni in acelasi timp cu intreaga omenire, de aceea o armata de psihologi au grija de ei. Pe ascuns, insa. Omnitorincul ar suferi tare mult daca ar afla ca prietenii lui fac terapie ca sa poata fi prieteni cu el.