Wednesday, May 06, 2009

Frecventa radio pe lungimea mea de unda

Daca as avea un post de radio as pune toata ziua muzica fara cuvinte, din cand in cand as invita copii de clasa a treia sa-si citeasca la pranz compunerile, indiferent ca-s bune sau rele, seara as pune zgomote care se aud din padure noaptea atunci cand stati la marginea ei, alaturi, in masina, cu farurile stinse.
As incerca sa pun si sunete din spatiu, doar ca am auzit ca universul tiuie si este neplacut pentru urechi. As pune inregistrari cu zgomote normale, de pantofi pe caldaram, apasat pe butoane, ticait de ceas de mana, de fermoar tras si capse inchise. As avea si stiri din cand in cand: anunturi fara importanta, despre persoane anonime care au scapat de ghips sau despre ce premii au mai luat copiii de la scoala nr 5 dintr-un sat oarecare. Si in fiecare seara, teatru radiofonic, bun de ascultat intr-un balansoar.
Ca sa pot sa apreciez postul asta de radio cum se cuvine, va trebui probabil sa ma duc des intr-un tinut undeva sus, unde aerul respirat e limpede si nu are niciun fel de culoare inchisa, unde te trezesti cu un cerb in tinda cand aerisesti pernele. O sa am un post de radio si un televizor crosetat, aflat permanent in stare de mira mirata.
Iar ascultatorii mei ar fi oameni tacuti, putin incruntati cand se concentreaza, dar senini, care-si vad de ale lor desi tie ti se pare ca ei nu fac nimic. D-abia seara vezi ca ei de fapt toata ziua au sculptat cu un cuter, intr-o bucata de plastic, o bicicleta cu rulota, nu mai mare de cativa centimetri. Buna pentru vacanta de vara.

22 comments:

Giolly said...

daca tot nu poti sa iti faci radio, fa-ti un cd. Sa fie distribuit soferilor din bucuresti

Sara said...

8->...sper ca prind postul asta in Bacau:d

metropola said...

am gasit in revista Marie.Claire un articol foarte interesant despre niste utilizatori de net, 3 persoane, dintre care cel mai mult m.ai intrigat tu...am ramas in minte cu numele blogului, "mintea de ceai", si mi.a sugerat instantaneu o stare de calm si contemplare a lumii, intr.un fel senin, la care nu mai mai gandisem de mult. am cautat si am gasit, si asteptarile nu mi.au fost inselate. imi place foarte mult cum scrii. esti o persoana foarte libera, prin felul in care vezi lumea si prin felul in care te vezi pe tine insati. esti libera, eu asta citesc printre randuri. si asta e o realizare foarte mare.
despre postul de radio, eu as fi un ascultator fidel, in special serile in balansoar, cu o patura din petice colorate pe genunchi si o cana de ceai cu scortisoara la.ndemana.
n.am mai ascultat teatru radiofonic de foarte mult timp...

Iren said...

Giolly: nu vreau cd. e prea tehnologic.

Sara: normal. dar va trebui sa potrivesti antena.

metropola: multumesc :)

Luminitza said...

ti-as baga radioul la mine-n bomboniera si-as ridica din cand in cand capacul!

Iren said...

Luminitza: oricum o sa avem si muzica de bomboane si fashait de staniol desfacut.

junkb0x said...

Eu cred ca Iren tine acasa, in sertare, cutii de plastelina colorata.
Iar atunci cand se plictiseste, modeleaza un mic univers - cu caldura palmelor si simtul estetic al inimii - ce emite unde hertiene in ritm pur.
Si cu siguranta are si o mica vitrina plina de aparate astfel modelate, ale caror unde nu interfereaza, caci proiectarea filtrelor de diverse tipuri nu avea cum sa-i scape unui asemenea plastician al cuvintelor.

Georgiana said...

Nu uita de o emisiune care sa ne invete cum se fac figurinele din martipan si pelteaua de visine, prune si castane :)

Iren said...

junkb0x: multumesc :) mi-ai dat o idee. voiam de mult sa-mi fac carti de vizita in forma de pliculete de ceai, numai ca nu stiam ce sa scriu pe ele. as putea sa scriu "plastilician" :))

Georgiana: mais oui. se vor spune retetele in timp ce se va auzi in spate cum fierbe pelteaua in oala.

ionuţ said...

Iren, tocmai mi-ai facut chef sa revad Heima, filmul celor de la Sigur Ros:-)

Iren said...

Ionut: ma bucur, macar altii sa aiba o soarta mai buna. eu sunt inca la serviciu, pe culmile creativitatii publicitate :(

doareu said...

Frumos post de radio ti-ai imaginat. Imi plac compunerile copiilor. Au imaginatie si chiar daca nu au, te fac sa zambesti.

LZ said...

Sa emita neaparat si pe net! Ca sa-l pot asculta si eu!

Liviu Drugă said...

Daca vreodata voi avea money enough, te voi cauta pe mail sa iti pui ideea in practica. Pana atunci, ai toata aprecierea mea. Este cea mai fascinanta idee de media pe care am auzit- in ultimii 10 ani. Restul laudelor pe blogul meu in curs de (in) paraginare.

Iren said...

Liviu Druga: multumesc. eu ma gandesc serios sa o pun in practica. mi-e o idee tare draga :)

Liviu Drugă said...

Stii care e pericolul cel mai mare din partea ideilor dragi? Sa ajungi sa le iubesti dincolo de realizarea lor... Pare un paradox, dar multi au suferit cand au fost pe punctul de a le vedea "libere" in lume, cand deja nu mai erau ale lor... Oricum, poate penibil, sunt convins ca este o idee geniala. Felicitari!!!!!!

Iren said...

Liviu Druga: nu-mi place sa tin ideile doar pentru mine. mai vad posturi d-ale mele, cu idei la care tine, furate si puse pe alte bloguri, fara sa fiu mentionata ca autor si nu-mi pare rau. e spre binele lor sa prinda si alti oameni drag de ele.

Liviu Drugă said...

Intre a prinde drag si si a prinde (altii) bani (de la ideea ta) e o diferenta mare, indiferent cat de idealist ai fi. Nu am folosit aiurea sintagma "pragmatica poeticii" (nici nu stiu daca exista asa ceva!)! :)

Iren said...

Liviu Druga: ei da, cand e vorba de bani se schimba treburile, mai ales cand tu nu prea ai. desi...fir-ar-ai-naibii ei de bani ca n-ar trebui sa schimbe nimic:(

Liviu Drugă said...

Si iata cum ajungem la bottom line: banii! De aici, restul e tacere!

Iren said...

O tacere vinovata

iyli said...

Putem inregistra cantul pasarilor la mine acasa; sau il putem transmite in direct; am un adevarat concert aici de cum apune soarele :)
Si treaba cu compunerile e rezolvata :)