C de la colindatorul cu coada de paun

Am gasit pe scarile blocului niste pene de paun destul de jumulite. Sunt probabil de la colindatorul cu coada de paun, coada pe care o ingramadeste si o ascunde bine pe sub geaca ponosita si murdara de zapada veche. Colindele lui sunt mai mult tipete ascutite, care fac oamenii sa se infioare si cainii sa urle la luna. Isi ascunde coada pentru ca e mult prea frumoasa si crede ca lumea nu i-ar mai da bani vazandu-l atat de impodobit. Dar haina i-o distruge pana cu pana si probabil in curand nu va mai avea nimic.

Oamenii de vineri se gandesc la cadouri

Afara ninge cu floricele de porumb si tot ce fac toata ziua este sa pun pe mine haine cat pentru 3 oameni. Merg ca un cuier ambulant pe hol si tot cad de pe mine ba o manusa, ba un fular, ba un pulover in plus.
Am facut un brad pe perete, din mingi colorate de fetru, dar dimineata erau toate pe jos. Poate a dat peste el un viscol de apartament. D-abia astept sa fac alt brad, care sa nu mai pice in timp ce eu nu sunt atenta.
Lista mea de dorinte pe care vreau sa le primesc cadou de la oameni vizibili sau invizibili se lungeste pe zi ce trece:
Imi doresc un ibric colorat care sa para mic, dar sa fie de fapt atat de mare, incat sa pot face in el un milion de ceaiuri in acelasi timp.
Carioci si tus si cerneala.
Si-un dulap nou mi-ar prinde bine, daca stau bine sa ma gandesc. Un dulap plin de umerase pe care stau intinse ganduri bune.
Si-mi mai doresc niste picioare performante, care nu ingheata niciodata.
Desene multe si marunte, cu lumi de care nici macar eu n-am auzit.
Entuziasm de ied si maretie de leu ( asta e cea mai literara si biblica dorinta a mea, dar zau ca-mi doresc sa ma simt mai mareata, nu stiu cum o sa capat vreodata asa ceva :)))
Imi mai doresc ca lucrurile sa fie simple si oamenii sa fie fericiti in preajma mea.
Si mai mult rasfat. Mult mai mult rasfat decat am primit in anul asta ciudat. 
Si multe alte lucruri marunte, cu buline sau puncte, unele materiale, altele imateriale.

Filosofie de luni

Daca ma pui sa aleg intre o masina, o casa, un barbat sau o sticla mica, mica plina cu viitor, o sa aleg sticluta cu viitor in mod sigur. Pentru ca nu stiu sa traiesc in trecut si n-am rabdare sa traiesc nici in prezent ( oricat de tare as iubi prezentul si oricat de multe poze as face ca sa nu uit ce bine ma simt in el), iubesc ceea ce inca nu e aici dar in mod sigur va veni la un moment dat, sub forma de totul sau nimic. Intotdeauna am crezut ca viitorul imi va aduce "totul" daca o sa am rabdare, incredere si daca o sa ma uit des la ceas. E o permanenta asteptare a lui Mos Craciun, in care nimeni nu mai crede, iar eu spun ca ei, dar cred ca mine. D-abia astept sa vad ce o sa mai fie maine, poimaine, anul viitor, cine o sa-mi mai iasa in cale, ce o sa mai descopar, ce minune o sa se mai intample, ce dezamagire o sa ma mai faca sa plang cu nasul in perna nu stiu cate nopti, cum o sa mi se mai schimbe faţa, cine o sa se mai iveasca si o sa-si mai gaseasca loc in viata mea aglomerata, ce o sa mai fac, unde o sa mai ajung, in ce case o sa mai locuiesc. D-abia astept, d-abia astept! Si uite d-asta nu am cum sa ma plictisesc.

De la nord la sud

In casa la mine e cam frig. Sau poate sunt eu mult prea friguroasa. Si in timp ce ma bagam aseara intre doua paturi si o plapuma subtire ca intr-o pestera prietenoasa, mi-am dat seama cat de repede se schimba gandurile cand treci de la frig la cald. Cand mi-e frig am griji si probleme si ma gandesc ca poate ar trebui sa fiu mai responsabila si lucrurile importante din capul meu se preschimba in niste uriasi care ameninta sa ma striveasca din clipa-n clipa cu papucii lor made in China. Si dupa ce dardai un pic si ma incalzesc, totul se intoarce invers si universul se micsoreaza, e bine si, cel mai important, incep sa stiu ca totul o sa fie bine si in viitor asa ca mai bine ma gandesc la lucruri mai placute: trebuie sa gasesc un suflet-pereche pentru un cactus, sa cumpar niste rame pe care le poti prinde de perete fara sa bagi cuie, sa gasesc un altfel de brad, sa ma gandesc la cadouri ieftine si frumoase. Si cu gandurile astea bune in cap adorm apoi fara griji si visez frumos sau macar ciudat si dimineata nu ma trezesc incruntata, ceea ce e o mare realizare in epoca asta.

T de la tobosarul de mustar

Uitati-va cu mai multa atentie de acum inainte in borcanul de mustar pentru ca e foarte posibil sa aveti inauntru un tobosar. Noaptea tarziu, daca veti stinge toate luminile si toate monitoarele si televizoarele si veti lasa deschisa usa de la bucatarie, il veti putea auzi repetand cu avant. Si asta pentru ca, de fiecare data cand deschideti un borcan de mustar, il folositi o singura data si il lasati apoi intredeschis pe raft, in frigider, la indemana tuturor vagabonzilor care trec pe acolo: vulpi polare de morcov, marari fara casa, pui vesnici tineri si, bineinteles, tobosari fara trupa si sala de repetitii.

Noutati in magazin

Din cand in cand scriu povesti mici pentru Povestiri fara filtru. Incepand de maine le vom intinde pe sfoara si la Targul de Sfantul Nicolae de la Muzeul Taranului Roman ( 4 povestiri vin de aici, de pe blog, dar am si una nou-nouta). Le gasiti la pret de covrigi ieftini da' buni.
M-am cam imbolnavit de stres si oboseala. Incerc sa ma vindec prin pictura cu cerneala. Mi-am cumparat si perie speciala de sters cerneala de pe degete.
In ultima vreme am pofta sa fiu cat mai superficiala si neserioasa ( stari extrem de utile atunci cand esti cand foarte obosit de toti si de toate). Pofta asta vine insa la pachet cu o alta pofta: as manca numai capsune si tarte cu capsune si inghetata cu capsune, chiar si friptura cu capsune. {Inca nu pot spune capsuni, chiar daca stiu ca acum e corect si asa :( }
Si acum ca mai e un pic si se termina anul asta pot sa zic ca a fost grrrreu, greu ca o nicovala. Parca am fierarit, nu am trait.