Sunt mult prea zen saptamanile astea ca sa nu scriu posturi "de atmosfera" :)
Imi plac niste momente si-mi place sa constientizez ca-mi plac.
Cand deschid usa de la intrare dupa un drum lung si obositor. E trecut de miezul noptii, vin dintre straini si acum sunt brusc printre lucrurile mele. Aprind o veioza grasa si prietenoasa. Pentru ca n-am usa la bucatarie, la mine in hol se strang toate aromele de ceai si esente si parfumuri puse intr-o cutie. E un miros dulce-acrisor care nu miroase a nimic cunoscut, dar e mirosul de acasa, unde totul e linistit si sigur.
Cand vine cineva pe care-l astept cu multa nerabdare, ma tot uit pe geam sa-l vad daca apare pe strada. Nu e punctual si intarzie. Noroc ca nu am ceas la mana ca sa ma uit din minut in minut. Si atunci cand suna interfonul, eu sunt bineinteles in partea cealalta a casei si alerg, ma lovesc de colturi, ma impiedic in mobila, dar ajung si apas pe buton ca sa aud ca spune "eu sunt".
Prima plimbare de noapte din luna mai cand observ brusc cat de inverziti sunt pomii, miroase a mana maicii domnului, a tei si lamaita. De obicei si a asfalt incins, intotdeauna trec pe langa masina care spala strazile.
Placerea de a tine in mana o cana galbena nou-nouta. De a cumpara o lingurita de ceai care seamana cu un polonic pentru pitici. Sau de a manca un castron de capsuni la 6 dimineata in pijama si pulover gros cu nasturii incheiati incorect, stand la geam, in racoare si soare.
10 comments:
si iepurele de jad din luna :)
cat de mult imi place cum inshiri sufletul precum firimituri si cum noi umili cititori umblam cu nasul in jos aplecati si garboviti de viata si vii tu si ne iei asa incetisor pic cu pic pe o linie a parchetului si nu stiu cum brusc ridicam si fruntea si bratele si ne si invartim cu inima deschisa ...esti tare minunata !!! te pup!!!
e inca luna aprilie,forward thinker ce esti! :)
Si eu am incheiat de o saptamana o perioada foarte zen de cateva luni in care nu am avut serviciu, nu am avut probleme, nimic de facut in afara de a ma gandi la mine si la dorintele mele si a observa tot felul de aspecte mici dar foarte importante pe care le trecem cu vederea atunci cand avem viata standard de adult.
Te felicit pentru alegerea facuta, foarte putini au curajul sa faca asta (in cazul meu hotararea a fost luata de...viata, imi place mie sa cred, pentru ca ceea ce parea ceva negativ s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune lucruri ce mi s-au intamplat in ultimii ani.
Iti doresc sa fie cat mai lunga perioada asta si sa te bucuri din plin de ea! Si eu planific sa ma intorc la asta cat mai curand posibil!
@ana - ce frumos si corect ai spus!
ana: hugs si de la mine ( dar sa nu mai zici umili si garboviti de viata ca nu sunteti asa)
Cynthia Ursu: imi place atat de mult luna mai incat la mine incepe inca din ultima saptamana de aprili.
Adriana: ma bucur foarte tare de zilele astea, crede-ma. ma impac mai greu insa cu reactiile celor din jur ( cum sa faci asa ceva, asta e decizie o imatura blablabla) dar mie mi se pare ceva atat de normal si igienic incat nu pricep ce mare lucru e sa-ti iei din cand in cand timp pentru tine.
si din ce sa traiesti, Iren? nu tee intreb pe tine, departe de mine de a te lua la rost pe propriul tau blog si oricum si eu admir oamenii care au curajul sa faca asta mai ales in niste momente asa de tulburi, dar sint pur si simplu curioasa. ma intreb sincer cati oameni au pe bune posibilitatea de a trai, adica de a plati o chirie (daca nu cumva deja ai privilegiul de a avea locsorul tau), intretinere, mancare, poate si hainute, carti, ceaiuri, plimbari, terase etc. fara sa munceasca. am stat fara sa muncesc perioade lungi de timp, acum de-abia astept sa ma intorc la munca, poate si pentru ca am privilegiul de a nu sta zece ore pe zi in fata unui laptop. dar totusi. de ce sa vorbim doar de curaj, de ce sa nu vorbim si de noroc, de privilegiu? timpul liber e un privilegiu pe care ti-l oferi tu singur, de acord, dar din ce traiesti? nu cred ca exista oameni care sa se hraneasca doar cu povesti, scuza-mi te rog comparatia prozaica dar pana si cei mai visatori dintre visatori au nevoie de hartie igienica.
Anonymous ( te rog sa lasi un nume, chiar daca nu real, data viitoare, pentru ca nu e corect ca tu sa stii cu cine vorbesti si eu nu :) nu inteleg de fapt care e supararea ta. ca trebuie sa muncim ca sa avem bani? si pe mine ma enerveaza asta. eu nu zic ca trebuie sa traim din aer si povesti. eu n-am zis ca renunt definitiv la munca, eu am spus ca mi-am luat o pauza. si vorbim de curaj pentru ca eu nu cred in noroc. eu am avut noroc atunci cand m-am aruncat in toate partile si din 50 de lucruri incercate mi-au iesit doar 5. si oamenii au zis ca am noroc cand de fapt era curaj. eu nu traiesc acum din nimic ci din banii pe care i-am strans special pentru asta. si mi-am luat timp liber ca sa pot sa fac lucruri pentru mine. asta e mersul firesc al lucrurilor din punctul meu de vedere. nu-s un om cu pile, relatii etc. nu-s dependenta financiar de nimeni, dar cred prea mult in mine ca sa nu-mi hotarasc singura ritmul vietii si pentru mine nu e un capat de lume gasirea unui nou loc de munca :)
ai dreptate, trebuia sa-mi scriu numele, mi-a scapat. imi cer scuze. :)sint Maria. da, ai atins un punct de vedere cu care sint suta la suta de acord, si chiar tin piept multora sa il sustin: nu exista "noroc" atunci cand muncesti si te zbati si te sucesti si cauti orice modalitate prin care sa iti faci viata altfel decat "se face". noroc se cheama ca ai ca te-ai nascut cu doi ochi sanatosi, fara sindromul Down (ca tot voi lucra cu oameni cu asa ceva) sau ma rog, pe linia asta. te admir pentru perseverenta de a incerca 50 de lucruri si ai dreptate, daca ti-au iesit 5, bravo tie, e meritul tau nu al norocului.
multumesc pentru raspuns, e adevarat ca am divagat de la ce scrisesei, eram pur si simplu curioasa. eu una cred ca sint intr-o situatie oarecum inversa: mi-am tot luat timp pentru mine, pentru sufletul meu. acum simt ca e timpul sa mai si muncesc. tot pentru sufletul meu. :)
La subiect: mie-mi place momentul extrem de rar în care dau, în câte o salată extrem de banală, de o bucată de castravete care, între dinţi, se transformă în pepene roşu şi aduce cu sine un cârd de luni august prăfoase şi însorite din vremuri în care aveam un suflet mai liber. Pe lângă subiect: Bogdaproste pentru deschiderea câtorva oaze de comentariu, voiam să-ţi declar de aşa de multă vreme amorul necondiţionat şi irevocabil... :) . La subiectul secund: Foarte frumos şi bravo ţie că-ţi poţi oferi bucăţica asta de igienă mentală în care să faci ce vrei să faci cu adevărat. Aş vrea să-mi fi dat prin cap că-mi pot permite asta înainte de copii şi, desigur, de ipoteca pe casă, dar mă mulţumesc şi acum cu orele de furat când mă pierd în cărţi, măzgăleli pseudocreative şi bloguri de oameni minunaţi...
Mi-a placut cel mai mult ultima descriere, pana la detaliul nasturilor:) Spui lucruri frumoase tu aici, cu mintea ta cufundata in ceaiuri..
Post a Comment